1 Samuel 17

17 ¹Filistenii și-au adunat oștile pentru luptă; s-au strâns la Soco, în Iuda, și și-au așezat tabăra la Efes-Damim, între Soco și Azeca. ²Saul și bărbații lui Israel s-au adunat, și-au așezat tabăra în Valea Terebinților și s-au așezat în linie de bătaie în fața filistenilor. ³Filistenii stăteau pe un deal, iar Israel pe dealul din față, cu valea între ei. ⁴Din tabăra filistenilor a ieșit un luptător viteaz, pe nume Goliat, din Gat, înalt de aproape trei metri. ⁵Pe cap avea un coif de bronz și era îmbrăcat cu o platoșă cu solzi, care cântărea aproape cincizeci și șapte de kilograme. ⁶Niște apărători de bronz îi acopereau picioarele, iar între umeri avea atârnată o lance de bronz. ⁷Coada suliței lui era ca sulul unui țesător, iar vârful de fier cântărea aproape șapte kilograme. Cel care-i purta scutul mergea înaintea lui. ⁸El a stat și a strigat către oștile lui Israel: „De ce ați ieșit să vă așezați în linie de bătaie? Oare nu sunt eu filistean, iar voi slujitorii lui Saul? Alegeți-vă un bărbat și trimiteți-l la mine. ⁹Dacă va putea să se lupte cu mine și să mă ucidă, vom fi slujitorii voștri; dar dacă îl voi învinge și îl voi ucide, veți fi slujitorii noștri și ne veți sluji.” ¹⁰Apoi filisteanul a zis: „Astăzi sfidez eu oștile lui Israel! Dați-mi un bărbat, ca să ne luptăm.”

¹¹Când au auzit Saul și tot Israelul cuvintele filisteanului, s-au înspăimântat și s-au îngrozit.

¹²David era fiul lui Isai, un efratit din Betleemul lui Iuda, care avea opt fii. În zilele lui Saul, Isai era bătrân, înaintat în vârstă. ¹³Cei trei fii mai mari ai lui Isai îl urmaseră pe Saul la război: Eliab, întâiul născut, Abinadab, al doilea, și Șama, al treilea. ¹⁴David era cel mai tânăr. Cei trei mai mari îl urmaseră pe Saul, ¹⁵dar David se ducea și venea de la Saul ca să pască oile tatălui său la Betleem.

¹⁶Timp de patruzeci de zile, filisteanul înainta în fiecare dimineață și seară și se înfățișa.

¹⁷Isai i-a zis fiului său David: „Ia pentru frații tăi această provizie mare de grâu prăjit și aceste zece pâini și du-le repede fraților tăi la tabără. ¹⁸Du aceste zece brânzeturi căpeteniei unității lor. Vezi cum le merge fraților tăi și adu-mi vești despre ei. ¹⁹Saul, frații lui David și toți bărbații lui Israel sunt în Valea Terebinților, luptându-se cu filistenii.”

²⁰David s-a sculat dis-de-dimineață, a lăsat turma în grija unui paznic, s-a încărcat și a plecat, așa cum îi poruncise Isai. A ajuns la tabără tocmai când oastea ieșea la linia de bătaie scoțând strigătul de război. ²¹Israel și filistenii s-au așezat în linie de bătaie, față în față. ²²David și-a lăsat lucrurile în grija celui ce păzea bagajele, a alergat la linia de bătaie și i-a întrebat de sănătate pe frații săi. ²³Pe când vorbea cu ei, iată că luptătorul filistean, pe nume Goliat, din Gat, a ieșit din oștile filistenilor și a rostit aceleași cuvinte de sfidare ca de obicei, iar David le-a auzit. ²⁴Când l-au văzut pe acel bărbat, toți bărbații lui Israel au fugit dinaintea lui, cuprinși de mare frică. ²⁵Bărbații lui Israel ziceau: „Ați văzut pe omul acesta care tot înaintează? Vine ca să sfideze pe Israel. Pe cel care-l va ucide, împăratul îl va umple de mare bogăție, îi va da pe fiica lui și va scuti de dări casa tatălui său în Israel.”

²⁶David i-a întrebat pe bărbații de lângă el: „Ce va primi omul care-l va ucide pe filisteanul acesta și va îndepărta rușinea de peste Israel? Căci cine este acest filistean netăiat împrejur, ca să sfideze oștirile Tatălui celui viu?”

²⁷Poporul i-a spus din nou ce se va face pentru bărbatul care-l va ucide.

²⁸Când l-a auzit Eliab, fratele cel mai mare al lui David, vorbind cu bărbații aceia, s-a aprins de mânie împotriva lui David și a zis: „De ce te-ai coborât? Și cu cine ai lăsat cele câteva oi în pustie? Îți cunosc eu mândria și răutatea inimii — te-ai coborât ca să vezi bătălia.”

