Geneza 24

24 ¹Avraam era bătrân, înaintat în vârstă, și Tatăl nostru îl binecuvântase pe Avraam în toate. ²Avraam i-a zis celui mai bătrân slujitor al său, care avea grijă de tot ce stăpânea: „Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea ^a a v2 Punerea mâinii sub coapsă era gestul străvechi prin care se pecetluia un jurământ solemn și obligatoriu. ³și te voi pune să juri pe Tatăl cerului și al pământului că nu-i vei lua fiului meu o soție dintre fiicele canaaniților, în mijlocul cărora locuiesc, ⁴ci vei merge în țara mea și la rudele mele și-i vei lua o soție fiului meu Isaac.”

⁵Slujitorul l-a întrebat: „Dar dacă femeia nu va voi să mă urmeze în țara aceasta? Să-l duc oare pe fiul tău înapoi în țara din care ai plecat?”

⁶Avraam i-a zis: „Ferește-te să-l duci pe fiul meu înapoi acolo. ⁷Tatăl nostru, Tatăl cerului, care m-a luat din casa tatălui meu și din țara rudelor mele, care mi-a vorbit și mi-a jurat: «Seminței tale îi voi da țara aceasta» — el va trimite pe îngerul său înaintea ta, și de acolo îi vei lua o soție fiului meu. ⁸Dar dacă femeia nu va voi să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu; numai să nu-l duci pe fiul meu înapoi acolo.”

⁹Slujitorul și-a pus mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, și i-a jurat cu privire la lucrul acesta. ¹⁰Slujitorul a luat zece dintre cămilele stăpânului său și tot felul de lucruri bune ale stăpânului său și a pornit spre Aram-Naharaim, cetatea lui Nahor. ^b b v10 Aram-Naharaim înseamnă „Aramul celor două râuri” — o regiune din nordul Mesopotamiei unde locuiau încă rudele lui Avraam. ¹¹A pus cămilele să îngenuncheze în afara cetății, lângă fântâna cu apă, spre seară, pe vremea când femeile ies să scoată apă. ¹²Apoi s-a rugat: „Tată al stăpânului meu Avraam, dă-mi, te rog, izbândă astăzi și arată-ți dragostea statornică față de stăpânul meu Avraam. ¹³Iată, stau lângă izvorul de apă, și fiicele oamenilor din cetate ies să scoată apă. ¹⁴Fie ca fata căreia îi voi spune: «Pleacă-ți, te rog, ulciorul ca să beau», iar ea îmi va răspunde: «Bea, și voi adăpa și cămilele tale» — să fie aceea pe care ai rânduit-o pentru slujitorul tău Isaac. Astfel voi cunoaște că ți-ai arătat dragostea statornică față de stăpânul meu.”

¹⁵Înainte să termine de vorbit, iată că a ieșit Rebeca — fiica lui Betuel, fiul Milcăi, soția lui Nahor, fratele lui Avraam — cu ulciorul pe umăr. ¹⁶Fata era foarte frumoasă, fecioară pe care niciun bărbat nu o cunoscuse. A coborât la izvor, și-a umplut ulciorul și a urcat înapoi. ¹⁷Slujitorul a alergat în întâmpinarea ei și i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să sorb puțină apă din ulciorul tău.”

¹⁸„Bea, domnul meu”, a zis ea și a coborât repede ulciorul de pe umăr și i-a dat să bea. ¹⁹După ce i-a dat să bea, a zis: „Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până vor termina de băut.” ²⁰A golit repede ulciorul în adăpătoare, a alergat iarăși la fântână să scoată apă și a scos pentru toate cămilele lui.

²¹Omul o privea în tăcere, ca să afle dacă Tatăl nostru îi făcuse sau nu călătoria izbândită. ²²Când au terminat cămilele de băut, omul a luat un inel de aur pentru nas, cântărind cam o cincime dintr-o uncie, și două brățări de aur pentru încheieturile ei, cântărind cam patru uncii, ²³și a zis: „A cui fiică ești? Spune-mi, te rog, este loc în casa tatălui tău ca să înnoptăm?”

²⁴Ea i-a răspuns: „Sunt fiica lui Betuel, fiul pe care Milca i l-a născut lui Nahor.” ²⁵Și a mai zis: „Avem paie și nutreț din belșug și loc de înnoptat.”

²⁶Atunci omul s-a plecat și s-a închinat Tatălui nostru. ²⁷A zis: „Binecuvântat să fie Tatăl nostru, Tatăl stăpânului meu Avraam, care nu și-a părăsit dragostea statornică și credincioșia față de stăpânul meu. Cât despre mine, el m-a călăuzit pe drum până la casa rudelor stăpânului meu.”

²⁸Apoi fata a alergat și a povestit celor din casa mamei ei despre aceste lucruri. ²⁹Rebeca avea un frate numit Laban, și Laban a alergat afară la omul de lângă izvor. ³⁰Când a văzut inelul de nas și brățările la încheieturile surorii sale și a auzit-o pe Rebeca, sora sa, zicând: „Așa mi-a vorbit omul”, a ieșit la om — și iată-l stând lângă cămile, la izvor. ³¹I-a zis: „Intră, binecuvântatul lui Dumnezeu. De ce stai afară? Am pregătit casa și un loc pentru cămile.” ³²Omul a intrat în casă, și cămilele au fost descărcate. S-au dat paie și nutreț cămilelor și apă ca să-și spele picioarele, el și oamenii care erau cu el. ³³I s-a pus mâncare înainte, dar el a zis: „Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbește”, a zis Laban.

