Geneza 28

28 ¹Atunci Isaac l-a chemat pe Iacov, l-a binecuvântat și i-a poruncit: „Să nu-ți iei soție dintre fiicele Canaanului. ²Du-te în Padan-Aram, la casa lui Betuel, tatăl mamei tale, și ia-ți de acolo o soție dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale. ³El-Șadai – Tatăl tău Atotputernic – să te binecuvânteze, să te facă roditor și să te înmulțească, ca să ajungi o mulțime de popoare. ⁴Să-ți dea ție și seminței tale împreună cu tine binecuvântarea lui Avraam, ca să moștenești țara în care locuiești ca străin, pe care Tatăl nostru i-a dat-o lui Avraam.”

⁵Isaac l-a trimis pe Iacov, iar el a plecat în Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel arameul, fratele Rebecăi, mama lui Iacov și a lui Esau.

⁶Esau a aflat că Isaac îl binecuvântase pe Iacov și îl trimisese în Padan-Aram ca să-și ia de acolo o soție și că, binecuvântându-l, îi poruncise: „Să nu-ți iei soție dintre femeile canaanite”, ⁷și că Iacov ascultase de tatăl său și de mama sa și plecase în Padan-Aram. ⁸Așa a văzut Esau că fiicele Canaanului nu-i plăceau tatălui său Isaac. ⁹De aceea Esau s-a dus la Ismael și a luat-o de soție, pe lângă celelalte soții ale sale, pe Mahalat, fiica lui Ismael, fiul lui Avraam, și sora lui Nebaiot.

Drumul spre Haran

¹⁰Iacov a plecat din Beer-Șeba și a pornit spre Haran. ¹¹A ajuns într-un loc și a rămas acolo peste noapte, căci apusese soarele. A luat una dintre pietrele locului, și-a pus-o sub cap și s-a culcat în locul acela ca să doarmă. ¹²A visat că o scară era așezată pe pământ, iar vârful ei atingea cerul, și îngerii Tatălui nostru urcau și coborau pe ea. ^a a v12 Isus Se identifică pe Sine cu această scară – legătura dintre pământ și cer, Cel prin care venim la Tatăl nostru (Ioan 1:51).

¹³Și deasupra ei stătea Tatăl nostru, care a zis: „Eu sunt Tatăl tău, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, și al lui Isaac. Îți voi da ție și seminței tale țara pe care ești culcat. ¹⁴Sămânța ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde spre apus, spre răsărit, spre miazănoapte și spre miazăzi. Prin tine și prin sămânța ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului. ¹⁵Să știi aceasta: Eu sunt cu tine. Te voi păzi oriunde vei merge și te voi aduce înapoi în țara aceasta. Nu te voi părăsi până nu voi fi făcut ce ți-am promis.”

¹⁶Iacov s-a trezit din somn și a zis: „Cu adevărat, Tatăl nostru este în locul acesta, iar eu n-am știut!” ¹⁷I s-a făcut frică și a zis: „Cât de înfricoșător este locul acesta! Aceasta nu este altceva decât casa Tatălui nostru și aceasta este poarta cerului.”

¹⁸Iacov s-a sculat dis-de-dimineață, a luat piatra pe care și-o pusese sub cap, a ridicat-o ca stâlp și a turnat untdelemn pe vârful ei. ¹⁹A pus locului aceluia numele Betel, deși mai înainte cetatea se numea Luz. ^b b v19 Betel înseamnă „casa lui Dumnezeu”; cetatea se numea mai înainte Luz. ²⁰Iacov a făcut o juruință, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine și mă va păzi în călătoria aceasta pe care o fac, îmi va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac, ²¹și mă voi întoarce în pace la casa tatălui meu, atunci Tatăl nostru va fi Tatăl meu, ²²iar piatra aceasta pe care am ridicat-o ca stâlp va fi casa Tatălui nostru și, din tot ce-mi vei da, Îți voi aduce negreșit zeciuiala.”