Ieremia 51

51 ¹Așa vorbește Tatăl nostru: Iată, stârnesc un duh nimicitor împotriva Babilonului și împotriva poporului care locuiește în Leb-Camai. ^a a v1 Leb-Camai este un nume-cod ascuns pentru Caldeea (Babilon), format prin inversarea literelor sale — un mod voalat de a numi imperiul aflat sub judecată. ²Voi trimite vânturători la Babilon și o vor vântura și îi vor goli țara, căci vor veni împotriva ei din toate părțile în ziua nenorocirii. ³Arcașul să nu-și încordeze arcul, nici să nu-și îmbrace armura. Nu-i cruțați pe tinerii ei; dați nimicirii toată oștirea ei. ⁴Vor cădea uciși în țara babilonienilor, străpunși pe străzile ei.

⁵Căci Israel și Iuda nu au fost părăsiți de Tatăl oștirilor cerești — deși țara lor este plină de vinovăție împotriva Sfântului lui Israel. ⁶Fugiți din mijlocul Babilonului; fiecare să-și scape viața! Nu pieriți din pricina vinei ei, căci aceasta este vremea dreptății Tatălui nostru; el o răsplătește după faptele ei. ⁷Babilonul era un pahar de aur în mâna Tatălui nostru, care îmbăta tot pământul. Neamurile au băut din vinul ei; de aceea au înnebunit neamurile. ⁸Deodată a căzut Babilonul și s-a sfărâmat. Jeliți-o! Aduceți balsam pentru durerea ei; poate că va fi vindecată. ⁹Am încercat să vindecăm Babilonul, dar nu a putut fi vindecată. Părăsiți-o și să mergem fiecare în țara lui, căci judecata ei ajunge până la ceruri și se înalță până la nori. ¹⁰Tatăl nostru ne-a făcut dreptate; veniți, să vestim în Sion lucrarea Tatălui nostru. ¹¹Ascuțiți săgețile! Umpleți tolbele! Tatăl nostru a stârnit duhul împăraților mezilor, pentru că planul lui împotriva Babilonului este s-o nimicească, căci aceasta este dreptatea Tatălui nostru — dreptate pentru templul lui. ¹²Ridicați un steag împotriva zidurilor Babilonului; întăriți paza, puneți străjerii, pregătiți pândele — căci Tatăl nostru și a plănuit, și a înfăptuit ceea ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului. ¹³Tu, care locuiești lângă ape multe, bogată în comori, ți-a venit sfârșitul, firul vieții tale este tăiat.

¹⁴Tatăl oștirilor cerești a jurat pe sine însuși: „Cu adevărat te voi umple cu oameni mulți ca lăcustele, iar ei vor înălța strigăt de luptă împotriva ta.”

¹⁵El a făcut pământul prin puterea lui; a întemeiat lumea prin înțelepciunea lui și prin priceperea lui a întins cerurile. ¹⁶Când tună el, vuiesc apele în ceruri; el ridică aburii de la marginile pământului. El face fulgerele pentru ploaie și scoate vântul din cămările lui. ¹⁷Orice om este fără minte și fără cunoștință; orice aurar se rușinează de idolul lui, căci chipurile lui turnate sunt o minciună — nu este suflare în ele. ¹⁸Sunt deșertăciune, o batjocură; la vremea pedepsei lor vor pieri. ¹⁹Partea lui Iacov nu este ca aceștia, căci el este făcătorul tuturor lucrurilor, iar Israel este seminția moștenirii lui; Tatăl oștirilor cerești este numele lui.

²⁰„Tu ești ciocanul meu de război, arma mea de luptă: cu tine zdrobesc neamuri, cu tine nimicesc împărății, ²¹cu tine zdrobesc cal și călăreț, cu tine zdrobesc car și vizitiu, ²²cu tine zdrobesc bărbat și femeie, cu tine zdrobesc bătrân și tânăr, cu tine zdrobesc flăcău și fecioară, ²³cu tine zdrobesc păstor și turmă, cu tine zdrobesc plugar și juncii lui, cu tine zdrobesc cârmuitori și dregători.

