Geneza 41

41 ¹După ce au trecut doi ani întregi, faraonul a avut un vis: stătea lângă Nil. ²Șapte vaci, frumoase și grase, au ieșit din Nil și pășteau printre trestii. ³Alte șapte vaci, urâte și slabe, au ieșit după ele din Nil și au stat lângă ele pe malul Nilului. ⁴Vacile urâte și slabe le-au mâncat pe cele șapte vaci frumoase și grase, iar faraonul s-a trezit. ⁵A adormit din nou și a avut un al doilea vis: șapte spice de grâu, pline și bune, au crescut pe un singur pai. ⁶Apoi, după ele, au răsărit șapte spice de grâu — slabe și arse de vântul de răsărit. ⁷Spicele slabe le-au înghițit pe cele șapte spice pline și bogate. Apoi faraonul s-a trezit — fusese un vis. ⁸Dimineața, duhul îi era tulburat; a trimis și i-a chemat pe toți magii Egiptului și pe toți înțelepții lui. Faraonul le-a istorisit visele sale, dar niciunul nu i le-a putut tălmăci.

⁹Atunci mai-marele paharnicilor i-a zis faraonului: „Astăzi îmi aduc aminte de greșelile mele. ¹⁰Faraonul s-a mâniat pe slujitorii săi și m-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzii, împreună cu mai-marele brutarilor. ¹¹Eu și el am visat amândoi în aceeași noapte, fiecare vis cu înțelesul lui. ¹²Cu noi era un tânăr evreu, slujitor al căpeteniei gărzii. I-am istorisit visele noastre, iar el ne-a tălmăcit fiecăruia după înțelesul visului său. ¹³Așa cum ne-a tălmăcit, așa s-a și întâmplat: eu am fost pus din nou în slujba mea, iar celălalt a fost spânzurat.”

¹⁴Faraonul a trimis după Iosif, iar ei l-au scos în grabă din temniță. El s-a ras, și-a schimbat hainele și a venit înaintea faraonului. ¹⁵Faraonul i-a zis lui Iosif: „Am avut un vis pe care nimeni nu-l poate tălmăci. Am auzit despre tine că, atunci când auzi un vis, îl poți tălmăci.”

¹⁶„Nu pot face eu lucrul acesta de la mine”, a răspuns Iosif. „Tatăl nostru îi va da faraonului un răspuns binevoitor.”

¹⁷Atunci faraonul i-a zis lui Iosif: „În visul meu stăteam pe malul Nilului. ¹⁸Șapte vaci grase și frumoase au ieșit din Nil și pășteau printre trestii. ¹⁹Apoi au ieșit după ele alte șapte vaci — sfrijite, foarte urâte, cu carnea slabă — cum nu mai văzusem niciodată în toată țara Egiptului. ²⁰Vacile costelive și urâte le-au mâncat pe primele șapte vaci grase. ²¹Dar, după ce le-au mâncat, nu se cunoștea nimic, căci arătau tot atât de rău ca mai înainte. Apoi m-am trezit. ²²În visul meu am văzut șapte spice de grâu crescând pe un singur pai, pline și bune. ²³Și după ele au răsărit șapte spice de grâu — veștede, slabe și arse de vântul de răsărit. ²⁴Spicele slabe le-au înghițit pe cele șapte spice bune. Le-am spus magilor, dar niciunul nu mi-a putut lămuri lucrul acesta.”

²⁵Iosif i-a zis faraonului: „Visele faraonului sunt una și aceeași: Tatăl nostru i-a descoperit faraonului ce are de gând să facă. ²⁶Cele șapte vaci bune înseamnă șapte ani, și cele șapte spice bune înseamnă șapte ani — este unul și același vis. ²⁷Cele șapte vaci slabe și urâte care au ieșit după ele înseamnă șapte ani, iar cele șapte spice goale, arse de vântul de răsărit, vor fi șapte ani de foamete. ²⁸Iată ce i-am spus faraonului: Tatăl nostru i-a arătat faraonului ce are de gând să facă. ²⁹Vor veni șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. ³⁰Apoi vor urma șapte ani de foamete. Tot belșugul va fi uitat în țara Egiptului, iar foametea va mistui țara. ³¹Belșugul va fi uitat în țară din pricina foametei care va urma, căci va fi foarte grea. ³²Faptul că visul faraonului s-a repetat de două ori înseamnă că lucrul acesta este hotărât de Tatăl nostru și că Tatăl nostru îl va împlini în curând.

