Rut 1

1 ¹Pe vremea când cârmuiau judecătorii, a venit o foamete în țară, iar un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu soția lui și cu cei doi fii ai săi ca să locuiască o vreme în câmpiile Moabului. ²Pe om îl chema Elimelec, pe soția lui, Naomi, iar pe cei doi fii ai lui, Mahlon și Chilion — efratiți din Betleemul lui Iuda. Au ajuns în ținutul Moabului și au rămas acolo. ³Apoi a murit Elimelec, soțul Naomei, iar ea a rămas cu cei doi fii ai ei. ⁴Ei s-au căsătorit cu femei moabite — Orpa și Rut — și au locuit acolo aproape zece ani. ⁵Au murit și Mahlon, și Chilion, astfel că Naomi a rămas fără cei doi copii ai ei și fără soț.

Legătura de nezdruncinat a lui Rut

⁶În câmpiile Moabului, Naomi a auzit că Tatăl nostru își cercetase poporul și le dăduse hrană, așa că a pornit împreună cu cele două nurori ale ei ca să se întoarcă de acolo. ⁷A plecat din locul unde locuise, împreună cu cele două nurori ale ei, și au pornit pe drumul de întoarcere spre țara lui Iuda. ⁸Naomi le-a zis celor două nurori ale ei: „Întoarceți-vă, fiecare la casa mamei sale. Să se poarte Tatăl nostru cu bunătate față de voi, așa cum v-ați purtat voi cu cei morți și cu mine. ⁹Să vă dea Tatăl nostru odihnă, fiecăreia în casa altui soț.” Apoi le-a sărutat, iar ele au plâns în hohote.

¹⁰Dar ele i-au zis: „Nu, ci ne vom întoarce cu tine la poporul tău.”

¹¹Naomi a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele. De ce să veniți cu mine? Mai am oare fii în pântecele meu, care să vă fie soți? ¹²Întoarceți-vă, fiicele mele, plecați, căci sunt prea bătrână ca să mă mai mărit. Chiar dacă aș zice că mai este nădejde, chiar dacă aș avea un soț la noapte și aș naște fii, ¹³ați aștepta voi până ar crește? V-ați opri voi de la măritiș pentru ei? Nu, fiicele mele — mie îmi este mult mai amar decât vouă, fiindcă mâna Tatălui nostru s-a întors împotriva mea.”

¹⁴Atunci au plâns iarăși în hohote. Apoi Orpa și-a sărutat soacra de rămas-bun, dar Rut s-a lipit de ea. ¹⁵Naomi a zis: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei și la dumnezeii ei. Întoarce-te și tu după ea.”

¹⁶Rut a zis: „Nu stărui de mine să te părăsesc sau să mă întorc de la tine. Unde vei merge tu, voi merge și eu; unde vei locui tu, voi locui și eu. Poporul tău va fi poporul meu, și Dumnezeul tău, Dumnezeul meu. ^a a v16 Jurământul lui Rut este unul dintre punctele de intrare canonice în care o femeie dintre neamuri se leagă de Dumnezeul lui Israel — iar prin ea, Tatăl nostru împletește o femeie moabită în neamul care duce la David și la Isus. ¹⁷Unde vei muri tu, voi muri și eu, și acolo voi fi îngropată. Să mă pedepsească Tatăl nostru cu toată asprimea dacă altceva decât moartea ne va despărți pe tine și pe mine.”

¹⁸Când a văzut Naomi că Rut era hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai zis nimic.

¹⁹Așa că au mers amândouă până au ajuns la Betleem. Când au intrat în Betleem, tot orașul s-a pus în mișcare din pricina lor, iar femeile ziceau: „Aceasta este Naomi?”

²⁰„Nu mă mai numiți Naomi”, a zis ea. „Numiți-mă Mara, căci Cel Atotputernic s-a purtat foarte amar cu mine. ^b b v20 Naomi înseamnă „plăcută”; Mara înseamnă „amară”. Își schimbă numele ca să se potrivească durerii pe care o duce acasă. ²¹Am plecat cu mâinile pline, dar Tatăl nostru m-a adus înapoi cu mâinile goale. De ce să mă mai numiți Naomi, când Tatăl nostru m-a mâhnit și Cel Atotputernic a adus nenorocire peste mine?” ²²Așa s-a întors Naomi din câmpiile Moabului, împreună cu Rut moabita, nora ei, care s-a întors cu ea. Au ajuns la Betleem la începutul secerișului orzului.