²⁹„Ce-am făcut acum?” a zis David. „A fost doar o întrebare.” ³⁰S-a întors spre un altul și a întrebat același lucru, iar poporul i-a răspuns ca mai înainte. ³¹Cuvintele pe care le spusese David au fost auzite și istorisite lui Saul, care a trimis să-l cheme. ³²David i-a zis lui Saul: „Să nu i se înmoaie nimănui inima din cauza lui. Robul tău va merge să se lupte cu filisteanul acesta.”

³³Saul i-a zis: „Nu poți să te lupți cu filisteanul acesta. Nu ești decât un copil, iar el este războinic încă din tinerețe.”

³⁴David i-a zis lui Saul: „Robul tău păștea oile tatălui său. Și când venea un leu sau un urs și lua o oaie din turmă, ³⁵alergam după el, îl loveam și scoteam oaia din gura lui. Iar când se ridica împotriva mea, îl apucam de coamă, îl loveam și îl ucideam. ³⁶Robul tău a ucis și leul, și ursul; și cu filisteanul acesta netăiat împrejur va fi ca și cu unul dintre ei, căci a sfidat oștirile Tatălui celui viu.” ³⁷David a adăugat: „Tatăl nostru, care m-a scăpat din gheara leului și din gheara ursului, mă va scăpa și din mâna acestui filistean.” Saul i-a zis: „Du-te și Tatăl nostru să fie cu tine!”

³⁸Atunci Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura lui. I-a pus pe cap un coif de bronz și l-a îmbrăcat cu o platoșă. ³⁹David și-a încins sabia peste armură și a încercat să umble, dar nu era obișnuit. „Nu pot să umblu cu acestea,” i-a zis lui Saul, „fiindcă nu sunt obișnuit cu ele.” Și le-a dat jos.

⁴⁰Și-a luat toiagul în mână, și-a ales cinci pietre netede din albia pârâului, le-a pus în traista lui de păstor și, cu praștia în mână, s-a apropiat de filistean. ⁴¹Între timp, filisteanul se apropia tot mai mult de David, iar cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. ⁴²Filisteanul s-a uitat la David și, văzând că nu era decât un copil, rumen și frumos la chip, l-a disprețuit. ⁴³I-a zis lui David: „Sunt eu câine, de vii la mine cu toiege?” Și filisteanul l-a blestemat pe David pe zeii săi. ⁴⁴„Vino încoace,” a zis el, „ca să dau carnea ta păsărilor cerului și fiarelor câmpului!”

⁴⁵David i-a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu lance, dar eu vin împotriva ta în Numele Tatălui oștirilor cerești, Tatăl oștilor lui Israel, pe care tu l-ai sfidat. ⁴⁶Astăzi Tatăl nostru te va da în mâna mea, te voi doborî și-ți voi tăia capul. Chiar în ziua aceasta voi da trupurile moarte ale oștirii filistene păsărilor cerului și fiarelor sălbatice ale pământului, și tot pământul va ști că este un Tată în Israel.

⁴⁷Toți cei adunați aici vor ști că Tatăl nostru mântuiește fără sabie și fără suliță; căci bătălia este a Tatălui nostru, iar el vă va da în mâinile noastre pe toți.”

⁴⁸Când filisteanul s-a ridicat și a pornit să-l atace, David a alergat repede spre linia de bătaie, în întâmpinarea lui. ⁴⁹David a băgat mâna în traistă, a luat o piatră, a aruncat-o cu praștia și l-a lovit pe filistean în frunte. Piatra i s-a înfipt în frunte, iar el a căzut cu fața la pământ. ⁵⁰Astfel, David l-a biruit pe filistean cu o praștie și cu o piatră; fără să aibă sabie în mână, l-a doborât și l-a ucis. ⁵¹David a alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia și, trăgând-o din teacă, l-a ucis și i-a tăiat capul cu ea. Când au văzut filistenii că viteazul lor murise, au fugit.

⁵²Atunci bărbații lui Israel și ai lui Iuda s-au ridicat cu un strigăt și i-au urmărit pe filisteni până la intrarea în Gat și până la porțile Ecronului. Morții dintre filisteni au căzut pe drumul Șaaraimului, până la Gat și până la Ecron. ⁵³Când s-au întors fiii lui Israel din urmărirea filistenilor, le-au jefuit tabăra. ⁵⁴David a luat capul filisteanului și l-a dus la Ierusalim, iar armele lui Goliat le-a pus în cortul său. ⁵⁵Când l-a văzut Saul pe David ieșind în întâmpinarea filisteanului, l-a întrebat pe Abner, căpetenia oștirii sale: „Al cui fiu este tânărul acesta, Abner?” „Viu este sufletul tău, împărate, că nu știu,” a răspuns Abner.

⁵⁶„Află al cui fiu este tânărul acesta,” a zis împăratul.

⁵⁷Când s-a întors David după ce-l ucisese pe filistean, Abner l-a luat și l-a adus înaintea lui Saul, cu capul filisteanului în mână. ⁵⁸„Al cui fiu ești, tinere?” l-a întrebat Saul. David a zis: „Fiul robului tău Isai din Betleem.”