Marcu 13

13 ¹Pe când ieșea din templu, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: „Învățătorule, uite! Ce pietre uriașe, ce clădiri mărețe!”

²Isus i-a zis: „Vezi tu aceste clădiri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră; totul va fi dărâmat.”

³Pe când ședea pe Muntele Măslinilor, în fața templului, Petru, Iacov, Ioan și Andrei L-au întrebat deoparte: ⁴„Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri și care este semnul că toate acestea stau să se împlinească?”

⁵Isus a început să le spună: „Vegheați să nu vă înșele nimeni. ⁶Mulți vor veni în Numele Meu și vor spune: «Eu sunt», și vor înșela pe mulți. ⁷Când veți auzi de războaie și vești de războaie, să nu vă tulburați; acestea trebuie să se întâmple, dar sfârșitul încă nu va fi. ⁸Un neam se va ridica împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății, vor fi cutremure în felurite locuri, vor fi foamete; acestea sunt începutul durerilor nașterii.

⁹Luați seama la voi înșivă. Vă vor da pe mâna soboarelor și vă vor bate în sinagogi. Din pricina Mea veți sta înaintea dregătorilor și a împăraților, ca mărturie pentru ei. ¹⁰Și mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie vestită tuturor neamurilor. ¹¹Când vă vor aresta și vă vor da pe mână, să nu vă îngrijorați dinainte ce veți spune. Spuneți ce vi se va da în ceasul acela, căci nu voi veți fi cei care vorbiți, ci Duhul Sfânt.

¹²Fratele va da la moarte pe fratele său și tatăl pe copilul său. Copiii se vor ridica împotriva părinților și-i vor da la moarte. ¹³Toți vă vor urî din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit.

¹⁴Când veți vedea urâciunea pustiirii stând acolo unde nu se cuvine (cititorule, ia aminte), atunci cei din Iudeea să fugă în munți. ^a a v14 „Urâciunea pustiirii” vine de la Daniel — o faptă nelegiuită care pângărește templul; Isus o privește ca pe un semn încă viitor, pe care ascultătorii Lui trebuie să-l pândească. ¹⁵Cine va fi pe acoperișul casei să nu se coboare, nici să nu intre în casă ca să-și ia ceva. ¹⁶Cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. ¹⁷Vai de femeile însărcinate și de cele care vor alăpta în zilele acelea! ¹⁸Rugați-vă ca aceasta să nu se întâmple iarna, ¹⁹căci zilele acelea vor aduce o suferință cum n-a mai fost de când a făcut Tatăl nostru lumea până acum și cum nici nu va mai fi vreodată. ²⁰Dacă Stăpânul n-ar fi scurtat zilele acelea, nimeni n-ar scăpa cu viață; dar Stăpânul le-a scurtat de dragul celor aleși pe care i-a ales. ²¹Atunci, dacă vă va spune cineva: «Uite, aici este Hristosul!» sau «Uite, acolo!», să nu credeți. ²²Se vor ridica hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor face semne și minuni ca să-i înșele, dacă ar fi cu putință, pe cei aleși. ²³Voi deci păziți-vă; v-am spus toate dinainte.

²⁴Dar în zilele acelea, după suferința aceea, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina; ²⁵stelele vor cădea din cer și puterile din ceruri vor fi clătinate. ²⁶Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu mare putere și slavă. ²⁷El va trimite pe îngerii Săi și-i va aduna pe cei aleși ai Săi din cele patru vânturi, de la marginile pământului până la marginile cerului.

²⁸Învățați de la smochin pilda aceasta: când mlădița lui se face fragedă și dau frunzele, știți că vara este aproape. ²⁹Tot așa, când veți vedea întâmplându-se aceste lucruri, să știți că El este aproape, la uși. ³⁰Adevărat vă spun că neamul acesta nicidecum nu va trece până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. ³¹Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece.

Numai Tatăl știe ceasul

³²Dar despre ziua aceea sau despre ceasul acela nu știe nimeni — nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. ³³Păziți-vă! Vegheați! Căci nu știți când va veni vremea aceea.

³⁴Este ca un om plecat într-o călătorie: își lasă casa, dă robilor săi autoritate — fiecăruia lucrul lui — și poruncește portarului să vegheze. ³⁵De aceea vegheați, fiindcă nu știți când vine stăpânul casei — seara, la miezul nopții, la cântatul cocoșului sau în zori. ³⁶Ca nu cumva, venind deodată, să vă găsească dormind. ³⁷Ce vă spun vouă spun tuturor: Vegheați!”