³³De aceea, să-și aleagă faraonul un om priceput și înțelept și să-l pună peste țara Egiptului. ³⁴Să ia faraonul măsuri și să pună supraveghetori peste țară, ca să ia a cincea parte din roadele Egiptului în cei șapte ani de belșug. ³⁵Să strângă toate merindele acestor ani buni care vin și să pună grâul sub mâna faraonului, ca hrană în cetăți, și să-l păzească. ³⁶Merindele acestea vor fi o rezervă pentru țară în cei șapte ani de foamete care vor veni peste țara Egiptului, ca țara să nu piară de foamete.”

Un plan înțelept pentru anii ce vor veni

³⁷Planul i s-a părut bun faraonului și tuturor slujitorilor săi. ³⁸Faraonul le-a zis slujitorilor săi: „Am putea găsi oare pe cineva ca acesta, un om în care este Duhul lui Dumnezeu?” ³⁹Faraonul i-a zis lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu ți-a arătat toate acestea, nimeni nu este atât de priceput și de înțelept ca tine. ⁴⁰Tu vei fi peste casa mea și tot poporul meu va asculta de porunca ta. Numai cu tronul voi fi mai mare decât tine.” ⁴¹Și faraonul i-a zis lui Iosif: „Iată, te-am pus peste toată țara Egiptului.”

⁴²Faraonul și-a scos inelul cu pecete din deget și l-a pus în degetul lui Iosif, l-a îmbrăcat în haine de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât. ⁴³Faraonul l-a pus pe Iosif să meargă în carul său, al doilea după al lui, și a pus oameni să strige înaintea lui Iosif: „În genunchi!” Și l-a pus peste toată țara Egiptului. ⁴⁴Faraonul i-a zis lui Iosif: „Eu sunt faraonul, dar fără tine nimeni nu va ridica mâna sau piciorul în toată țara Egiptului.” ⁴⁵Faraonul i-a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah și i-a dat-o de soție pe Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On. Apoi Iosif a pornit peste țara Egiptului. ^a a v45 On era o cetate egipteană importantă și un centru al închinării la soare — cunoscută de greci sub numele de Heliopolis, aproape de Cairo de astăzi.

⁴⁶Iosif era în vârstă de treizeci de ani când a stat înaintea faraonului, împăratul Egiptului. A plecat dinaintea faraonului și a străbătut toată țara Egiptului. ⁴⁷În cei șapte ani de belșug, pământul a rodit din plin. ⁴⁸A strâns toate merindele din cei șapte ani în țara Egiptului și le-a pus în cetăți; în fiecare cetate a pus merindele de pe câmpiile dimprejurul ei. ⁴⁹Iosif a strâns grâu ca nisipul mării — atât de mult, încât a încetat să-l mai numere, căci era fără număr. ⁵⁰Înainte de anii de foamete, lui Iosif i s-au născut doi fii de la Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On. ⁵¹Iosif i-a pus întâiului născut numele Manase, „pentru că Tatăl nostru m-a făcut să uit toată suferința mea și toată casa tatălui meu”. ^b b v51 Numele Manase înseamnă „care face să se uite”. ⁵²Celui de-al doilea i-a pus numele Efraim, „căci Tatăl nostru m-a făcut roditor în țara suferinței mele”. ^c c v52 Numele Efraim înseamnă „roditor”.

⁵³Cei șapte ani de belșug din țara Egiptului au luat sfârșit. ⁵⁴Au început cei șapte ani de foamete, așa cum spusese Iosif. Foametea a cuprins toate țările, dar în toată țara Egiptului era pâine. ⁵⁵Când a cuprins foametea toată țara Egiptului, poporul a strigat la faraon după pâine. Faraonul le-a zis tuturor egiptenilor: „Mergeți la Iosif și faceți ce vă va spune.” ⁵⁶Cum foametea se întindea peste toată țara, Iosif a deschis toate hambarele și a vândut grâu egiptenilor, căci foametea era grea în Egipt. ⁵⁷Și veneau din toate țările în Egipt ca să cumpere grâu de la Iosif, căci foametea cuprinsese tot pământul.