Rut 2

2 ¹Naomi avea o rudă prin soțul ei, un om de seamă și bogat din familia lui Elimelec, pe nume Boaz. ²Rut, moabita, i-a zis lui Naomi: „Lasă-mă să merg să culeg spice în urma oricui îmi va arăta bunăvoință.” Ea i-a răspuns: „Du-te, fiica mea.”

³Așa că a ieșit și a cules spice în urma secerătorilor și s-a nimerit să ajungă la ogorul lui Boaz, care era din familia lui Elimelec.

⁴Chiar atunci a venit Boaz din Betleem și le-a zis secerătorilor: „Tatăl nostru să fie cu voi!” „Tatăl nostru să te binecuvânteze!”, i-au răspuns ei.

⁵Apoi Boaz l-a întrebat pe vătaful secerătorilor: „A cui este tânăra aceasta?”

⁶Vătaful a răspuns: „Este tânăra moabită care s-a întors cu Naomi din țara Moabului. ⁷Ea a zis: «Te rog, lasă-mă să culeg și să strâng spice printre snopi, în urma secerătorilor.» A venit și a rămas de dimineață până acum și doar puțin s-a odihnit la adăpost.”

⁸Boaz i-a zis lui Rut: „Ascultă, fiica mea. Nu te duce să culegi pe alt ogor și nu pleca de aici, ci stai aproape de slujnicele mele. ⁹Uită-te pe ce ogor seceră și mergi după ele. Le-am poruncit slujitorilor să nu se atingă de tine. Când ți-e sete, du-te și bea din vasele din care au scos apă slujitorii.”

¹⁰Ea s-a plecat cu fața la pământ și l-a întrebat: „Cum de am găsit bunăvoință în ochii tăi, încât să te uiți la mine, o străină?”

¹¹Boaz i-a răspuns: „Mi s-a spus tot ce ai făcut pentru soacra ta de când ți-a murit soțul — cum ți-ai lăsat tatăl, mama și țara în care te-ai născut, ca să vii la un popor pe care nu-l cunoșteai mai înainte. ¹²Tatăl nostru să-ți răsplătească fapta; Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăpostești, să-ți dea o răsplată deplină.”

¹³„Să găsesc bunăvoință în ochii tăi, domnul meu”, a zis ea, „căci m-ai mângâiat și i-ai vorbit cu blândețe slujnicei tale, măcar că eu nu sunt nici măcar ca una dintre slujnicele tale.”

¹⁴La vremea mesei, Boaz i-a zis: „Vino aici, mănâncă pâine și înmoaie-ți bucata în oțet.” Ea s-a așezat lângă secerători, iar el i-a dat grâu prăjit. A mâncat, s-a săturat și i-a mai rămas.

¹⁵Când s-a ridicat să mai culeagă, Boaz le-a poruncit slujitorilor săi: „Lăsați-o să culeagă chiar și printre snopi și nu o faceți de rușine. ¹⁶Ba chiar trageți-i câteva spice din snopi și lăsați-le să le adune, și nu o certați.”

¹⁷A cules spice pe ogor până seara, apoi a bătut ce strânsese — aproape douăzeci de litri de orz. ¹⁸A dus orzul în cetate, iar soacra ei a văzut cât culesese. A scos și i-a dat și ce-i rămăsese după ce se săturase.

¹⁹Soacra ei a întrebat-o: „Unde ai cules astăzi? Unde ai lucrat? Binecuvântat să fie cel care s-a uitat la tine!” Rut i-a spus la cine lucrase: „Omul la care am lucrat astăzi se numește Boaz.”

²⁰Naomi i-a zis nurorii sale: „Tatăl nostru să-l binecuvânteze, căci nu și-a lăsat bunătatea nici față de cei vii, nici față de cei morți!” Și a adăugat: „Omul acesta este o rudă apropiată a noastră, unul dintre răscumpărătorii noștri.” ^a a v20 Naomi îl numește pe Boaz unul dintre răscumpărătorii lor de sânge — ruda care avea dreptul să răscumpere ce fusese pierdut și să refacă familia. Rolul lui Boaz de aici îl prefigurează pe Isus, Răscumpărătorul nostru, care plătește prețul ca să ne aducă acasă, la Tatăl nostru.

²¹Apoi Rut, moabita, a zis: „Mi-a spus chiar: «Stai cu lucrătorii mei până vor termina tot secerișul meu.»”

²²Naomi i-a zis nurorii sale, Rut: „Bine, fiica mea — ieși cu slujnicele lui, ca să nu te supere nimeni pe alt ogor.” ²³Așa că a stat aproape de slujnicele lui Boaz, culegând spice până s-a terminat secerișul orzului și al grâului, și a locuit cu soacra ei.