Geneza 29

29 ¹Apoi Iacov și-a continuat drumul și a ajuns în țara popoarelor de la răsărit. ²A văzut o fântână pe câmp și, lângă ea, trei turme culcate, căci din fântâna aceea se adăpau turmele; iar peste gura ei era o piatră mare. ³Acolo se adunau toate turmele; păstorii rostogoleau piatra de pe gura fântânii, adăpau oile, apoi puneau piatra la loc, peste gura fântânii. ⁴Iacov le-a zis: „Frații mei, de unde sunteți?” „Suntem din Haran”, i-au răspuns ei.

⁵I-a întrebat: „Îl cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaștem”, i-au răspuns.

⁶Apoi a întrebat: „Este sănătos?” „Este sănătos”, au zis ei. „Iată, Rahela, fiica lui, vine cu oile.”

⁷„Iată”, a zis Iacov, „ziua este încă în toi, prea devreme ca să se adune turmele. Adăpați oile, apoi duceți-le la păscut.”

⁸„Nu putem”, au zis ei, „până nu se adună toate turmele și nu se rostogolește piatra de pe gura fântânii. Abia atunci vom adăpa oile.”

⁹Pe când Iacov încă vorbea cu ei, a venit Rahela cu turma tatălui ei, căci ea o păzea. ¹⁰Când a văzut-o Iacov pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, și oile lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a rostogolit piatra de pe gura fântânii și a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale. ¹¹Apoi Iacov a sărutat-o pe Rahela și a plâns în hohote. ¹²Iacov i-a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, fiul Rebecăi. Ea a alergat și i-a spus tatălui său.

¹³De îndată ce a auzit Laban vestea despre Iacov, fiul surorii sale, a alergat să-l întâmpine, l-a îmbrățișat și l-a sărutat și l-a adus acasă. Iacov i-a istorisit lui Laban tot ce se întâmplase.

O lună în casa lui Laban

¹⁴Laban i-a zis: „Cu adevărat, tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea.” Și Iacov a rămas la el o lună întreagă. ¹⁵Laban i-a zis lui Iacov: „Oare să-mi slujești degeaba doar fiindcă îmi ești rudă? Spune-mi, care să-ți fie plata?”

¹⁶Laban avea două fete. Cea mai mare se numea Lea, iar cea mai mică se numea Rahela. ¹⁷Lea avea ochii fără strălucire, dar Rahela era frumoasă la trup și plăcută la chip. ¹⁸Iacov o iubea pe Rahela și a zis: „Îți voi sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.”

¹⁹Laban a zis: „Mai bine să ți-o dau ție decât altui bărbat. Rămâi aici, la mine.” ²⁰Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela; i s-au părut doar câteva zile, atât de mult o iubea.

²¹Iacov i-a zis lui Laban: „Dă-mi soția mea, căci mi s-a împlinit vremea, ca să intru la ea.”

²²Atunci Laban i-a adunat pe toți oamenii locului și a făcut un ospăț. ²³În seara aceea a adus-o pe fiica sa Lea la Iacov, iar el s-a culcat cu ea. ²⁴Și Laban i-a dat-o pe roaba sa Zilpa fiicei sale Lea, ca roabă. ²⁵Dimineața — iată, era Lea! Iacov i-a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Oare nu ți-am slujit pentru Rahela? De ce m-ai înșelat?”

²⁶Laban i-a răspuns: „Nu este obiceiul aici să dăm pe cea mai mică înaintea celei întâi născute. ²⁷Împlinește săptămâna de nuntă a acesteia, apoi ți-o vom da și pe cealaltă — pentru încă șapte ani de muncă.” ^a a v27 O nuntă se sărbătorea de obicei timp de șapte zile întregi.

²⁸Iacov a făcut așa, a împlinit săptămâna aceleia, iar Laban i-a dat-o de soție pe fiica sa Rahela. ²⁹Și Laban i-a dat-o pe roaba sa Bilha fiicei sale Rahela, ca roabă. ³⁰Iacov s-a culcat și cu Rahela și a iubit-o mai mult decât pe Lea. Și i-a mai slujit lui Laban încă șapte ani.

Tatăl nostru o vede pe Lea

³¹Când a văzut Tatăl nostru că Lea nu era iubită, i-a deschis pântecele; dar Rahela era stearpă. ³²Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu, pe care l-a numit Ruben, căci a zis: „Tatăl nostru a văzut suferința mea; cu siguranță acum soțul meu mă va iubi.” ^b b v32 Fiecare dintre fiii lui Iacov este numit după un joc de cuvinte din spusele mamei sale la nașterea lui — lupta, bucuria sau nădejdea ei rostită în numele copilului. ³³A rămas iarăși însărcinată, a născut un fiu și a zis: „Pentru că Tatăl nostru a auzit că nu sunt iubită, mi l-a dat și pe acesta.” De aceea l-a numit Simeon. ^c c v33 Numele Simeon înseamnă „cel care aude”. ³⁴A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu și a zis: „De data aceasta soțul meu se va alipi de mine, fiindcă i-am născut trei fii.” De aceea a fost numit Levi. ^d d v34 Numele Levi înseamnă „alipit”. ³⁵A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu și a zis: „De data aceasta îl voi lăuda pe Tatăl nostru.” De aceea l-a numit Iuda. Apoi a încetat să mai nască. ^e e v35 Numele Iuda înseamnă „laudă”. Din seminția lui Iuda a venit regele David — iar din neamul lui David, Isus, Leul din seminția lui Iuda (Apocalipsa 5:5).