Leviticul 25

25 ¹Tatăl nostru i-a vorbit lui Moise pe muntele Sinai, zicând:

²„Vorbește-le israeliților și spune-le: Când veți intra în țara pe care v-o dau, țara să țină un Sabat de odihnă pentru Mine. ³Șase ani să-ți semeni ogorul, șase ani să-ți tai via și să-i strângi rodul. ⁴Dar anul al șaptelea să fie un Sabat de odihnă deplină pentru țară, un Sabat pentru Mine: să nu-ți semeni ogorul și să nu-ți tai via. ^a a v4 În fiecare al șaptelea an se odihnea însăși țara — fără semănat și fără tăiatul viei — încrezându-se că Tatăl nostru va purta de grijă. Extinde Sabatul săptămânal asupra pământului. ⁵Să nu seceri ce răsare de la sine și să nu culegi strugurii din via ta netăiată; țara să aibă un an de odihnă deplină. ⁶Sabatul țării vă va fi hrană — ție, robului tău și roabei tale, argatului tău și străinului care locuiește la tine, ⁷precum și vitelor tale și animalelor sălbatice din țara ta; tot ce rodește ea să fie hrană.

Numărătoarea spre anul de veselie

⁸„Să numeri șapte Sabate de ani, de șapte ori câte șapte ani, ca să fie patruzeci și nouă de ani în total. ⁹Să suni cu putere din cornul de berbec în ziua a zecea a lunii a șaptea; în Ziua Ispășirii să sunați din el prin toată țara voastră. ¹⁰Să sfințiți anul al cincizecilea și să vestiți slobozenia în țară pentru toți locuitorii ei. Acesta să fie pentru voi un an de veselie: fiecare să se întoarcă la moșia lui și fiecare la familia lui. ^b b v10 Anul de veselie era o eliberare din al cincizecilea an: datoriile se ștergeau, robii erau sloboziți, iar pământul de familie se întorcea la stăpânii lui de la început — o reașezare rânduită pe care Tatăl nostru a pus-o în viața poporului său. ¹¹Anul al cincizecilea să fie anul vostru de veselie: să nu semănați nimic, să nu secerați ce răsare de la sine și să nu culegeți viile lăsate netăiate. ¹²Căci este un an de veselie și să vă fie sfânt. Să mâncați numai ce vă dă ogorul.

¹³„În acest An de veselie, fiecare dintre voi să se întoarcă la moșia lui.

¹⁴„Dacă vinzi ceva aproapelui tău sau cumperi de la el, să nu vă înșelați unul pe altul. ¹⁵Să cumperi de la aproapele tău după numărul anilor de la anul de veselie, iar el să-ți vândă după numărul anilor de rod. ¹⁶Cu cât sunt mai mulți ani, cu atât să ridici prețul, și cu cât sunt mai puțini, cu atât să-l scazi, căci el îți vinde un număr de recolte. ¹⁷Să nu vă nedreptățiți unul pe altul, ci să te temi de Tatăl tău, căci Eu sunt Tatăl tău.

¹⁸„Să împliniți legile Mele, să păziți poruncile Mele și să le urmați, și veți locui în siguranță în țară. ¹⁹Țara își va da rodul, veți mânca pe săturate și veți locui în ea în siguranță. ²⁰Dacă veți întreba: «Ce vom mânca în anul al șaptelea, dacă nu vom semăna și nu vom strânge roadele noastre?», ²¹Eu voi porunci binecuvântării Mele să vină peste voi în anul al șaselea, și el va da rod pentru trei ani. ²²Veți semăna în anul al optulea, dar veți mânca tot din rodul cel vechi; până va veni recolta anului al nouălea, veți mânca din cel vechi.

Țara este a Tatălui nostru

²³„Țara să nu se vândă pe veci, căci este a Mea; voi sunteți doar străini și venetici la Mine. ²⁴În toată țara pe care o stăpâniți, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământ.

²⁵„Dacă fratele tău sărăcește și vinde o parte din moșia lui, cel mai apropiat răscumpărător al lui să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său. ^c c v25 Cel mai apropiat răscumpărător era ruda cea mai de aproape, care avea dreptul și datoria să răscumpere moșia vândută din pricina nevoii. ²⁶Dacă cineva nu are răscumpărător, dar ajunge să aibă el însuși cu ce să o răscumpere, ²⁷să socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce rămâne și să se întoarcă la moșia lui. ²⁸Dar dacă nu are cu ce să-i dea înapoi, ce a vândut rămâne în mâna cumpărătorului până la anul de veselie; atunci se eliberează, și el se întoarce la moșia lui.

