Geneza 32

32 ¹Iacov și-a văzut de drum, iar îngerii Tatălui nostru l-au întâmpinat. ²Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra Tatălui nostru!” Și a numit locul acela Mahanaim. ^a a v2 Mahanaim înseamnă „două tabere” — numele dat de Iacov locului unde a întâlnit oastea de îngeri a Tatălui nostru.

³Iacov a trimis înaintea lui soli la Esau, fratele său, în țara Seir, ținutul Edomului.

⁴Le-a poruncit: „Spuneți-i stăpânului meu Esau: robul tău Iacov zice: Am locuit la Laban și am rămas acolo până acum. ⁵Am boi, măgari, turme și robi — bărbați și femei. Am trimis să-i dau de veste stăpânului meu, ca să capăt bunăvoință în ochii tăi.” ⁶Solii s-au întors la Iacov și i-au spus: „Ne-am dus la fratele tău Esau — vine să te întâmpine, și are patru sute de oameni cu el.” ⁷Iacov s-a temut foarte tare și s-a îngrijorat. A împărțit în două tabere oamenii care erau cu el, turmele, cirezile și cămilele, ⁸căci își zicea: „Dacă Esau vine la una dintre tabere și o lovește, tabăra care rămâne va scăpa.” ⁹Apoi Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam și Dumnezeul tatălui meu Isaac, Tatăl meu, care mi-ai zis: «Întoarce-te în țara ta și la familia ta, ca să-ți fac bine», ¹⁰sunt prea mic pentru cea mai mică dintre toate faptele de dragoste statornică și de credincioșie pe care le-ai arătat robului tău, căci am trecut Iordanul acesta doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. ¹¹Izbăvește-mă, te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau — căci mă tem de el: să nu vină și să mă lovească, pe mame împreună cu copiii. ¹²Dar tu ai zis: «Îți voi face negreșit bine și voi face ca urmașii tăi să fie ca nisipul mării, prea mulți ca să poată fi numărați.»”

¹³A rămas acolo în noaptea aceea, apoi a luat din ce avea un dar pentru fratele său Esau: ¹⁴două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, ¹⁵treizeci de cămile care alăptau, cu puii lor, patruzeci de vaci, zece tauri, douăzeci de măgărițe și zece măgari. ¹⁶Le-a dat în mâna robilor săi, turmă după turmă, fiecare deoparte, și le-a zis robilor săi: „Treceți înaintea mea și lăsați o depărtare între o turmă și alta.” ¹⁷I-a poruncit celui dintâi: „Când te va întâlni Esau, fratele meu, și te va întreba: «Al cui ești? Unde te duci? Ale cui sunt acestea dinaintea ta?», ¹⁸atunci să zici: «Sunt ale robului tău Iacov, un dar trimis stăpânului meu Esau. Iată, el însuși vine în urma noastră.»” ¹⁹A poruncit la fel și celui de-al doilea, celui de-al treilea și tuturor celor care mânau turmele: „Așa să-i vorbiți lui Esau când îl veți întâlni, ²⁰și să ziceți: «Iată, robul tău Iacov vine și el în urma noastră.»” Căci își zicea: „Îl voi îmblânzi cu darul care merge înaintea mea, apoi îi voi vedea fața; poate că mă va primi.”

²¹Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în noaptea aceea în tabără.

Trecerea Iabocului

²²În noaptea aceea s-a sculat, și-a luat cele două soții, cele două roabe și pe cei unsprezece fii ai săi și a trecut vadul Iabocului. ²³I-a luat, i-a trecut peste pârâu și a trecut tot ce avea. ²⁴Iacov a rămas singur. Și un om s-a luptat cu el până în zorii zilei. ²⁵Văzând că nu-l poate birui pe Iacov, omul l-a atins la încheietura coapsei, și coapsa lui Iacov s-a scrântit în timp ce se luptau.

²⁶El a zis: „Lasă-mă să plec, căci se crapă de ziuă.” Dar Iacov a zis: „Nu te las să pleci până nu mă binecuvântezi.”

²⁷Atunci el i-a zis: „Cum te cheamă?” El a răspuns: „Iacov.”

²⁸Atunci a zis: „Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel, căci te-ai luptat cu Tatăl nostru și cu oamenii și ai biruit.” ^b b v28 Israel înseamnă „el se luptă cu Dumnezeu” — numele pe care Tatăl nostru i-l dă lui Iacov după noaptea de luptă.

²⁹Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, te rog, numele tău.” El a zis: „Pentru ce întrebi de numele meu?” Și l-a binecuvântat acolo.

³⁰Iacov a numit locul acela Peniel: „Căci l-am văzut pe Tatăl nostru față în față, și totuși viața mi-a fost cruțată.” ^c c v30 Mărturisirea lui Iacov după lupta de o noapte întreagă: s-a întâlnit cu Tatăl nostru față în față — Tatăl cel apropiat, într-o formă pe care a putut s-o vadă, s-o atingă și cu care s-a putut lupta — și viața i-a fost cruțată. ³¹Soarele a răsărit peste el când a trecut de Penuel, și șchiopăta din pricina coapsei. ³²De aceea, nici până astăzi, israeliții nu mănâncă mușchiul de la încheietura coapsei — pentru că acolo a fost atinsă încheietura coapsei lui Iacov, la mușchiul coapsei.