Matei 27

Capitolul 27.

27 ¹În zorii zilei, toți preoții cei mai de seamă și bătrânii poporului s-au adunat și au uneltit să-L omoare pe Isus. ²L-au legat, L-au dus de acolo și L-au dat pe mâna lui Pilat, guvernatorul.

³Atunci Iuda, cel care L-a trădat, văzând că Isus a fost condamnat, s-a căit și a dat înapoi cei treizeci de arginți preoților celor mai de seamă și bătrânilor, ⁴zicând: „Am păcătuit, căci am trădat sânge nevinovat.” Ei au zis: „Ce ne pasă nouă? Treaba ta.”

⁵El a aruncat arginții în templu, a ieșit și s-a spânzurat.

⁶Preoții cei mai de seamă au luat arginții și au zis: „Nu se cuvine să-i punem în vistierie, fiindcă sunt preț de sânge.” ⁷După ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei Țarina Olarului, ca loc de îngropare pentru străini. ⁸De aceea țarina aceea s-a numit până în ziua de azi Țarina Sângelui. ⁹Atunci s-a împlinit ce fusese spus prin profetul Ieremia: „Au luat cei treizeci de arginți, prețul pus pe El, pe care unii dintre fiii lui Israel L-au prețuit, ¹⁰și i-au dat pentru Țarina Olarului, după cum mi-a poruncit Tatăl nostru.”

Isus stă tăcut înaintea lui Pilat

¹¹Isus stătea înaintea guvernatorului. Guvernatorul L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” Isus a zis: „Tu o spui.”

¹²Dar când a fost acuzat de preoții cei mai de seamă și de bătrâni, n-a răspuns nimic. ¹³Atunci Pilat I-a zis: „Nu auzi câte lucruri aduc împotriva Ta?”

¹⁴El nu i-a răspuns nimic, nici măcar la o singură învinuire, așa că guvernatorul s-a mirat foarte mult.

¹⁵La fiecare sărbătoare, guvernatorul obișnuia să elibereze un întemnițat pe care-l voia mulțimea. ¹⁶Pe atunci aveau un întemnițat vestit, numit Baraba. ¹⁷După ce s-au adunat, Pilat i-a întrebat: „Pe care vreți să vi-l eliberez: pe Baraba sau pe Isus, numit Hristos?” ¹⁸Căci știa că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.

¹⁹Pe când stătea el pe scaunul de judecată, soția lui a trimis să-i spună: Să n-ai nimic de-a face cu Omul acela neprihănit, căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.

²⁰Dar preoții cei mai de seamă și bătrânii au înduplecat mulțimile să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L dea la moarte. ²¹Guvernatorul a zis: „Pe care dintre cei doi vreți să vi-l eliberez?” Ei au zis: „Pe Baraba.”

²²Pilat i-a întrebat: „Dar ce să fac cu Isus, numit Hristos?” Toți au zis: „Să fie răstignit!”

²³El a zis: „Dar ce rău a făcut?” Însă ei strigau și mai tare: „Răstignește-L!”

²⁴Văzând că nu poate face nimic, ci dimpotrivă, se stârnea o tulburare, Pilat a luat apă, s-a spălat pe mâini înaintea mulțimii și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele Omului acestuia. Treaba voastră.”

²⁵Și tot poporul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!” ^a a v25 A spune „sângele lui să fie asupra noastră” era o formulă veche prin care o mulțime își asuma în mod oficial răspunderea legală și morală pentru o moarte.

²⁶Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie răstignit.

Soldații își bat joc de Împărat

²⁷Atunci soldații guvernatorului L-au dus pe Isus în pretoriu și au adunat toată cohorta în jurul Lui. ²⁸L-au dezbrăcat și I-au pus o mantie stacojie. ²⁹Au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă și, îngenunchind înaintea Lui, își băteau joc de El: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!” ³⁰Și, scuipând asupra Lui, au luat trestia și-L loveau mereu peste cap. ³¹După ce și-au bătut joc de El, I-au scos mantia, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.

Fiul lui Dumnezeu este răstignit

³²Pe când ieșeau, au găsit un om din Cirene, numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus. ³³Când au ajuns la un loc numit Golgota (care înseamnă „Locul Căpățânii”), ³⁴I-au dat să bea vin amestecat cu fiere amară; dar, după ce l-a gustat, n-a vrut să-l bea. ³⁵După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți. ³⁶Apoi au șezut jos și-L păzeau acolo. ³⁷Deasupra capului Lui au pus scrisă vina Lui: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor.”

³⁸Atunci au fost răstigniți împreună cu El doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga Lui.

³⁹Trecătorii Îl insultau, clătinând din cap ⁴⁰și zicând: „Tu, care dărâmi templul și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”

⁴¹Tot așa, și preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, își băteau joc de El, zicând: ⁴²„Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine Însuși nu Se poate mântui. Este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El. ⁴³S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape Dumnezeu acum, dacă ține la El, căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu.»” ⁴⁴Tot așa Îl insultau și tâlharii care erau răstigniți împreună cu El.

Fiul părăsit Își dă duhul

⁴⁵De la amiază până la ora trei după-amiaza s-a lăsat întuneric peste toată țara.

⁴⁶Pe la ora trei după-amiaza, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lema sabactani?” — adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

⁴⁷Unii dintre cei ce stăteau acolo, când au auzit, au zis: „Omul acesta îl cheamă pe Ilie.” ⁴⁸Unul dintre ei a alergat îndată, a luat un burete, l-a umplut cu oțet, l-a pus într-o trestie și I-a dat să bea. ⁴⁹Dar ceilalți au zis: „Lasă-L! Să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.”

⁵⁰Isus a strigat din nou cu glas tare și Și-a dat duhul. ⁵¹Și îndată, perdeaua templului s-a rupt în două, de sus până jos. Pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, ⁵²mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care adormiseră au înviat. ⁵³După învierea lui Isus, au ieșit din morminte, au intrat în cetatea sfântă și s-au arătat multora.

⁵⁴Sutașul și cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul și cele întâmplate, s-au înspăimântat foarte tare și au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”

⁵⁵Acolo erau și multe femei care priveau de departe; ele Îl urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească. ⁵⁶Între ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iosif, și mama fiilor lui Zebedei.

Isus este pus în mormânt

⁵⁷Spre seară a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care și el era ucenic al lui Isus. ⁵⁸El s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea. ⁵⁹Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într-o pânză curată de in ⁶⁰și l-a pus în mormântul său cel nou, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat. ⁶¹Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo, șezând în fața mormântului.

Mormântul pecetluit și păzit

⁶²A doua zi, care este după Ziua Pregătirii, preoții cei mai de seamă și fariseii s-au adunat la Pilat ⁶³și au zis: „Stăpâne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, pe când era încă viu, a zis: «După trei zile voi învia.» ⁶⁴De aceea, poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui, să-L fure și să spună poporului: «A înviat din morți.» Atunci înșelăciunea cea din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.”

⁶⁵Pilat le-a zis: „Aveți o strajă. Duceți-vă și păziți-l cum știți.” ⁶⁶Ei au plecat și au întărit mormântul, pecetluind piatra și punând strajă.