Ieremia 50

50 ¹Cuvântul pe care l-a rostit Tatăl nostru cu privire la Babilon, la țara babilonienilor, prin Ieremia, prorocul:

²Vestiți printre neamuri și faceți cunoscut acest lucru; înălțați un steag și faceți-l cunoscut; nu ascundeți nimic. Spuneți: Babilonul este cucerit; Bel este făcut de rușine, Marduk este zdrobit. Chipurile lui sunt făcute de rușine, idolii lui sunt zdrobiți. ^a a v2 Bel și Marduk erau zeii principali ai Babilonului. ³Căci din nord se ridică un neam împotriva lui; îi va preface țara într-o pustietate, și nimeni nu va mai locui în ea. Atât oamenii, cât și animalele au fugit; s-au dus.

⁴În zilele acelea și în vremea aceea, zice Tatăl nostru, vor veni copiii lui Israel, ei împreună cu copiii lui Iuda laolaltă; vor merge plângând pe drum și Îl vor căuta pe Tatăl lor. ⁵Vor întreba de drumul spre Sion, cu fețele întoarse într-acolo: „Veniți să ne alipim de Tatăl nostru printr-un legământ veșnic care nu va fi uitat niciodată.” ⁶Poporul Meu a fost ca niște oi pierdute; păstorii lor i-au dus în rătăcire, lăsându-i să rătăcească pe munți. Au umblat din munte în deal; și-au uitat locul de odihnă. ⁷Toți cei care i-au găsit i-au mâncat, iar vrăjmașii lor au zis: „Noi nu suntem vinovați, pentru că ei au păcătuit împotriva Domnului, adevărata lor pășune, împotriva Domnului, nădejdea părinților lor.” ⁸Fugiți din mijlocul Babilonului; ieșiți din țara babilonienilor și fiți ca țapii care merg în fruntea turmei. ⁹Căci iată, voi stârni și voi aduce împotriva Babilonului o mulțime de neamuri mari din țara de la nord. Se vor așeza în luptă împotriva lui, și de acolo va fi cucerit. Săgețile lor zboară ca ale unui războinic iscusit, care nu se întoarce niciodată cu mâna goală. ¹⁰Babilonia va fi jefuită; toți cei care o jefuiesc se vor sătura, zice Tatăl nostru.

¹¹Pentru că vă bucurați, pentru că vă veseliți, voi, cei care jefuiți moștenirea Mea, pentru că zburdați ca o juncană care treieră grâul și nechezați ca armăsarii, ¹²mama voastră va fi acoperită de rușine; cea care v-a născut va fi făcută de ocară. Iată, ea va fi cea din urmă dintre neamuri — o pustie, un pământ uscat, un deșert. ¹³Din pricina mâniei Tatălui nostru nu va fi locuită; va ajunge o pustietate deplină. Oricine va trece pe lângă Babilon se va îngrozi și va fluiera la vederea tuturor rănilor lui. ¹⁴Luați-vă pozițiile împotriva Babilonului de jur împrejur, voi, toți arcașii. Trageți în el; nu cruțați nicio săgeată, căci a păcătuit împotriva Tatălui nostru. ¹⁵Strigați împotriva lui din toate părțile; s-a predat. Turnurile lui au căzut; zidurile lui sunt dărâmate. Fiindcă aceasta este dreptatea Tatălui nostru, faceți dreptate împotriva lui; faceți-i așa cum a făcut el. ¹⁶Nimiciți din Babilon pe semănător și pe secerător. Dinaintea sabiei asupritorului fiecare se va întoarce la poporul său și fiecare va fugi în țara sa.

¹⁷Israel este o turmă împrăștiată pe care au alungat-o leii. Mai întâi l-a mâncat împăratul Asiriei, iar acum, la urmă, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, i-a ros oasele.

¹⁸Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești, Tatăl nostru al lui Israel: Voi pedepsi pe împăratul Babilonului și țara lui, așa cum l-am pedepsit pe împăratul Asiriei. ¹⁹Voi aduce pe Israel înapoi la pășunea lui și va paște pe Carmel și în Basan; pe dealurile lui Efraim și ale Galaadului sufletul lui se va sătura. ²⁰În zilele acelea și în vremea aceea, zice Tatăl nostru, se va căuta vina lui Israel și nu va mai fi niciuna; se vor căuta păcatele lui Iuda și nu se va găsi niciunul, căci voi ierta rămășița pe care o las în viață.

