Geneza 42

42 ¹Când a văzut Iacov că era grâu în Egipt, le-a zis fiilor săi: „De ce vă uitați unii la alții?” ²A zis: „Iată, am auzit că este grâu în Egipt. Coborâți și cumpărați de acolo pentru noi, ca să trăim și să nu murim.” ³Așadar, zece dintre frații lui Iosif au coborât să cumpere grâu din Egipt. ⁴Dar Iacov nu l-a trimis cu ei pe Beniamin, fratele lui Iosif, căci se temea să nu i se întâmple vreun rău. ⁵Fiii lui Israel au venit să cumpere grâu împreună cu ceilalți care veneau, căci în țara Canaanului era foamete. ⁶Iosif era stăpânitor peste țară și le vindea grâu tuturor celor din țară. Frații lui Iosif au venit și s-au plecat înaintea lui, cu fețele la pământ. ⁷Iosif i-a văzut pe frații săi și i-a recunoscut, dar s-a purtat ca un străin și le-a vorbit aspru: „De unde veniți?” „Din Canaan”, au zis ei, „ca să cumpărăm hrană.”

⁸Iosif i-a recunoscut pe frații săi, dar ei nu l-au recunoscut. ⁹Atunci Iosif și-a adus aminte de visele pe care le visase despre ei și le-a zis: „Voi sunteți iscoade! Ați venit să vedeți locurile slabe ale țării.”

¹⁰Dar ei i-au zis: „Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere hrană. ¹¹Toți suntem fiii aceluiași om; suntem oameni cinstiți. Robii tăi n-au fost niciodată iscoade.”

¹²Dar el le-a zis: „Nu, ați venit să vedeți locurile slabe ale țării.”

¹³Ei au zis: „Robii tăi sunt doisprezece frați, fiii aceluiași om din țara Canaanului. Cel mai tânăr este astăzi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este.”

¹⁴Iosif le-a zis: „Este întocmai cum v-am spus: sunteți iscoade. ¹⁵Prin aceasta veți fi puși la încercare: pe viața lui Faraon, nu veți pleca de aici decât dacă vine fratele vostru cel mai tânăr. ¹⁶Trimiteți pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, în timp ce ceilalți rămâneți închiși, ca să fie puse la încercare cuvintele voastre, dacă este adevăr în voi. Dacă nu, pe viața lui Faraon, cu adevărat sunteți iscoade.” ¹⁷Și i-a pus pe toți împreună sub pază timp de trei zile. ¹⁸A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceți aceasta și veți trăi, căci eu mă tem de Tatăl nostru. ^a a v18 Iosif Îl numește pe Dumnezeul de care se teme — Tatăl nostru — mărturisind adevărata sa credincioșie chiar și pe când stătea deghizat înaintea fraților săi. Tatăl a cărui mână ascunsă a călăuzit fiecare pas din povestea lui Iosif este același Tată căruia I se închină frații săi. ¹⁹Dacă sunteți cinstiți, unul dintre frații voștri să rămână aici închis, iar ceilalți să plece, ducând grâu pentru foametea caselor voastre. ²⁰Aduceți-mi-l pe fratele vostru cel mai tânăr, ca să se adeverească cuvintele voastre și să nu muriți.” Și ei au făcut așa.

²¹Atunci și-au zis unul altuia: „Cu adevărat suntem vinovați față de fratele nostru, căci am văzut strâmtorarea sufletului său când ne-a implorat și n-am vrut să ascultăm. De aceea a venit peste noi strâmtorarea aceasta.” ²²Ruben le-a răspuns: „Nu v-am spus eu să nu păcătuiți împotriva băiatului? Dar n-ați vrut să ascultați. Acum se cere sângele lui.” ²³Ei nu știau că Iosif îi înțelegea, căci între ei era un tălmaci. ²⁴El s-a întors de la ei și a plâns; apoi s-a întors iarăși și le-a vorbit. L-a luat dintre ei pe Simeon și l-a legat înaintea ochilor lor.

²⁵Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să se pună înapoi argintul fiecăruia în sacul său și să li se dea merinde pentru drum. Așa s-a făcut pentru ei. ²⁶Apoi și-au încărcat grâul pe măgari și au plecat de acolo. ²⁷La locul de popas, unul dintre ei și-a deschis sacul ca să-și hrănească măgarul și și-a văzut argintul acolo, la gura sacului. ²⁸Le-a zis fraților săi: „Mi s-a dat înapoi argintul — iată-l în sacul meu!” Atunci li s-a strâns inima și, tremurând, și-au zis unul altuia: „Ce ne-a făcut Tatăl nostru?” ^b b v28 Întâia trezire a fraților la lucrarea mâinii Tatălui — chiar și în frica lor, recunosc că aceasta este mai mult decât o întâmplare. Tatăl îi aduce cu răbdare acasă prin îndurarea ascunsă a lui Iosif. ²⁹Au venit la Iacov, tatăl lor, în țara Canaanului și i-au istorisit tot ce li se întâmplase: ³⁰„Omul acela, stăpânul țării, ne-a vorbit aspru și ne-a tratat ca pe niște iscoade ale țării. ³¹Dar noi i-am spus: «Suntem oameni cinstiți; nu suntem nicidecum iscoade. ³²Suntem doisprezece frați, fiii tatălui nostru. Unul nu mai este, iar cel mai tânăr este acum cu tatăl nostru în țara Canaanului.» ³³Omul acela, stăpânul țării, ne-a zis: «Iată cum voi ști că sunteți cinstiți: lăsați la mine pe unul dintre frați, luați grâu pentru foametea caselor voastre și plecați. ³⁴Aduceți-mi-l pe fratele vostru cel mai tânăr, și voi ști că nu sunteți iscoade, ci oameni cinstiți. Vi-l voi da înapoi pe fratele vostru, și veți putea face negoț în țară.»”

³⁵Pe când își goleau sacii, fiecare și-a găsit legătura de argint în sacul său. Când au văzut legăturile cu argint, ei și tatăl lor s-au temut. ³⁶Iacov, tatăl lor, le-a zis: „M-ați lăsat fără copii: Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, iar acum vreți să-l luați și pe Beniamin. Toate sunt împotriva mea!”

³⁷Ruben i-a zis tatălui său: „Să-i omori pe cei doi fii ai mei dacă nu ți-l voi aduce înapoi. Dă-l în mâinile mele, și ți-l voi aduce înapoi.”

³⁸Dar el a zis: „Fiul meu nu va coborî cu voi, căci fratele lui a murit și el singur a mai rămas. Dacă i s-ar întâmpla vreun rău pe drumul pe care îl veți face, ați coborî cu durere capul meu cărunt în mormânt.”