Ieremia 52

52 ¹Zedechia avea douăzeci și unu de ani când a fost încoronat și a domnit unsprezece ani peste Ierusalim. Mama lui se numea Hamutal, fiica lui Ieremia din Libna. ²A făcut ce este rău în ochii Tatălui nostru, întocmai cum făcuse Ioiachim. ³Din pricina mâniei Tatălui nostru s-au întâmplat acestea Ierusalimului și lui Iuda, până când i-a izgonit dinaintea feței sale. Apoi Zedechia s-a răzvrătit împotriva împăratului Babilonului.

⁴În al nouălea an al domniei lui, în luna a zecea, în ziua a zecea, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului cu toată oștirea lui, și-a așezat tabăra împotriva lui și a ridicat întărituri de împresurare de jur împrejur. ⁵Astfel, cetatea a fost împresurată până în al unsprezecelea an al împăratului Zedechia.

⁶În luna a patra, în ziua a noua, foametea a cuprins cetatea și nu mai era hrană pentru poporul țării. ⁷Atunci s-a făcut o spărtură în cetate. Toți ostașii au fugit, ieșind noaptea pe poarta dintre cele două ziduri, de lângă grădina împăratului, în timp ce babilonienii înconjurau cetatea, și au apucat spre Araba. ^a a v7 Araba este depresiunea Văii Iordanului, care se întinde spre sud, de la Marea Galileei către Marea Moartă. ⁸Dar oștirea babiloniană l-a urmărit pe împărat și l-a ajuns pe Zedechia în câmpiile Ierihonului, iar toată oștirea lui s-a risipit de lângă el. ⁹L-au prins pe împărat și l-au dus la împăratul Babilonului, la Ribla, în ținutul Hamatului, unde acesta a rostit sentința împotriva lui. ¹⁰Împăratul Babilonului i-a ucis pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui și i-a ucis la Ribla și pe toate căpeteniile lui Iuda. ¹¹I-a scos ochii lui Zedechia, l-a legat cu lanțuri de bronz, iar împăratul Babilonului l-a dus la Babilon și l-a ținut în temniță până în ziua morții lui.

Casa Tatălui, dărâmată

¹²În luna a cincea, în ziua a zecea — era al nouăsprezecelea an al lui Nebucadnețar — a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia gărzii, slujitorul împăratului Nebucadnețar. ¹³A ars casa Tatălui nostru, casa împăratului și toate casele Ierusalimului; a ars în foc orice casă mare. ¹⁴Toată oștirea babiloniană care era cu căpetenia gărzii a dărâmat toate zidurile din jurul Ierusalimului. ¹⁵Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a dus în robie o parte dintre cei mai săraci oameni, pe cei rămași în cetate, pe fugarii care trecuseră de partea împăratului Babilonului și pe ceilalți meșteșugari. ¹⁶Dar Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a lăsat pe unii dintre cei mai săraci din țară ca să lucreze viile și ogoarele.

¹⁷Stâlpii de bronz ai casei Tatălui nostru, postamentele și marea de bronz din casa Tatălui nostru — babilonienii le-au sfărâmat și au dus tot bronzul la Babilon. ^b b v17 Marea de bronz era un bazin circular uriaș, folosit de preoți pentru spălările rituale. ¹⁸Au luat oalele, lopețile, mucările, ligheanele, farfuriile și toate uneltele de bronz care se foloseau la slujba templului. ¹⁹Căpetenia gărzii a mai luat și cupele, tigăile pentru jăratic, ligheanele, oalele, sfeșnicele, cădelnițele și cupele pentru jertfele de băutură — tot ce era de aur, ca aur, și tot ce era de argint, ca argint.

²⁰Cei doi stâlpi, marea de bronz, cei doisprezece boi de bronz de sub postamente, pe care le făcuse împăratul Solomon pentru casa Tatălui nostru — bronzul tuturor acestor lucruri nu se putea cântări. ²¹Fiecare stâlp era înalt de cam douăzeci și șapte de picioare, avea optsprezece picioare de jur împrejur, cu pereții groși de trei țoli, și era gol pe dinăuntru. ²²Capitelul lui de bronz era înalt de cam șapte picioare și jumătate, cu o împletitură și cu rodii de jur împrejur, totul de bronz. Al doilea stâlp era la fel, cu rodii. ²³Erau nouăzeci și șase de rodii pe laturi; în total erau o sută de rodii pe împletitura de jur împrejur.

²⁴Căpetenia gărzii i-a luat pe Seraia, marele preot, pe Țefania, al doilea preot, și pe cei trei păzitori ai pragului, ²⁵iar din cetate a luat pe dregătorul care era mai-mare peste ostași, pe șapte dintre sfetnicii împăratului care au fost găsiți în cetate, pe scribul căpeteniei oștirii, care înrola poporul țării, și pe șaizeci de oameni din poporul țării care au fost găsiți în cetate. ²⁶Nebuzaradan, căpetenia gărzii, i-a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. ²⁷Împăratul Babilonului i-a lovit și i-a ucis la Ribla, în ținutul Hamatului. Astfel, Iuda a fost dus în robie, departe de țara lui.

²⁸Acesta este numărul celor pe care i-a dus Nebucadnețar în robie: în al șaptelea an, trei mii douăzeci și trei de iudei;

²⁹în al optsprezecelea an al lui Nebucadnețar, opt sute treizeci și două de persoane din Ierusalim;

³⁰în al douăzeci și treilea an al lui Nebucadnețar, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a dus în robie șapte sute patruzeci și cinci de iudei; în total erau patru mii șase sute de oameni.

Ioiachin, scos din temniță

³¹În al treizeci și șaptelea an de când fusese dus în robie Ioiachin, împăratul lui Iuda, în luna a douăsprezecea, în ziua a douăzeci și cincea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul dintâi al domniei lui, l-a ridicat în cinste pe Ioiachin, împăratul lui Iuda, și l-a scos din temniță. ³²I-a vorbit cu bunătate și i-a așezat scaunul de domnie mai presus de scaunele celorlalți împărați care erau cu el în Babilon. ³³Așa că Ioiachin și-a scos hainele de temniță și a mâncat la masa împăratului în toate zilele, cât a trăit. ³⁴Împăratul Babilonului i-a dat o hrană zilnică, în toată viața lui, până în ziua morții sale.