Geneza 31

31 ¹Iacov i-a auzit pe fiii lui Laban zicând: „Iacov a luat tot ce avea tatăl nostru; din ceea ce era al tatălui nostru și-a făcut toată bogăția aceasta.” ²Și Iacov a privit fața lui Laban și iată că nu mai era față de el ca mai înainte.

³Atunci Tatăl nostru i-a zis lui Iacov: „Întoarce-te în țara părinților tăi și la neamul tău, iar Eu voi fi cu tine.”

⁴Iacov a trimis și le-a chemat pe Rahela și pe Lea la câmp, la turma lui. ⁵El le-a zis: „Văd că fața tatălui vostru nu mai este față de mine ca înainte, dar Dumnezeul tatălui meu a rămas cu mine. ⁶Voi știți că i-am slujit tatălui vostru din toate puterile mele. ⁷Tatăl vostru m-a înșelat, schimbându-mi plata de zece ori, dar Tatăl nostru nu i-a îngăduit să-mi facă rău. ⁸Dacă zicea: «Cele pestrițe vor fi plata ta», toată turma făta miei pestriți; dacă zicea: «Cele vărgate vor fi plata ta», toată turma făta miei vărgați. ⁹Așa a luat Tatăl nostru vitele tatălui vostru și mi le-a dat mie. ¹⁰Pe vremea când se împerechea turma, mi-am ridicat ochii și, în vis, am văzut că țapii care săreau pe oi erau dungați, pestriți și bălțați. ¹¹Îngerul Tatălui mi-a zis în vis: «Iacove!», iar eu am răspuns: «Iată-mă!» ¹²El a zis: «Ridică-ți ochii și privește: toți țapii care se împerechează cu turma sunt dungați, bălțați și pestriți, căci am văzut tot ce îți face Laban. ¹³Eu sunt Tatăl din Betel, unde ai uns un stâlp și Mi-ai făcut o juruință. Acum, scoală-te, ieși din țara aceasta și întoarce-te în țara rudelor tale.»”

¹⁴Rahela și Lea au răspuns: „Mai avem noi oare vreo parte sau vreo moștenire în casa tatălui nostru? ¹⁵Nu ne socotește el oare ca pe niște străine? Căci ne-a vândut și a și mâncat cu totul banii noștri. ¹⁶Tot ce a luat Tatăl nostru de la Laban este al nostru și al copiilor noștri. Acum, fă tot ce ți-a spus Tatăl nostru.”

¹⁷Atunci Iacov s-a sculat și și-a urcat fiii și soțiile pe cămile. ¹⁸Și-a luat toate vitele și toată averea pe care o agonisise, vitele agonisite în Padan-Aram, ca să se ducă la Isaac, tatăl său, în țara Canaan. ¹⁹Laban se dusese să-și tundă oile, iar Rahela a furat idolii casei tatălui ei. ²⁰Iacov l-a înșelat pe Laban arameul, căci nu i-a spus că avea de gând să fugă. ²¹A fugit cu tot ce avea, s-a sculat, a trecut Eufratul și s-a îndreptat spre ținutul muntos al Galaadului.

Laban pornește în urmărire

²²A treia zi, i s-a spus lui Laban că Iacov fugise. ²³El și-a luat rudele cu sine, l-a urmărit vreme de șapte zile și l-a ajuns în ținutul muntos al Galaadului.

²⁴Dar Tatăl nostru a venit la Laban arameul într-un vis, noaptea, și i-a zis: „Ferește-te să-i spui lui Iacov ceva, fie bine, fie rău.”

²⁵Laban l-a ajuns pe Iacov, care își întinsese cortul pe munte; Laban și rudele lui și-au întins corturile față de el, în muntele Galaadului. ²⁶Laban i-a zis lui Iacov: „Ce ai făcut? M-ai înșelat și mi-ai mânat fetele ca pe niște prinse de război. ²⁷De ce ai fugit pe ascuns și m-ai înșelat, fără să-mi spui? Te-aș fi petrecut cu bucurie și cântece, cu tamburină și liră. ²⁸De ce nu m-ai lăsat să-mi sărut fiii și fetele la plecare? Acum te-ai purtat ca un nebun.

²⁹Mâna mea are putere să vă facă rău, dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a vorbit azi-noapte: «Păzește-te să nu-i spui lui Iacov nimic, nici de bine, nici de rău.»

³⁰Și acum, ai plecat negreșit, pentru că tânjeai mult după casa tatălui tău—dar de ce mi-ai furat dumnezeii?”

