1 Împărați 1

1 ¹Împăratul David era bătrân, înaintat în vârstă. Îl acopereau cu haine, dar nu se putea încălzi. ²Slujitorii lui i-au zis: „Să se caute pentru domnul meu, împăratul, o tânără fecioară care să-l slujească și să-l îngrijească. Să stea la pieptul tău, ca domnul meu, împăratul, să se încălzească.” ³Au căutat în tot Israelul o tânără frumoasă, au găsit-o pe Abișag, sunamita, și au adus-o la împărat. ⁴Tânăra era foarte frumoasă. A ajuns îngrijitoarea împăratului și îl slujea, dar el nu a avut legături trupești cu ea.

Adonia râvnește la tron

⁵Adonia, fiul Haghitei, s-a semețit, zicând: „Eu voi fi împărat”, și și-a făcut rost de care, de călăreți și de cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. ⁶Tatăl său nu-l mustrase niciodată, întrebându-l: „De ce ai făcut așa?” Era și el foarte chipeș și se născuse după Absalom. ⁷El a stat de vorbă cu Ioab, fiul Țeruiei, și cu preotul Abiatar, care l-au sprijinit pe Adonia și l-au ajutat. ⁸Dar preotul Țadoc, Benaia, fiul lui Iehoiada, prorocul Natan, Șimei, Rei și vitejii lui David nu erau de partea lui Adonia.

⁹Adonia a jertfit oi, boi și viței îngrășați lângă piatra Zohelet, în apropiere de En-Roguel, și i-a poftit pe toți frații săi, fiii împăratului, și pe toți dregătorii împărătești ai lui Iuda. ¹⁰Dar nu i-a poftit pe prorocul Natan, pe Benaia, pe viteji și nici pe Solomon, fratele său.

¹¹Natan i-a zis lui Bat-Șeba, mama lui Solomon: „N-ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, a ajuns împărat, fără ca domnul nostru David să știe? ¹²Acum vino, dă-mi voie să te sfătuiesc, ca să-ți scapi viața ta și viața fiului tău, Solomon. ¹³Du-te îndată la împăratul David și spune-i: «Împărate, domnul meu, nu i-ai jurat tu roabei tale: „Solomon, fiul tău, va domni după mine și va sta pe tronul meu”? Atunci de ce domnește Adonia?» ¹⁴Pe când vei vorbi tu acolo cu împăratul, voi intra și eu după tine și-ți voi întări cuvintele.”

¹⁵Bat-Șeba a intrat la împărat, în odaie — el era foarte bătrân, iar Abișag, sunamita, îl slujea. ¹⁶Bat-Șeba s-a plecat adânc și s-a închinat înaintea împăratului, iar împăratul a zis: „Ce dorești?”

¹⁷Ea i-a zis: „Domnul meu, tu însuți i-ai jurat roabei tale pe Tatăl tău, zicând: «Solomon, fiul tău, va domni după mine și va sta pe tronul meu.» ¹⁸Dar acum Adonia a ajuns împărat, iar tu, domnul meu, împăratul, nu știi nimic. ¹⁹El a jertfit boi, viței îngrășați și oi multe și i-a poftit pe toți fiii împăratului, pe preotul Abiatar și pe Ioab, căpetenia oștirii, dar pe Solomon, robul tău, nu l-a poftit. ²⁰Domnul meu, împăratul, ochii întregului Israel sunt ațintiți spre tine, ca să le spui cine va sta pe tronul domnului meu, împăratul, după el. ²¹Altfel, când domnul meu, împăratul, va adormi lângă părinții săi, eu și fiul meu Solomon vom fi socotiți vinovați.”

²²Pe când vorbea ea încă cu împăratul, a sosit prorocul Natan. ²³I-au dat de știre împăratului: „A venit prorocul Natan.” El a intrat și s-a plecat înaintea împăratului cu fața la pământ.

²⁴Natan a zis: „Împărate, domnul meu, ai spus tu: «Adonia va domni după mine și va sta pe tronul meu»? ²⁵Căci astăzi s-a coborât și a jertfit boi, viței îngrășați și oi multe și i-a poftit pe toți fiii împăratului, pe căpeteniile oștirii și pe preotul Abiatar. Și iată, mănâncă și beau înaintea lui și strigă: «Trăiască împăratul Adonia!» ²⁶Dar pe mine, robul tău, pe preotul Țadoc, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, și pe robul tău Solomon nu ne-a poftit. ²⁷Oare din porunca domnului meu, împăratul, s-a făcut lucrul acesta, fără să ne fi făcut cunoscut nouă, robilor tăi, cine va sta pe tronul său după el?”

