Leviticul 24

24 ¹Tatăl nostru i-a vorbit lui Moise:

²„Poruncește-le israeliților să-ți aducă untdelemn curat de măsline, scos prin zdrobire, pentru luminat, ca să ardă o candelă neîncetat. ³Dincolo de perdeaua mărturiei, în cortul întâlnirii, Aaron s-o îngrijească înaintea mea de seara până dimineața, neîncetat — o lege veșnică pentru generațiile voastre. ^a a v3 „Mărturia” se referă la tablele de piatră ale legământului, păstrate în Chivotul Legământului. ⁴Pe sfeșnicul cel curat să îngrijească el candelele înaintea mea neîncetat.

⁵„Ia floarea făinii și coace douăsprezece pâini; fiecare să aibă cam două kilograme de făină. ⁶Așază-le în două șiruri, câte șase într-un șir, pe masa cea curată înaintea mea. ⁷Pune tămâie curată pe fiecare șir, ca parte de aducere-aminte a pâinii, o jertfă de mâncare pentru mine. ⁸În fiecare sabat să le așeze înaintea mea neîncetat; aceasta din partea israeliților, un legământ veșnic. ⁹Ea este a lui Aaron și a fiilor săi, care s-o mănânce într-un loc sfânt; căci este pentru el o parte preasfântă din jertfele mele de mâncare, partea lor de-a pururi.”

Apărarea Numelui Tatălui

¹⁰Fiul unei israelite, al cărui tată era egiptean, a ieșit în mijlocul israeliților; iar fiul israelitei s-a luat la ceartă în tabără cu un bărbat israelit. ¹¹Fiul israelitei a hulit Numele printr-un blestem, și l-au adus la Moise. Mama lui se numea Șelomit, fiica lui Dibri, din seminția lui Dan. ¹²L-au pus sub pază până când Tatăl nostru avea să le facă cunoscută voia sa. ¹³Atunci Tatăl nostru i-a vorbit lui Moise:

¹⁴„Scoate-l afară din tabără pe cel ce a blestemat. Toți cei care l-au auzit să-și pună mâinile pe capul lui, apoi toată adunarea să-l ucidă cu pietre. ^b b v14 Martorii își puneau mâinile pe capul hulitorului ca să dea înapoi vina de a fi auzit blestemul. ¹⁵Spune-le israeliților: Oricine îl blestemă pe Tatăl nostru își va purta păcatul. ¹⁶Cine va huli Numele meu să fie dat morții — toată obștea să-l ucidă cu pietre. Străinul și băștinașul deopotrivă: cine va huli Numele să fie dat morții.

¹⁷„Cine va ucide vreun om să fie dat morții. ¹⁸Cine va ucide un animal să dea despăgubire pentru el, viață pentru viață. ¹⁹Dacă cineva îi face vreo vătămare aproapelui său, să i se facă și lui la fel: ²⁰Ruptură pentru ruptură, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte: cum a vătămat el pe altul, așa să i se facă și lui. ²¹Cine ucide un animal să dea despăgubire pentru el; cine ucide un om să fie dat morții. ²²Aceeași lege să fie pentru străin și pentru băștinaș deopotrivă, căci Eu sunt Tatăl vostru.”

²³Moise le-a spus israeliților; iar ei l-au scos pe cel ce blestemase afară din tabără și l-au ucis cu pietre. Israeliții au făcut așa cum îi poruncise Tatăl nostru lui Moise.