²⁴„Dar voi răsplăti Babilonului și tuturor locuitorilor Babiloniei, sub ochii voștri, pentru tot răul pe care l-au făcut în Sion”, zice Tatăl nostru. ²⁵„Iată, sunt împotriva ta, munte nimicitor”, zice Tatăl nostru, „tu care nimicești tot pământul. Îmi voi întinde mâna împotriva ta, te voi rostogoli de pe stânci și te voi preface într-un munte ars. ²⁶Din tine nu se va lua nicio piatră de colț, nicio piatră de temelie, căci vei fi o pustietate veșnică”, zice Tatăl nostru.

²⁷Înălțați un steag în țară! Sunați din trâmbiță printre neamuri! Pregătiți neamurile împotriva ei; chemați împotriva ei împărățiile Araratului, Minniului și Așchenazului. Numiți o căpetenie împotriva ei; aduceți cai ca niște lăcuste zbârlite. ²⁸Pregătiți neamurile împotriva ei — pe împărații mezilor, pe cârmuitorii lor și pe toți dregătorii lor, și orice țară de sub stăpânirea lor. ²⁹Țara se cutremură și se zvârcolește, căci planurile Tatălui nostru împotriva Babilonului rămân neclintite — să prefacă țara Babilonului într-o pustietate, fără nimeni care să locuiască acolo. ³⁰Vitejii Babilonului au încetat să mai lupte; stau ghemuiți în întăriturile lor. Puterea li s-a dus; au ajuns ca niște femei. Casele ei sunt date pradă focului; zăvoarele porților ei sunt sfărâmate. ³¹Un alergător fuge în întâmpinarea altui alergător, un sol în întâmpinarea altui sol, ca să-i spună împăratului Babilonului că cetatea lui este luată de la un capăt la altul, ³²vadurile sunt cucerite, mlaștinile sunt arse cu foc, iar ostașii sunt îngroziți.

³³Căci așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Fiica Babilonului este ca o arie în vremea când este călcată; în curând îi va veni secerișul.

³⁴„Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m-a mâncat, m-a zdrobit; m-a lăsat un vas gol. M-a înghițit ca un balaur, și-a umplut pântecele cu lucrurile mele de preț, apoi m-a scuipat afară. ³⁵„Silnicia făcută mie și cărnii mele să cadă asupra Babilonului”, spune locuitorul Sionului. „Sângele meu să cadă asupra celor ce locuiesc în Babilonia”, spune Ierusalimul.

³⁶De aceea, așa vorbește Tatăl nostru: Iată, îți voi apăra pricina și te voi răzbuna. Îi voi seca marea și îi voi usca izvorul. ³⁷Babilonul va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de șacali, o pricină de groază și de batjocură, fără nimeni care să locuiască acolo. ³⁸Vor răcni cu toții ca niște lei tineri, mârâind ca niște pui de leu. ³⁹Când se vor înfierbânta de vin, le voi pregăti un ospăț și îi voi îmbăta, ca să petreacă — apoi să adoarmă într-un somn veșnic și să nu se mai trezească, zice Tatăl nostru.

⁴⁰„Îi voi coborî ca pe niște miei la tăiere, ca pe niște berbeci și țapi. ⁴¹Cum a fost cucerit Șeșacul, cum a fost luată lauda întregului pământ! Ce groază a ajuns Babilonul printre neamuri! ^b b v41 Șeșac este un nume cifrat pentru Babilon, ceea ce explică de ce ambele nume apar în acest capitol. ⁴²Marea s-a ridicat peste Babilon; el este acoperit de valurile ei vuitoare. ⁴³Cetățile lui au ajuns o groază, un pământ uscat și pustiu, o țară în care nu locuiește nimeni și prin care nu trece nimeni.

