Geneza 43

43 ¹Foametea era grea în țară. ²Când au terminat de mâncat grânele aduse din Egipt, tatăl lor le-a zis: „Întoarceți-vă și cumpărați-ne puțină hrană.”

³Dar Iuda i-a zis: „Omul ne-a avertizat cu tărie: «Nu-mi veți vedea fața fără fratele vostru.» ⁴Dacă îl trimiți pe fratele nostru cu noi, vom coborî și îți vom cumpăra hrană. ⁵Dar dacă nu-l trimiți, nu vom merge, căci omul a zis: «Nu-mi veți vedea fața fără fratele vostru.»”

⁶Israel a zis: „De ce mi-ați făcut rău, spunându-i omului că mai aveți un frate?”

⁷Ei au zis: „Omul ne-a întrebat îndeaproape despre noi și despre familia noastră: «Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?» Noi i-am răspuns întocmai. Cum puteam ști că va zice: «Aduceți-l pe fratele vostru»?”

⁸Iuda i-a zis tatălui său Israel: „Trimite băiatul cu mine; să mergem, ca să trăim și să nu murim—noi, tu și copiii noștri. ⁹Eu răspund de el—să mi-l ceri. Dacă nu ți-l voi aduce înapoi și nu-l voi pune înaintea ta, voi purta vina înaintea ta pe veci. ¹⁰Căci, dacă nu am fi zăbovit, cu siguranță ne-am fi întors de două ori până acum.”

¹¹Israel, tatăl lor, le-a zis: „Dacă așa trebuie să fie, faceți astfel: puneți în sacii voștri cele mai bune produse ale țării și duceți-i omului un dar—puțin balsam, puțină miere, mirodenii, smirnă, fistic și migdale. ¹²Luați de două ori mai mulți bani și duceți înapoi banii care v-au fost puși la gura sacilor—poate a fost o scăpare. ¹³Luați-l și pe fratele vostru, și întoarceți-vă la om. ¹⁴Fie ca El Șadai—Tatăl nostru Atotputernic—să vă dea îndurare înaintea omului, ca să-l elibereze pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin. Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit voi fi.”

¹⁵Oamenii au luat darul, îndoit argintul, și pe Beniamin, au coborât în Egipt și au stat înaintea lui Iosif.

¹⁶Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a zis administratorului casei sale: „Du-i pe oameni în casă, taie un animal și pregătește-l, căci vor mânca împreună cu mine la amiază.” ¹⁷Omul a făcut cum a zis Iosif și i-a dus pe oameni în casa lui Iosif. ¹⁸Oamenilor li s-a făcut frică, pentru că fuseseră duși în casa lui Iosif. Ei au zis: „Din cauza banilor puși înapoi în sacii noștri data trecută suntem aduși aici—ca să se năpustească asupra noastră, să cadă peste noi, să ne ia robi și să ne ia măgarii.” ¹⁹De aceea s-au apropiat de administratorul casei lui Iosif și i-au vorbit la ușă, ²⁰și au zis: „Te rugăm, stăpâne, noi am mai coborât o dată ca să cumpărăm hrană. ²¹La popas, când ne-am deschis sacii, argintul fiecăruia era acolo, cu greutatea întreagă, la gura sacului său. L-am adus înapoi cu noi. ²²Am adus și alți bani ca să cumpărăm hrană, dar nu știm cine ne-a pus banii în saci.”

²³El a zis: „Pace vouă, nu vă temeți! Tatăl vostru și Dumnezeul tatălui vostru v-au pus o comoară în sacii voștri; plata voastră a ajuns la mine.” Apoi l-a scos afară la ei pe Simeon. ²⁴Omul i-a dus în casa lui Iosif și le-a dat apă, și ei și-au spălat picioarele; iar el le-a dat nutreț măgarilor. ²⁵Ei au pregătit darul până la venirea lui Iosif, la amiază, fiindcă auziseră că acolo vor mânca. ²⁶Când a venit Iosif acasă, ei i-au adus în casă darul pe care îl aveau în mâini și i s-au închinat până la pământ. ²⁷El i-a întrebat de sănătate, apoi a zis: „Este sănătos tatăl vostru—bătrânul despre care mi-ați vorbit? Mai trăiește?”

²⁸Ei au zis: „Robul tău, tatăl nostru, este sănătos; încă trăiește.” Și s-au plecat și s-au închinat. ²⁹El și-a ridicat ochii, l-a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, și a întrebat: „Acesta este fratele vostru cel mai mic, despre care mi-ați vorbit?” Apoi a zis: „Tatăl nostru să se îndure de tine, fiule.” ³⁰Iosif a ieșit în grabă, căci i se făcuse milă de fratele său și căuta un loc unde să plângă; a intrat în camera sa și a plâns acolo. ³¹Apoi și-a spălat fața și a ieșit; și, stăpânindu-se, a zis: „Aduceți mâncarea.”

³²L-au servit pe el deoparte, pe frații săi deoparte, și pe egiptenii care mâncau cu el deoparte—căci egiptenii nu pot mânca pâine cu evreii, lucru care le este urâciune. ³³Ei au stat înaintea lui: întâiul născut după dreptul său de întâi născut, iar cel mai mic după tinerețea sa—și oamenii se uitau unii la alții cu uimire. ³⁴El le-a trimis porții de la masa sa, iar porția lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalți. Și au băut și s-au veselit împreună cu el.