Geneza 21

21 ¹Tatăl nostru a cercetat-o pe Sara, așa cum spusese, și a făcut pentru ea ceea ce îi făgăduise. ²Sara a rămas însărcinată și i-a născut lui Avraam un fiu la bătrânețe, la vremea hotărâtă pe care i-o făgăduise Tatăl nostru. ³Avraam i-a pus numele Isaac fiului pe care i-l născuse Sara. ⁴Avraam l-a circumcis pe fiul său Isaac la vârsta de opt zile, așa cum îi poruncise Tatăl nostru. ⁵Avraam avea o sută de ani când i s-a născut fiul său Isaac. ⁶Sara a zis: „Tatăl nostru m-a făcut să râd; oricine va auzi va râde împreună cu mine.” ^a a v6 Isaac înseamnă «el râde» în ebraică — râsul Sarei la auzul promisiunii imposibile devine chiar numele lui. ⁷A adăugat: „Cine i-ar fi spus lui Avraam că Sara va alăpta copii? Și totuși i-am născut un fiu la bătrânețe.”

Ospățul pentru Isaac

⁸Copilul a crescut și a fost înțărcat; în ziua când a fost înțărcat Isaac, Avraam a dat un ospăț mare. ⁹Dar Sara l-a văzut pe fiul pe care Agar, egipteanca, i-l născuse lui Avraam, cum își bătea joc. ¹⁰I-a zis lui Avraam: „Alung-o pe roaba aceasta și pe fiul ei, căci fiul roabei acesteia nu va moșteni niciodată împreună cu fiul meu Isaac.”

¹¹Lucrul acesta l-a tulburat adânc pe Avraam, pentru că era vorba de fiul său.

¹²Dar Tatăl nostru i-a zis lui Avraam: „Nu te mâhni din pricina băiatului și a roabei tale. Ascult-o pe Sara în tot ce îți spune, căci prin Isaac se vor numi urmașii tăi. ¹³Voi face și din fiul roabei un neam, pentru că este urmașul tău.”

¹⁴A doua zi dis-de-dimineață, Avraam a luat pâine și un burduf cu apă, i le-a dat lui Agar, i le-a pus pe umăr împreună cu copilul și a trimis-o. Ea a plecat și a rătăcit prin pustiul Beer-Șeba. ¹⁵Când s-a terminat apa din burduf, a pus copilul sub unul dintre tufișuri. ¹⁶S-a dus și s-a așezat la depărtare, cam cât o aruncătură de săgeată, căci își zicea: „Nu pot să-l văd pe copil murind.” Și a șezut acolo, și-a ridicat glasul și a plâns.

¹⁷Tatăl nostru a auzit glasul copilului, iar solul său a strigat-o pe Agar din cer: „Ce ai, Agar? Nu te teme, căci Tatăl nostru a auzit glasul copilului acolo unde zace. ¹⁸Ridică-te, ia copilul și ține-l de mână, căci voi face din el un neam mare.”

¹⁹Atunci Tatăl nostru i-a deschis ochii și ea a văzut o fântână cu apă; s-a dus, a umplut burduful și i-a dat copilului să bea.

²⁰Tatăl nostru a fost cu copilul, iar acesta a crescut. A locuit în pustiu și a ajuns arcaș. ²¹A locuit în pustiul Paran, iar mama lui i-a luat o soție din Egipt.

Jurământul lui Abimelec

²²În vremea aceea, Abimelec și Picol, căpetenia oștirii lui, i-au zis lui Avraam: „Dumnezeu este cu tine în tot ce faci. ²³Acum jură-mi aici, pe Dumnezeu, că nu mă vei înșela nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe urmașii mei. Arată-mi mie și țării acesteia, în care ai locuit ca străin, aceeași bunătate pe care ți-am arătat-o eu.”

²⁴Avraam a zis: „Jur.” ²⁵Apoi Avraam i s-a plâns lui Abimelec din pricina unei fântâni cu apă pe care o luaseră cu sila slujitorii lui Abimelec. ²⁶Abimelec a răspuns: „Nu știu cine a făcut lucrul acesta. Nici tu nu mi-ai spus, și abia astăzi am aflat.”

²⁷Avraam a luat oi și boi și i le-a dat lui Abimelec, și cei doi au încheiat un legământ. ²⁸Avraam a pus deoparte șapte mielușele din turmă, ²⁹iar Abimelec l-a întrebat pe Avraam: „Ce înseamnă aceste șapte mielușele pe care le-ai pus deoparte?”

³⁰El a răspuns: „Primește aceste șapte mielușele din mâna mea, ca mărturie că eu am săpat fântâna aceasta.” ³¹De aceea locul acela a fost numit Beer-Șeba, pentru că acolo au jurat amândoi. ^b b v31 Beer-Șeba are un dublu înțeles: «fântâna celor șapte» și «fântâna jurământului» — ambele sensuri se potrivesc acestei scene în care Avraam a jurat lângă fântână. ³²Așa au încheiat un legământ la Beer-Șeba. Apoi Abimelec și Picol, căpetenia oștirii lui, s-au întors în țara filistenilor. ³³Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Șeba și acolo a chemat Numele Tatălui nostru, El Olam — Tatăl nostru cel veșnic. ^c c v33 El Olam înseamnă «Dumnezeul cel veșnic». Avraam i-a dat Tatălui nostru acest nume la Beer-Șeba — Cel veșnic, ale cărui promisiuni de legământ rămân de-a lungul tuturor generațiilor. ³⁴Și Avraam a locuit multă vreme în țara filistenilor.