²⁹„Dacă cineva vinde o casă de locuit într-o cetate cu ziduri, dreptul de răscumpărare ține un an întreg de la vânzare. În tot anul acela, vânzătorul păstrează acest drept. ³⁰Dacă nu este răscumpărată într-un an întreg, casa din cetatea cu ziduri rămâne pe veci a cumpărătorului ei, din neam în neam; ea nu se eliberează la anul de veselie. ³¹Casele din satele fără ziduri sunt socotite ca ogoarele deschise: ele pot fi răscumpărate și se eliberează la anul de veselie.

³²„Leviții pot răscumpăra oricând casele din cetățile leviților pe care le stăpânesc. ³³Dacă un levit nu o răscumpără, casa vândută din cetatea lui se eliberează la anul de veselie, căci casele din cetățile leviților sunt moșia lor în mijlocul lui Israel. ³⁴Dar ogoarele de pășune din jurul cetăților lor nu se pot vinde, căci sunt stăpânirea lor pe veci.

Fratele tău care sărăcește

³⁵„Dacă fratele tău sărăcește și nu se mai poate întreține lângă tine, să-l ajuți ca pe un străin sau venetic, ca să poată trăi lângă tine. ³⁶Să nu iei de la el nici dobândă, nici camătă, ci să te temi de Tatăl tău, ca fratele tău să poată trăi lângă tine. ³⁷Să nu-i dai banii tăi cu dobândă și să nu-i dai hrana ta ca să scoți câștig. ³⁸Eu sunt Tatăl tău, care te-am scos din Egipt ca să-ți dau Canaanul și să fiu Tatăl tău.

³⁹„Dacă fratele tău de lângă tine sărăcește și ți se vinde ție, să nu-l pui să lucreze ca rob. ⁴⁰Să fie la tine ca un argat, ca un venetic, slujind la tine până la Anul de veselie. ⁴¹Atunci el și copiii lui vor pleca slobozi de la tine și se vor întoarce la neamul lui și la moșia părinților lui. ⁴²Căci ei sunt robii Mei, pe care i-am scos din Egipt; ei să nu fie vânduți așa cum se vând robii. ⁴³Să nu stăpânești peste el cu asprime, ci să te temi de Tatăl tău.

⁴⁴„Cât despre robii tăi și roabele tale: îi puteți cumpăra de la neamurile dimprejurul vostru. ⁴⁵Puteți cumpăra și dintre veneticii care locuiesc la voi și dintre familiile lor care sunt cu voi, născute în țara voastră; ei vor fi proprietatea voastră. ⁴⁶Îi puteți lăsa moștenire copiilor voștri ca stăpânire, ca să-i stăpâniți pe viață. Dar peste frații voștri israeliți să nu stăpâniți cu asprime, unul peste altul.

⁴⁷„Dacă un străin sau venetic care locuiește la tine se îmbogățește, iar fratele tău sărăcește lângă el și se vinde străinului sau unei ramuri din familia străinului, ⁴⁸el poate fi răscumpărat după ce s-a vândut. Unul dintre frații lui îl poate răscumpăra. ⁴⁹Unchiul lui sau vărul lui îl poate răscumpăra, ori o rudă apropiată din neamul lui îl poate răscumpăra; sau, dacă ajunge să aibă cu ce, se răscumpără singur. ⁵⁰El și cel ce l-a cumpărat să socotească de la anul când s-a vândut până la Anul de veselie; prețul să fie după numărul anilor, ca plata unui argat. ⁵¹Dacă rămân mulți ani, să dea înapoi, ca preț de răscumpărare, o parte pe măsură din suma cu care a fost cumpărat. ⁵²Dacă rămân puțini ani până la Anul de veselie, să-i socotească și să-și plătească prețul de răscumpărare pe măsura lor. ⁵³Să fie la el ca un argat tocmit an de an, și nimeni să nu stăpânească peste el cu asprime înaintea ta. ⁵⁴Dacă nu este răscumpărat în niciunul din aceste feluri, el și copiii lui vor pleca slobozi împreună în Anul de veselie. ⁵⁵Fiii lui Israel sunt robii Mei, pe care i-am scos din Egipt. Eu sunt Tatăl tău.”