⁴⁴„Îl voi pedepsi pe Bel în Babilon și îl voi face să scuipe ce a înghițit. Neamurile nu se vor mai îngrămădi spre el, iar zidul Babilonului va cădea. ^c c v44 Bel era zeul suprem al Babilonului. Tatăl nostru dezbracă acest idol de tot ce pretindea că ține în stăpânire. ⁴⁵Ieșiți din mijlocul ei, copiii mei! Fiecare să-și scape viața de mânia aprigă a Tatălui nostru! ⁴⁶Nu vă pierdeți cumpătul și nu vă temeți de zvonul auzit în țară — un zvon vine într-un an și altul în anul următor, cu silnicie în țară și stăpânitor împotriva stăpânitorului. ⁴⁷De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi idolii Babilonului. Toată țara lui va fi acoperită de rușine, și toți ucișii lui vor zăcea morți în mijlocul lui. ⁴⁸Atunci cerul și pământul și tot ce este în ele vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci nimicitorii vor veni împotriva lui dinspre miazănoapte”, zice Tatăl nostru.

⁴⁹Babilonul trebuie să cadă pentru cei uciși ai lui Israel, așa cum au căzut pentru Babilon cei uciși ai întregului pământ. ⁵⁰Voi care ați scăpat de sabie, mergeți, nu zăboviți! Amintiți-vă de Tatăl nostru din depărtare și Ierusalimul să se înalțe în inimile voastre. ⁵¹„Suntem rușinați, căci am auzit ocara; rușinea ne acoperă fețele, pentru că niște străini au intrat în locurile sfinte ale casei Tatălui nostru.

⁵²De aceea, iată, vin zilele”, zice Tatăl nostru, „când voi pedepsi idolii lui și în toată țara lui vor geme cei răniți. ⁵³Chiar dacă Babilonul s-ar urca până la ceruri și și-ar întări cetățuia cea înaltă, tot vor veni nimicitori de la mine împotriva lui”, zice Tatăl nostru.

⁵⁴Ascultați—un strigăt din Babilon, zgomotul unei mari distrugeri din țara babilonienilor! ⁵⁵Căci Tatăl nostru pustiește Babilonul și îi reduce la tăcere glasul cel puternic. Valurile lor mugesc ca niște ape mari; răsună vuietul glasului lor. ⁵⁶Căci a venit un nimicitor împotriva lui, împotriva Babilonului; războinicii lui sunt prinși, arcurile lor sunt sfărâmate, căci Tatăl nostru răsplătește—negreșit va răsplăti pe deplin.

⁵⁷„Îi voi îmbăta pe dregătorii și pe înțelepții lui, pe guvernatorii, pe căpeteniile și pe războinicii lui; vor dormi un somn veșnic și nu se vor mai trezi”, zice Împăratul, al cărui nume este Tatăl oștirilor cerești.

⁵⁸Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: zidul cel lat al Babilonului va fi dărâmat până la pământ, iar porțile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Popoarele se ostenesc degeaba, neamurile se istovesc doar pentru foc.

⁵⁹Prorocul Ieremia i-a dat această poruncă lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când acesta a mers cu Zedechia, împăratul lui Iuda, la Babilon, în al patrulea an al domniei lui. Seraia era mai-marele peste locul de popas. ⁶⁰Ieremia scrisese într-un singur sul toate nenorocirile care aveau să vină peste Babilon—toate aceste cuvinte scrise despre Babilon. ⁶¹Ieremia i-a zis lui Seraia: „Când vei ajunge la Babilon, vezi să citești cu glas tare toate aceste cuvinte ⁶²și spune: «O, Tată, tu ai vorbit despre locul acesta—că îl vei nimici, așa încât nimic să nu mai trăiască în el, nici om, nici animal, ci să fie o pustietate pe vecie.» ⁶³Când vei termina de citit sulul acesta, leagă de el o piatră și aruncă-l în mijlocul Eufratului, ⁶⁴și spune: «Așa se va scufunda Babilonul și nu se va mai ridica, din pricina nenorocirii pe care o aduc asupra lui; și poporul lui se va istovi.»” Aici se sfârșesc cuvintele lui Ieremia.