Geneza 30

30 ¹Când a văzut Rahela că nu-i năștea copii lui Iacov, a invidiat-o pe sora ei. I-a zis lui Iacov: „Dă-mi copii, altfel mor!”

²Iacov s-a mâniat foarte tare pe Rahela și a zis: „Sunt eu în locul Tatălui nostru, care ți-a oprit rodul pântecelui?”

³Ea a zis: „Iat-o pe roaba mea Bilha. Intră la ea, ca să nască copii pentru mine și, prin ea, să-mi zidesc și eu o familie.” ^a a v3 A naște un copil „pe genunchi” era un gest străvechi de adopție — copilul așezat pe genunchii mamei adoptive era revendicat legal ca fiind al ei. ⁴Astfel, i-a dat-o de soție pe Bilha, roaba ei, iar Iacov s-a culcat cu ea. ⁵Bilha a rămas însărcinată și i-a născut lui Iacov un fiu. ⁶Atunci Rahela a zis: „Tatăl nostru m-a judecat; mi-a auzit și glasul și mi-a dat un fiu.” De aceea i-a pus numele Dan. ^b b v6 Numele Dan înseamnă „a judecat”. ⁷Bilha, roaba Rahelei, a rămas din nou însărcinată și i-a născut lui Iacov un al doilea fiu. ⁸Rahela a zis: „M-am luptat cu înverșunare cu sora mea și am învins.” De aceea i-a pus numele Neftali. ^c c v8 Numele Neftali înseamnă „lupta mea”.

⁹Când a văzut Lea că încetase să mai nască, a luat-o pe Zilpa, roaba ei, și i-a dat-o de soție lui Iacov. ¹⁰Apoi Zilpa, roaba Leei, i-a născut lui Iacov un fiu. ¹¹Lea a zis: „Ce noroc!” De aceea i-a pus numele Gad. ^d d v11 Numele Gad înseamnă „noroc”. ¹²Zilpa, roaba Leei, i-a născut lui Iacov un al doilea fiu. ¹³Lea a zis: „Ce fericită sunt! Căci femeile mă vor numi fericită.” De aceea i-a pus numele Așer. ^e e v13 Numele Așer înseamnă „fericit” sau „binecuvântat”.

¹⁴Pe vremea secerișului grâului, Ruben a ieșit și a găsit mandragore pe câmp și le-a adus mamei sale, Lea. Atunci Rahela i-a zis Leei: „Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău.” ^f f v14 Mandragora era o plantă despre care se credea pe larg în lumea antică că ajută la zămislire — de aici și dorința aprinsă a Rahelei de a le avea.

¹⁵Dar Lea i-a răspuns: „Nu ți-a fost de ajuns că mi-ai luat bărbatul? Acum vrei să iei și mandragorele fiului meu?” Rahela a zis: „Bine, să se culce cu tine la noapte pentru mandragorele fiului tău.”

¹⁶Când a venit Iacov de la câmp, seara, Lea i-a ieșit în întâmpinare și i-a zis: „Trebuie să te culci cu mine, căci te-am tocmit cu adevărat cu mandragorele fiului meu.” Așa că s-a culcat cu ea în noaptea aceea.

¹⁷Și Tatăl nostru a ascultat-o pe Lea, iar ea a rămas însărcinată și i-a născut lui Iacov un al cincilea fiu. ¹⁸Lea a zis: „Tatăl nostru mi-a dat plata, pentru că i-am dat bărbatului meu roaba.” De aceea i-a pus numele Isahar. ^g g v18 Numele Isahar înseamnă „plată” sau „răsplată”. ¹⁹Lea a rămas din nou însărcinată și i-a născut lui Iacov un al șaselea fiu. ²⁰Atunci Lea a zis: „Tatăl nostru m-a înzestrat cu un dar bun. Acum bărbatul meu mă va cinsti, pentru că i-am născut șase fii.” De aceea i-a pus numele Zabulon. ^h h v20 Numele Zabulon înseamnă „cinste”. ²¹După aceea, a născut o fată și i-a pus numele Dina.

²²Atunci Tatăl nostru Și-a adus aminte de Rahela; a ascultat-o și i-a deschis pântecele. ²³Ea a rămas însărcinată și a născut un fiu și a zis: „Tatăl nostru mi-a luat ocara.” ²⁴I-a pus numele Iosif, zicând: „Să-mi mai adauge Tatăl nostru încă un fiu.” ⁱ i v24 Numele Iosif înseamnă „să adauge”.

Lasă-mă să plec acasă

²⁵Îndată ce Rahela l-a născut pe Iosif, Iacov i-a zis lui Laban: „Lasă-mă să mă întorc acasă, în țara mea. ²⁶Dă-mi soțiile și copiii pentru care te-am slujit și lasă-mă să plec. Tu știi cu ce slujbă te-am slujit.”

²⁷Dar Laban i-a zis: „Dacă am găsit trecere în ochii tăi... Am aflat prin ghicire că Dumnezeu m-a binecuvântat din pricina ta.” ²⁸A zis: „Spune-mi ce plată ceri și ți-o voi da.”

²⁹Iacov i-a zis: „Tu însuți știi cum te-am slujit și cât de bine au propășit vitele tale sub grija mea. ³⁰Căci puțin aveai înainte de venirea mea, dar s-a înmulțit mult; Tatăl nostru te-a binecuvântat oriunde am mers. Dar acum, când voi îngriji și eu de propria mea casă?”

³¹El a întrebat: „Ce să-ți dau?” Iacov a răspuns: „Să nu-mi dai nimic. Dacă vei face pentru mine acest lucru, mă voi întoarce să-ți pasc și să-ți păzesc turma.

³²Lasă-mă să trec astăzi prin toată turma ta și să scot din ea orice oaie bălțată și pestriță și orice miel negru, și tot ce este pestriț și bălțat printre capre, iar aceasta va fi plata mea. ³³Astfel, cinstea mea va mărturisi pentru mine mai târziu, când vei veni să-mi cercetezi plata. Orice capră care nu este bălțată și pestriță și orice miel care nu este negru, dacă se va găsi la mine, va fi socotit furat.”

³⁴Laban a zis: „Bine! Să fie cum ai spus.”

³⁵În ziua aceea, Laban a scos țapii vărgați și pestriți, toate caprele bălțate și pestrițe — fiecare cu ceva alb pe ea — și fiecare miel negru și i-a dat în mâna fiilor săi. ³⁶A pus o depărtare de trei zile de drum între el și Iacov, iar Iacov păștea restul turmei lui Laban.

³⁷Atunci Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan și a jupuit în ele dungi albe, dezgolind albul lemnului. ³⁸A pus nuielele jupuite în jgheaburile de adăpat, înaintea turmelor — locurile unde veneau să bea. Și, fiindcă se împerecheau când veneau să bea, ³⁹turmele se împerecheau înaintea nuielelor și fătau astfel pui vărgați, bălțați și pestriți. ⁴⁰Iacov a despărțit mieii și a întors turma cu fața spre vitele vărgate și spre toate cele negre din turma lui Laban. Și-a ținut turmele deoparte și nu le-a amestecat cu turma lui Laban. ⁴¹Ori de câte ori se împerecheau vitele mai puternice, Iacov punea nuielele în jgheaburi, la vederea turmei, ca să se împerecheze printre nuiele, ⁴²dar pentru vitele mai slabe nu le punea acolo. Așa că vitele mai slabe erau ale lui Laban, iar cele mai puternice, ale lui Iacov. ⁴³Astfel, omul s-a îmbogățit peste măsură și a avut turme mari, roabe și robi, cămile și măgari.