³¹Iacov i-a răspuns lui Laban: „M-am temut, căci mi-am zis că îmi vei lua fetele cu sila. ³²Dar acela la care îți vei găsi dumnezeii să nu mai trăiască! Caută în fața rudelor noastre ce este al tău și ia-ți!” Iacov nu știa că Rahela îi furase.

³³Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei și în cortul celor două roabe, dar n-a găsit nimic. A ieșit din cortul Leei și a intrat în cortul Rahelei. ³⁴Rahela luase idolii casei, îi pusese în șaua cămilei și șezuse pe ei. Laban a cotrobăit tot cortul, dar n-a găsit nimic. ³⁵Ea i-a zis tatălui ei: „Să nu te mânii, domnul meu, că nu mă pot ridica înaintea ta, căci sunt la rânduiala femeilor.” El a căutat, dar n-a găsit idolii casei.

³⁶Iacov s-a mâniat și s-a certat cu Laban. Iacov i-a răspuns lui Laban: „Care este vina mea? Care este păcatul meu, de m-ai urmărit așa? ³⁷Ai scotocit toate lucrurile mele—ce ai găsit din toate lucrurile casei tale? Pune-l aici, înaintea rudelor mele și ale tale, și să judece ei între noi doi.

³⁸Iată, douăzeci de ani am stat la tine: oile și caprele tale n-au lepădat, iar berbecii din turma ta nu i-am mâncat. ³⁹Nu ți-am adus acasă vite sfâșiate de fiare; eu însumi am suferit paguba. Tu mi le cereai din mână, fie că erau furate ziua, fie că erau furate noaptea. ⁴⁰Iată cum eram: ziua mă topea căldura, iar noaptea gerul, și somnul fugea de la ochii mei. ⁴¹Douăzeci de ani am stat în casa ta: paisprezece ani ți-am slujit pentru cele două fete ale tale și șase ani pentru turma ta, iar tu mi-ai schimbat plata de zece ori. ⁴²Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și Frica lui Isaac n-ar fi fost cu mine, cu siguranță m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Tatăl nostru a văzut suferința mea și truda mâinilor mele și te-a mustrat azi-noapte.” ^a a v42 „Frica lui Isaac” este numele deosebit prin care Iacov Îl numește pe Tatăl nostru — Dumnezeul pe care tatăl său, Isaac, Îl cinstea cu adâncă teamă sfântă a legământului. A-L numi astfel pe Tatăl înseamnă a-L numi prin ochii unui fiu credincios.

⁴³Laban i-a răspuns lui Iacov: „Fetele sunt ale mele, copiii sunt ai mei, turmele sunt ale mele—tot ce vezi este al meu. Dar ce pot să le fac eu astăzi acestor fete ale mele sau copiilor pe care i-au născut? ⁴⁴Acum, hai să facem un legământ, eu și tu, și să fie el o mărturie între mine și tine.”

⁴⁵Atunci Iacov a luat o piatră și a ridicat-o ca stâlp. ⁴⁶Iacov le-a zis rudelor lui: „Strângeți pietre.” Ei au luat pietre, au făcut o movilă și au mâncat acolo, lângă movilă. ⁴⁷Laban a numit-o Iegar-Sahaduta, iar Iacov a numit-o Galeed. ⁴⁸Laban a zis: „Movila aceasta este astăzi o mărturie între mine și tine.” De aceea i-a pus numele Galeed, ⁴⁹și Mițpa, căci el a zis: „Dumnezeu să vegheze între mine și tine, când vom fi departe unul de altul. ⁵⁰Dacă le vei chinui pe fetele mele sau dacă vei mai lua și alte neveste pe lângă ele, deși nu este nimeni altul cu noi, ia seama: Dumnezeu este martor între mine și tine.” ⁵¹Laban i-a mai zis lui Iacov: „Iată movila aceasta și iată stâlpul pe care l-am ridicat între mine și tine. ⁵²Movila aceasta este martoră și stâlpul acesta este martor că nu voi trece de movila aceasta spre tine și că nici tu nu vei trece de movila și de stâlpul acesta spre mine, cu gând rău. ⁵³Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor, să judece între noi!” Iar Iacov a jurat pe Frica tatălui său, Isaac. ⁵⁴Iacov a adus o jertfă pe munte și le-a chemat rudele să mănânce pâine; ei au mâncat pâine și au rămas peste noapte pe munte. ⁵⁵A doua zi, Laban s-a sculat dis-de-dimineață, și-a sărutat nepoții și fetele, i-a binecuvântat, apoi a plecat și s-a întors acasă.