³⁴Atunci a zis: „Eu sunt slujitorul lui Avraam. ³⁵Tatăl nostru l-a binecuvântat din belșug pe stăpânul meu și l-a îmbogățit, dându-i turme și cirezi, argint și aur, slujitori și slujitoare, cămile și măgari. ³⁶Sara, soția stăpânului meu, i-a născut un fiu la bătrânețe, și Avraam i-a dat lui Isaac tot ce are. ³⁷Stăpânul meu m-a pus să jur: «Să nu-i iei fiului meu o soție dintre femeile canaanite în a căror țară locuiesc, ³⁸ci să mergi în casa tatălui meu, la rudele mele, și să-i iei o soție fiului meu.» ³⁹Eu i-am zis stăpânului meu: «Poate că femeia nu mă va urma.» ⁴⁰Dar el mi-a zis: «Tatăl nostru, înaintea căruia am umblat, va trimite pe îngerul său cu tine și-ți va face călătoria izbândită, și-i vei lua fiului meu o soție din neamul meu și din casa tatălui meu. ⁴¹Atunci vei fi dezlegat de jurământul meu, când vei ajunge la familia mea; iar dacă nu vor voi să ți-o dea, vei fi dezlegat de jurământul meu.» ⁴²Astăzi, când am ajuns la izvor, am zis: «Tată al stăpânului meu Avraam, dacă vrei să-mi faci călătoria izbândită, ⁴³iată, stau lângă izvorul de apă. Așa că, atunci când o fată va ieși să scoată apă și eu îi voi spune: „Dă-mi, te rog, puțină apă din ulciorul tău să beau”, ⁴⁴iar ea îmi va răspunde: „Bea, și voi scoate apă și pentru cămilele tale” — să fie ea femeia pe care Tatăl nostru a rânduit-o pentru fiul stăpânului meu.» ⁴⁵Înainte să termin de a mă ruga în inima mea, iată că a ieșit Rebeca, cu ulciorul pe umăr, a coborât la izvor și a scos apă. Eu i-am zis: «Lasă-mă, te rog, să beau.» ⁴⁶Coborând repede ulciorul de pe umăr, ea a zis: «Bea — voi adăpa și cămilele tale.» Așa că am băut, și ea a adăpat și cămilele. ⁴⁷Am întrebat-o: «A cui fiică ești?» Ea a zis: «Fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a născut Milca.» Apoi i-am pus inelul în nas și brățările la încheieturi. ⁴⁸M-am plecat și m-am închinat Tatălui nostru și am binecuvântat pe Tatăl stăpânului meu Avraam, care m-a călăuzit pe calea cea dreaptă ca să iau pe fiica rudei stăpânului meu pentru fiul său. ⁴⁹Acum, dacă vreți să vă purtați cu dragoste statornică și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.”

⁵⁰Laban și Betuel au răspuns: „De la Dumnezeu vine lucrul acesta; nu-ți putem spune nici bine, nici rău. ⁵¹Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o și du-te — să fie soția fiului stăpânului tău, cum a spus Tatăl nostru.”

⁵²Când a auzit slujitorul lui Avraam cuvintele lor, s-a plecat până la pământ înaintea Tatălui nostru. ⁵³Slujitorul a scos lucruri de argint și de aur și haine și i le-a dat Rebecăi; a dat daruri scumpe și fratelui, și mamei ei. ⁵⁴El și oamenii care erau cu el au mâncat, au băut și au înnoptat acolo. Dimineața s-au sculat, și el a zis: „Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu.”

⁵⁵Dar fratele și mama ei au zis: „Să mai rămână fata cu noi vreo zece zile; apoi va putea să plece.”

⁵⁶Dar el le-a zis: „Nu mă întârziați — Tatăl nostru mi-a făcut călătoria izbândită. Lăsați-mă să plec, ca să merg la stăpânul meu.”

⁵⁷Ei au zis: „Să chemăm fata și s-o întrebăm.” ⁵⁸Au chemat-o pe Rebeca și au întrebat-o: „Vrei să mergi cu omul acesta?” „Voi merge”, a zis ea.

⁵⁹Astfel au trimis-o pe Rebeca, sora lor, și pe doica ei, împreună cu slujitorul lui Avraam și cu oamenii lui. ⁶⁰Au binecuvântat-o pe Rebeca, zicându-i: „Sora noastră, fie să ajungi mama a mii de mii; fie ca sămânța ta să cucerească cetățile celor ce o urăsc.” ^c c v60 A stăpâni poarta unui dușman însemna a stăpâni puterea lui; binecuvântarea se roagă ca urmașii Rebecăi să biruie asupra celor ce li se împotrivesc.

⁶¹Rebeca și slujitoarele ei s-au sculat, au încălecat pe cămile și au urmat pe om. Astfel slujitorul a luat-o pe Rebeca și a plecat.

⁶²Isaac se întorsese de la Beer-Lahai-Roi, căci locuia în Neghev. ⁶³Isaac ieșise să cugete pe câmp, spre seară; ridicându-și ochii, a văzut niște cămile venind. ⁶⁴Rebeca și-a ridicat și ea ochii și, când l-a văzut pe Isaac, a coborât de pe cămilă. ⁶⁵L-a întrebat pe slujitor: „Cine este omul acela care vine pe câmp în întâmpinarea noastră?” „Stăpânul meu”, a răspuns el. Atunci ea și-a luat vălul și s-a acoperit.

⁶⁶Apoi slujitorul i-a istorisit lui Isaac tot ce făcuse. ⁶⁷Isaac a dus-o în cortul Sarei, mama sa, a luat-o pe Rebeca de soție și a iubit-o. Astfel Isaac a fost mângâiat după moartea mamei sale.