Ioel 1

1 ¹Cuvântul Tatălui nostru care a venit la Ioel, fiul lui Petuel. ^a a v1 Profeții înșiși L-au numit pe Tatăl — Isaia 63:16, Ieremia 31:9, Maleahi 2:10 — astfel că FHB redă aici YHWH ca „Tatăl nostru”, reflectând ceea ce au descoperit ei. ²Ascultați aceasta, bătrânilor; luați aminte, voi toți care locuiți în țara aceasta. S-a mai întâmplat așa ceva în zilele voastre sau în zilele strămoșilor voștri? ³Povestiți copiilor voștri despre aceasta, iar copiii voștri să le spună copiilor lor, iar copiii lor generației următoare. ⁴Ce a lăsat lăcusta tăietoare a mâncat lăcusta roitoare; ce a lăsat lăcusta roitoare a mâncat lăcusta săltătoare; și ce a lăsat lăcusta săltătoare a mâncat lăcusta nimicitoare. ^b b v4 Cele patru cuvinte numesc valuri sau soiuri succesive de lăcuste; ebraica le îngrămădește ca să arate pustiirea totală — ce a cruțat un val a mistuit următorul. ⁵Treziți-vă, bețivilor, și plângeți; jeliți, voi toți, băutori de vin, după vinul dulce, căci a fost smuls de pe buzele voastre.

⁶„Căci un neam a năvălit în țara Mea, puternic și fără număr; dinții lui sunt dinți de leu, și are colții unei leoaice. ⁷A pustiit viile Mele și a sfărâmat smochinul Meu; le-a jupuit coaja și a aruncat-o deoparte, lăsându-le ramurile goale și albe.”

⁸Jelește ca o fecioară îmbrăcată în haine de doliu după bărbatul tinereții ei. ⁹Darul de mâncare și jertfa de băutură sunt oprite din Casa Tatălui nostru; preoții, slujitorii Tatălui nostru, jelesc. ^c c v9 „Casa Tatălui nostru” înlocuiește „casa Domnului” din alte traduceri englezești, pentru a recupera înțelesul relațional — casa lui Dumnezeu este căminul Tatălui. ¹⁰Câmpul este pustiit, pământul jelește; căci grâul este nimicit, mustul a secat, untdelemnul se sfârșește. ¹¹Rușinați-vă, plugarilor; jeliți, vierilor, după grâu și după orz, căci secerișul câmpului a pierit. ¹²Vița de vie s-a uscat, iar smochinul se veștejește; rodiul, palmierul și mărul — toți copacii câmpului s-au uscat. Într-adevăr, bucuria s-a veștejit și a pierit dintre toți oamenii.

Întoarcere la Tatăl vostru

¹³Îmbrăcați-vă în haine de doliu și bociți-vă, preoților; jeliți, slujitorilor altarului. Veniți, petreceți noaptea în haine de doliu, slujitorilor Tatălui meu; căci darul de mâncare și jertfa de băutură sunt oprite din Casa Tatălui vostru. ¹⁴Vestiți un post; chemați o adunare de sărbătoare. Adunați-i pe bătrâni și pe toți locuitorii țării la Casa Tatălui nostru, și strigați către Tatăl nostru. ¹⁵Vai, ce zi! Căci ziua Tatălui nostru este aproape, și va veni ca o pustiire de la Cel Atotputernic. ^d d v15 Alte traduceri spun „ziua Domnului”. FHB numește Persoana a cărei zi este aceasta: Tatăl nostru, care vine să-i apere și să-i restaureze pe copiii săi. ¹⁶Nu a fost oare hrana smulsă chiar dinaintea ochilor noștri — bucuria și veselia s-au dus din Casa Tatălui nostru? ¹⁷Semințele se usucă sub bulgării uscați; hambarele sunt pustii, grânarele sunt dărâmate, căci grâul s-a uscat. ¹⁸Cum gem animalele! Cirezile de vite rătăcesc buimace fiindcă nu au pășune; până și turmele de oi suferă. ¹⁹Către Tine, Tatăl nostru, strig, căci focul a mistuit pășunile pustiei, și flacăra a ars toți copacii câmpului. ²⁰Până și fiarele câmpului strigă către Tine, căci pâraiele au secat, iar focul a mistuit pășunile pustiei.