Marcu 14

Capitolul 14.

14 ¹Cu două zile înainte de Paște și de Sărbătoarea Azimelor, preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau un mijloc să-L prindă pe Isus prin viclenie și să-L omoare. ²Căci ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se stârnească tulburare în popor.”

³Pe când era în Betania, în casa lui Simon leprosul, și ședea la masă, a venit o femeie cu un vas de alabastru cu parfum de nard curat, foarte scump. A spart vasul și i l-a turnat pe cap. ⁴Unii s-au indignat și ziceau între ei: „De ce s-a risipit astfel acest parfum? ⁵Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde cu peste trei sute de dinari, care să fie dați săracilor.” Și o certau.

⁶Dar Isus a zis: „Lăsați-o în pace. De ce o necăjiți? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine. ⁷Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și le puteți face bine oricând vreți; dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. ⁸Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte pentru înmormântare. ⁹Adevărat vă spun, oriunde va fi propovăduită Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut ea, în amintirea ei.”

¹⁰Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la preoții cei mai de seamă ca să-L dea în mâinile lor. ¹¹Când au auzit, s-au bucurat și i-au făgăduit bani. Și el căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor.

Ucenicii pregătesc Paștele

¹²În ziua dintâi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfea mielul de Paște, ucenicii Lui L-au întrebat: „Unde vrei să mergem să-Ți pregătim să mănânci Paștele?”

¹³A trimis doi dintre ucenicii Săi și le-a zis: „Mergeți în cetate; acolo vă va întâmpina un om care duce un vas cu apă. Mergeți după el ¹⁴și, oriunde va intra, spuneți stăpânului casei: «Învățătorul întreabă: Unde este odaia Mea de oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?» ¹⁵Și el vă va arăta o odaie mare de sus, așternută și gata pregătită; acolo să ne pregătiți.”

¹⁶Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit totul așa cum le spusese El, și au pregătit Paștele.

¹⁷Când s-a făcut seară, a venit Isus cu cei doisprezece.

¹⁸Pe când ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun, unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde.”

¹⁹Ei au început să se întristeze și să-L întrebe unul câte unul: „Nu cumva sunt eu?”

²⁰El le-a zis: „Unul dintre cei doisprezece, care își înmoaie pâinea împreună cu Mine în blid. ²¹Fiul Omului merge după cum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este vândut — mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut.”

²²Pe când mâncau, a luat pâine și, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o, le-a dat-o și a zis: „Luați; acesta este trupul Meu.”

²³A luat un pahar și, după ce a mulțumit, li l-a dat, și au băut toți din el.

²⁴Și le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului, care se varsă pentru mulți. ²⁵Adevărat vă spun, nu voi mai bea vin până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăția Tatălui nostru.” ^a a v25 Împărăția pe care a venit Isus să o aducă este însăși domnia Tatălui nostru — căminul familiei pe care îl pregătește pentru copiii săi.

²⁶După ce au cântat o cântare de laudă, au ieșit spre Muntele Măslinilor.

Isus prevestește lepădarea lui Petru

²⁷Isus le-a zis: „Toți vă veți poticni, căci este scris: «Voi bate păstorul, și oile vor fi risipite.» ²⁸Dar, după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea.”

²⁹Petru I-a zis: „Chiar dacă toți se vor poticni, eu nu mă voi poticni.”

³⁰Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.”

³¹Dar el stăruia și mai mult: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine.” Și toți ziceau la fel.

Fiul Se predă Tatălui

³²Au ajuns la un loc numit Ghetsimani, și El le-a zis ucenicilor Săi: „Ședeți aici până Mă voi ruga.”

³³I-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se mâhnească adânc.

³⁴Și le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneți aici și vegheați.”

³⁵S-a dus puțin mai încolo, a căzut la pământ și Se ruga ca, dacă este cu putință, să treacă de la El ceasul acela.

³⁶Și a zis: „Ava, Tată, ție toate îți sunt cu putință. Depărtează de la Mine paharul acesta — dar să se facă nu voia Mea, ci voia ta.” ^b b v36 „Ava” este numele plin de gingășie și de încredere de copil pe care Isus îl folosea pentru Tatăl nostru. Pavel ne spune că Tatăl nostru dă acest strigăt al Duhului fiecărui copil readus la El (Romani 8:15; Galateni 4:6).

³⁷S-a întors, i-a găsit dormind și i-a zis lui Petru: „Simone, dormi? N-ai fost în stare să veghezi un ceas? ³⁸Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită. Duhul este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”

³⁹S-a depărtat din nou și S-a rugat, zicând aceleași cuvinte. ⁴⁰Iarăși i-a găsit dormind, fiindcă ochii le erau îngreuiați, și nu știau ce să-I răspundă.

