Marcu 15

15 ¹În zorii zilei, preoții cei mai de seamă, bătrânii, cărturarii și tot Soborul s-au sfătuit împreună, L-au legat pe Isus, L-au dus de acolo și L-au dat în mâna lui Pilat.

²Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Tu o spui”, i-a răspuns Isus.

³Preoții cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri. ⁴Pilat L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc!”

⁵Dar Isus n-a mai răspuns nimic, așa că Pilat se mira.

⁶La fiecare sărbătoare, Pilat le elibera un întemnițat, pe oricare îl cereau. ⁷Un om numit Baraba era în temniță împreună cu răzvrătiții care săvârșiseră o crimă în timpul răscoalei. ⁸Mulțimea s-a suit și a început să-i ceară lui Pilat să facă pentru ei ce făcea de obicei. ⁹„Vreți să vi-L eliberez pe Împăratul iudeilor?”, le-a răspuns Pilat, ¹⁰căci știa că din invidie Îl dăduseră în mâna lui preoții cei mai de seamă. ¹¹Dar preoții cei mai de seamă au ațâțat mulțimea ca Pilat să le elibereze mai degrabă pe Baraba. ¹²„Atunci ce vreți să fac cu Cel pe care-L numiți Împăratul iudeilor?”, i-a întrebat Pilat din nou.

¹³„Răstignește-L!”, au strigat ei.

¹⁴„De ce? Ce rău a făcut?”, a întrebat Pilat. Dar ei strigau și mai tare: „Răstignește-L!”

¹⁵Ca să mulțumească mulțimea, Pilat le-a eliberat pe Baraba. Iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie răstignit.

Soldații își bat joc de Împărat

¹⁶Soldații L-au dus în palat (adică în pretoriu) și au adunat toată ceata de soldați. ¹⁷L-au îmbrăcat într-o mantie de purpură, au împletit o cunună de spini și I-au pus-o pe cap. ¹⁸Apoi au început să-L salute: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!” ¹⁹Îl loveau peste cap cu o trestie, Îl scuipau și, îngenunchind, I se închinau în batjocură. ²⁰După ce și-au bătut joc de El, I-au scos mantia de purpură, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus afară ca să-L răstignească.

Fiul este răstignit

²¹Au silit un trecător care venea de la câmp — pe Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru și al lui Ruf — să-I ducă crucea. ²²L-au dus pe Isus la locul numit Golgota (care înseamnă „Locul Căpățânii”). ²³I-au dat vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat.

²⁴L-au răstignit. Apoi I-au împărțit hainele între ei, trăgând la sorți ce să ia fiecare. ²⁵Era ora nouă dimineața când L-au răstignit. ²⁶Pe inscripția cu vina Lui era scris: ÎMPĂRATUL IUDEILOR. ²⁷Împreună cu El au răstignit doi răzvrătiți, unul la dreapta și altul la stânga Lui. ^a a v27 Cele mai vechi manuscrise nu au aici un verset 28; copiile mai târzii adaugă: „Și s-a împlinit Scriptura care zice: «A fost pus în rândul celor fărădelege.»”

²⁹Cei ce treceau pe acolo Îl batjocoreau, clătinând din cap și zicând: „Hei! Tu, care dărâmi Templul și-l zidești în trei zile, ³⁰mântuiește-Te pe Tine Însuți și coboară de pe cruce!”

³¹Tot așa, preoții cei mai de seamă și cărturarii își băteau joc de El între ei: „Pe alții i-a mântuit, dar pe Sine Însuși nu Se poate mântui! ³²Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem și să credem!” Și cei răstigniți împreună cu El Îl ocărau și ei.

Fiul Tatălui Își dă duhul

³³La amiază s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ora trei după-amiaza.

³⁴La ora trei după-amiaza, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lema sabactani?”, care înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”

³⁵Unii dintre cei ce stăteau acolo, când au auzit, au zis: „Iată, Îl cheamă pe Ilie!”

³⁶Unul a alergat, a umplut un burete cu oțet, l-a pus într-o trestie și I-a dat să bea. „Lăsați-L”, a zis el, „să vedem dacă vine Ilie să-L dea jos.”

³⁷Dar Isus, scoțând un strigăt puternic, Și-a dat duhul. ³⁸Și perdeaua Templului s-a rupt în două, de sus până jos. ³⁹Sutașul care stătea în fața lui Isus, când a văzut cum Și-a dat duhul, a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!”

⁴⁰Erau acolo și niște femei care priveau de departe, printre care Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel tânăr și a lui Iose, și Salomeea. ⁴¹Acestea Îl urmaseră și-I slujiseră pe când era în Galileea. Și mai erau acolo multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim.

Pus în mormânt

⁴²Se făcuse seară și, fiindcă era Ziua Pregătirii, adică ziua dinaintea Sabatului, ⁴³Iosif din Arimateea, un sfetnic de vază din Sobor, care și el aștepta Împărăția Tatălui nostru, a îndrăznit să se ducă la Pilat și să ceară trupul lui Isus. ⁴⁴Pilat s-a mirat că murise așa de repede și, chemând sutașul, l-a întrebat dacă a murit de mult. ⁴⁵După ce s-a încredințat de la sutaș că așa era, i-a dăruit lui Iosif trupul. ⁴⁶Iosif a cumpărat o pânză de in, a dat jos trupul, l-a înfășurat în pânză și l-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. ⁴⁷Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, se uitau unde era pus.