²¹Suie-te împotriva țării Merataim și împotriva celor care locuiesc în Pecod. Ucide-i și dă-i nimicirii, zice Tatăl nostru; fă tot ce ți-am poruncit. ²²Zgomotul bătăliei este în țară și o mare nimicire. ²³Cum a fost tăiat și sfărâmat ciocanul întregului pământ! Cum a ajuns Babilonul o groază printre neamuri! ²⁴Ți-am întins o cursă, Babilonule, și ai fost prins înainte să-ți dai seama. Ai fost găsit și apucat pentru că te-ai luptat cu Tatăl nostru.

²⁵Tatăl nostru și-a deschis arsenalul și a scos armele mâniei sale, căci Tatăl oștirilor cerești are o lucrare de făcut în țara babilonienilor. ²⁶Veniți împotriva ei din toate părțile; deschideți-i hambarele; îngrămădiți-o ca pe niște grămezi de grâu. Dați-o nimicirii; să nu rămână nimic din ea. ²⁷Ucideți-i toți taurii tineri; să se coboare la înjunghiere. Vai de ei, căci le-a venit ziua, vremea pedepsei lor. ²⁸Ascultați—fugari și pribegi din țara Babilonului, venind la Sion ca să vestească dreptatea Tatălui nostru, dreptatea lui pentru templul său. ²⁹Chemați arcași împotriva Babilonului, pe toți cei ce încordează arcul. Tăbărâți în jurul ei din toate părțile; să nu scape nimeni. Răsplătiți-o după faptele ei; faceți-i tot ce a făcut ea. Căci s-a îngâmfat împotriva Tatălui nostru, împotriva Sfântului lui Israel.

³⁰De aceea tinerii ei vor cădea pe străzile ei și toți soldații ei vor fi reduși la tăcere în ziua aceea, zice Tatăl nostru. ³¹Iată, Eu sunt împotriva ta, îngâmfatule, zice Tatăl oștirilor cerești, căci ți-a venit ziua, vremea când te voi pedepsi. ³²Îngâmfatul se va poticni și va cădea, și nimeni nu-l va ridica. Voi aprinde un foc în cetățile lui și va mistui tot ce este în jurul lui. ³³Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Copiii lui Israel sunt asupriți, și copiii lui Iuda împreună cu ei. Toți cei ce i-au luat prizonieri îi țin strâns; refuză să-i lase să plece.

³⁴Răscumpărătorul lor este puternic; Tatăl oștirilor cerești este numele lui. El le va apăra negreșit pricina, ca să aducă odihnă pământului, dar neliniște celor ce locuiesc în Babilon.

³⁵O sabie împotriva babilonienilor, zice Tatăl nostru, și împotriva celor ce locuiesc în Babilon, și împotriva căpeteniilor ei și a înțelepților ei! ³⁶O sabie împotriva prorocilor mincinoși, și vor ajunge nebuni! O sabie împotriva războinicilor ei, și vor fi zdrobiți! ³⁷O sabie împotriva cailor ei și a carelor ei, și împotriva tuturor trupelor străine din mijlocul ei, și vor ajunge ca femeile! O sabie împotriva comorilor ei, și vor fi jefuite! ³⁸O secetă împotriva apelor ei, și vor seca! Căci este o țară de idoli, și înnebunesc după chipurile lor înspăimântătoare. ³⁹De aceea vor trăi acolo fiarele pustiului și hienele, și struții vor locui în ea. Nu va mai fi niciodată locuită și nimeni nu va mai sta în ea în toate generațiile. ⁴⁰Ca atunci când Tatăl nostru a nimicit Sodoma și Gomora și cetățile vecine cu ele, zice Tatăl nostru, așa nimeni nu va mai locui acolo; niciun om nu va mai sta în ea. ⁴¹Iată, vine o armată de la miazănoapte; un neam mare și mulți împărați se ridică de la marginile pământului. ⁴²Ei apucă arcul și sulița; sunt cruzi și fără milă. Glasul lor urlă ca marea când călăresc pe cai, înșirați ca un om de luptă împotriva ta, fiică a Babilonului. ⁴³Împăratul Babilonului a auzit vestea despre ei, și mâinile îi atârnă neputincioase. Spaima îl cuprinde, o durere ca a femeii la naștere. ⁴⁴Iată, ca un leu care se suie din desișurile Iordanului spre o pășune statornică, într-o clipă îl voi izgoni pe Babilon din țara lui și voi pune peste el pe oricine voi alege. Căci cine este ca mine? Cine mă poate chema la judecată? Care păstor poate sta înaintea mea?

⁴⁵De aceea, ascultați planul pe care l-a făcut Tatăl nostru împotriva Babilonului și gândurile pe care le-a plănuit împotriva țării babilonienilor: Cu adevărat, cei mici ai turmei lor vor fi târâți departe; cu adevărat, pășunea lor se va îngrozi de soarta lor. ⁴⁶La vuietul luării Babilonului se va cutremura pământul, și strigătul lui se va auzi printre neamuri.