⁴¹A venit a treia oară și le-a zis: „Tot mai dormiți și vă odihniți? Destul — a sosit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor. ⁴²Sculați-vă, să mergem; iată, cel ce Mă vinde este aproape.”

Isus, dat pe mâna păcătoșilor

⁴³Pe când vorbea El încă, a sosit Iuda — unul dintre cei doisprezece — și împreună cu el o gloată cu săbii și cu ciomege, trimisă de preoții cei mai de seamă, de cărturari și de bătrâni. ⁴⁴Cel ce-L vindea le dăduse un semn: „Pe care Îl voi săruta, acela este — prindeți-L și duceți-L sub pază.” ⁴⁵Cum a venit, s-a apropiat îndată de Isus și a zis: „Rabi!” Și L-a sărutat. ⁴⁶Atunci ei au pus mâna pe El și L-au prins. ⁴⁷Unul dintre cei ce stăteau de față a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea.

⁴⁸Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți? ⁴⁹În toate zilele am fost cu voi în Templu și învățam, și nu M-ați prins. Dar să se împlinească Scripturile.”

⁵⁰Atunci toți L-au părăsit și au fugit. ⁵¹Un tânăr Îl urma, învelit numai într-o pânză de in pe trupul gol. Și l-au prins pe tânăr, ⁵²dar el a lăsat pânza de in și a fugit gol.

Isus înaintea Marelui Sfat

⁵³L-au dus pe Isus la marele preot, și s-au adunat toți preoții cei mai de seamă, bătrânii și cărturarii. ⁵⁴Petru L-a urmat de departe, până înăuntru, în curtea marelui preot, și s-a așezat împreună cu slujitorii, încălzindu-se la foc. ⁵⁵Preoții cei mai de seamă și tot Sinedriul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare, dar nu găseau. ⁵⁶Căci mulți făceau mărturii mincinoase împotriva Lui, dar mărturiile lor nu se potriveau. ⁵⁷Unii s-au ridicat și au făcut o mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând: ⁵⁸„Noi L-am auzit zicând: «Eu voi dărâma Templul acesta făcut de mâini omenești, și în trei zile voi zidi altul, nefăcut de mâini.»” ⁵⁹Dar nici chiar în privința aceasta mărturia lor nu se potrivea.

⁶⁰Atunci marele preot s-a ridicat în picioare în mijloc și L-a întrebat pe Isus: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceștia împotriva Ta?” ⁶¹Dar El tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăși: „Ești Tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?” ^c c v61 „Cel Binecuvântat” este un mod evlavios iudaic de a spune „Dumnezeu” fără a rosti direct numele divin.

⁶²Isus a zis: „EU SUNT. Și Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Celui Atotputernic și venind pe norii cerului.” ^d d v62 Isus îi răspunde marelui preot cu numele divin pe care Tatăl nostru i l-a dat lui Moise la rugul aprins — „EU SUNT” (Exodul 3:14). Sinedriul a înțeles pe loc ceea ce pretindea El și L-a osândit pentru hulă (v. 64).

⁶³Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? ⁶⁴Ați auzit hula. Ce părere aveți?” Și toți L-au osândit ca fiind vrednic de moarte. ⁶⁵Unii au început să-L scuipe, să-I acopere fața și să-L lovească cu pumnii, zicându-I: „Prorocește!” Și slujitorii L-au pălmuit.

Petru se leapădă de Fiul

⁶⁶Pe când era Petru jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot ⁶⁷și, când l-a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat țintă la el și a zis: „Și tu erai cu Isus din Nazaret.”

⁶⁸Dar el s-a lepădat: „Nu știu, nici nu înțeleg ce vrei să spui.” Apoi a ieșit afară, în pridvor, și a cântat cocoșul. ^e e v68 Unele manuscrise timpurii nu conțin cuvintele „și a cântat cocoșul”. Numai Marcu menționează două cântări ale cocoșului (14:30), așa că rândul acesta contează pentru felul în care este urmărită relatarea.

⁶⁹Slujnica l-a văzut și a început iarăși să le spună celor ce stăteau de față: „Omul acesta este dintre ei.” ⁷⁰Dar el s-a lepădat din nou. După puțină vreme, cei ce stăteau de față i-au zis iarăși lui Petru: „Cu adevărat ești dintre ei, căci ești galileean.” ⁷¹El a început să se blesteme și să se jure: „Nu-L cunosc pe omul acesta despre care vorbiți.” ⁷²Îndată a cântat cocoșul a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și s-a prăbușit și plângea.