David jură că Solomon va domni

²⁸Împăratul David a răspuns: „Chemați-o la mine pe Bat-Șeba.” Ea a venit înaintea împăratului și a stat în fața lui. ²⁹Împăratul a jurat: „Viu este Tatăl nostru, care mi-a izbăvit viața din orice strâmtorare, ³⁰așa cum ți-am jurat pe Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel: Solomon, fiul tău, va domni după mine și va sta pe tronul meu în locul meu, chiar așa voi face astăzi.”

³¹Bat-Șeba s-a plecat cu fața la pământ, s-a închinat înaintea împăratului și a zis: „Trăiască în veci domnul meu, împăratul David!”

³²Împăratul David a zis: „Chemați-i la mine pe preotul Țadoc, pe prorocul Natan și pe Benaia, fiul lui Iehoiada.” Ei au venit înaintea împăratului. ³³Împăratul le-a zis: „Luați cu voi pe slujitorii domnului vostru, puneți-l pe fiul meu Solomon pe catârul meu și coborâți-l la Ghihon. ³⁴Acolo, preotul Țadoc și prorocul Natan să-l ungă împărat peste Israel. Să sunați din corn și să strigați: «Trăiască împăratul Solomon!» ³⁵Apoi să vă suiți după el, iar el să vină și să stea pe tronul meu și să domnească în locul meu, căci pe el l-am pus căpetenie peste Israel și peste Iuda.”

³⁶Benaia, fiul lui Iehoiada, i-a răspuns împăratului: „Amin! Așa să facă Tatăl nostru, Dumnezeul domnului meu, împăratul! ³⁷Cum a fost Tatăl nostru cu domnul meu, împăratul, tot așa să fie și cu Solomon și să-i facă tronul mai mare decât tronul domnului meu, împăratul David.”

³⁸Preotul Țadoc, prorocul Natan, Benaia, fiul lui Iehoiada, cheretiții și peletiții s-au coborât, l-au pus pe Solomon pe catârul împăratului David și l-au dus la Ghihon. ³⁹Preotul Țadoc a luat cornul cu untdelemn din cort și l-a uns pe Solomon. Au sunat din trâmbiță și tot poporul a strigat: „Trăiască împăratul Solomon!”

⁴⁰Tot poporul s-a suit după el, cântând din fluiere și bucurându-se cu mare bucurie, încât se despica pământul de strigătele lor.

⁴¹Adonia și toți oaspeții lui au auzit lucrul acesta, tocmai când sfârșeau de mâncat. Auzind sunetul cornului, Ioab a întrebat: „De ce este cetatea în zarvă?”

⁴²Pe când vorbea el încă, a sosit Ionatan, fiul preotului Abiatar. Adonia i-a zis: „Intră, căci ești un om vrednic și negreșit aduci vești bune.”

⁴³Dar Ionatan i-a răspuns lui Adonia: „Dimpotrivă! Domnul nostru, împăratul David, l-a făcut împărat pe Solomon. ⁴⁴Împăratul a trimis cu el pe preotul Țadoc, pe prorocul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe cheretiți și pe peletiți, iar ei l-au pus pe catârul împăratului. ⁴⁵Preotul Țadoc și prorocul Natan l-au uns împărat la Ghihon și s-au suit de acolo plini de bucurie, iar cetatea vuiește: acesta este zgomotul pe care l-ați auzit. ⁴⁶Ba chiar Solomon a și șezut pe tronul împărătesc. ⁴⁷Ba încă slujitorii împăratului au venit să-l felicite pe domnul nostru, împăratul David, zicând: «Tatăl tău să facă numele lui Solomon mai vestit decât numele tău și tronul lui mai mare decât tronul tău!» Apoi împăratul s-a plecat pe patul său. ⁴⁸Și împăratul a mai zis: «Binecuvântat să fie Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel, care mi-a dat astăzi pe cineva care să stea pe tronul meu și m-a lăsat să văd aceasta cu ochii mei!»”

⁴⁹Atunci toți oaspeții lui Adonia s-au îngrozit; s-au ridicat și s-au împrăștiat, fiecare mergând pe drumul său. ⁵⁰Iar Adonia, de frica lui Solomon, s-a ridicat, s-a dus și s-a prins de coarnele altarului. ^a a v50 Apucarea colțurilor ieșite în afară ale altarului era un vechi gest de căutare a adăpostului — o rugăminte disperată de îndurare și de ocrotire împotriva pedepsei cu moartea. ⁵¹I s-a spus lui Solomon: „Iată, Adonia se teme de împăratul Solomon și s-a prins de coarnele altarului, zicând: «Să-mi jure mai întâi împăratul Solomon că nu-l va ucide cu sabia pe robul său.»”

⁵²Solomon a zis: „Dacă va fi om vrednic, niciun fir de păr din capul lui nu va cădea la pământ; dar dacă se va găsi răutate în el, va muri.”

⁵³Împăratul Solomon a trimis să-l coboare de la altar. El a venit și s-a plecat înaintea împăratului Solomon, iar Solomon i-a zis: „Du-te acasă.”