Marcu 7

7 ¹Fariseii și unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim, s-au adunat în jurul lui Isus, ²și au văzut că unii dintre ucenicii lui mâncau pâine cu mâini necurate, adică nespălate. ³(Căci fariseii și toți iudeii nu mănâncă dacă nu se spală pe mâini după rânduială, ținând tradiția bătrânilor. ⁴Iar când vin din piață, nu mănâncă fără să se spele. Și mai țin multe alte tradiții pe care le-au primit: spălarea paharelor, a ulcioarelor și a vaselor de aramă.) ⁵Atunci fariseii și cărturarii l-au întrebat: „De ce nu umblă ucenicii tăi după tradiția bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâini necurate?”

⁶El le-a răspuns: „Bine a prorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, așa cum este scris: «Poporul acesta mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de mine.» ⁷«În zadar mi se închină, dând ca învățături niște porunci omenești.»

⁸Voi părăsiți porunca Tatălui nostru și țineți tradiția oamenilor.” ⁹El le-a zis: „Frumos mai dați la o parte porunca Tatălui nostru, ca să țineți tradiția voastră!” ¹⁰Căci Moise a zis: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta», și: «Cine blestemă pe tată sau pe mamă să fie pedepsit cu moartea.» ¹¹„Dar voi ziceți: dacă cineva îi spune tatălui sau mamei sale: «Orice ai fi primit de la mine este Corban» (adică un dar închinat Tatălui nostru), ^a a v11 Corban era un jurământ prin care bani sau bunuri erau închinate templului, scoțându-le din orice altă folosință — chiar și din aceea de a-și îngriji propriii părinți. ¹²atunci nu-l mai lăsați să facă nimic pentru tatăl sau mama sa. ¹³Astfel, desființați Cuvântul Tatălui nostru prin tradiția voastră pe care o dați mai departe. Și faceți multe lucruri de felul acesta.”

¹⁴El a chemat din nou mulțimea și le-a zis: „Ascultați-mă toți și înțelegeți: ¹⁵Nimic din afara omului, care intră în el, nu-l poate face necurat; ci ceea ce iese din om, aceea îl face necurat.” ^b b v15 Cele mai vechi manuscrise nu au aici un verset 16; copiile mai târzii adaugă: „Cine are urechi de auzit să audă.”

¹⁷Când a lăsat mulțimea și a intrat în casă, ucenicii lui l-au întrebat despre pildă.

¹⁸El le-a zis: „Și voi sunteți chiar așa de nepricepuți? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om din afară nu-l poate face necurat, ¹⁹fiindcă nu-i intră în inimă, ci în stomac, și apoi iese afară, în hazna?” (Spunând aceasta, El a declarat curate toate mâncărurile.) ²⁰El a zis: „Ce iese din om, aceea îl face necurat pe om. ²¹Căci dinăuntru, din inima omului, ies gândurile rele, desfrânările, furturile, uciderile, ²²adulterele, lăcomiile, răutatea, înșelăciunea, destrăbălarea, invidia, defăimarea, trufia și nebunia. ²³Toate aceste rele ies dinăuntru și îl fac necurat pe om.”

Credința stăruitoare a unei femei păgâne

²⁴Isus a plecat de acolo în ținutul Tirului. A intrat într-o casă, nevrând să știe nimeni, dar n-a putut rămâne ascuns. ²⁵Dimpotrivă, o femeie, a cărei fetiță avea un duh necurat, a auzit îndată despre el, a venit și s-a aruncat la picioarele lui. ²⁶Femeia era grecoaică, de neam sirofenician. Și îl ruga întruna să scoată demonul afară din fiica ei.

²⁷El i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu se cuvine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la câini.”

²⁸Dar ea i-a răspuns: „Doamne, dar și câinii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.”

²⁹El i-a zis: „Pentru vorba aceasta, du-te; a ieșit demonul din fiica ta.”

³⁰Și ea s-a dus acasă și a găsit copila întinsă în pat, iar demonul ieșit din ea.

Isus deschide urechile surzilor

³¹Apoi Isus a plecat din ținutul Tirului și a trecut prin Sidon spre Marea Galileei, în ținutul Decapolei. ^c c v31 Decapole era un ținut de zece cetăți grecești, la răsărit și la sud de Marea Galileei. ³²I-au adus un surd care vorbea cu greu și l-au rugat să-și pună mâna peste el. ³³Isus l-a luat deoparte din mulțime, i-a pus degetele în urechi și, scuipând, i-a atins limba.

³⁴Apoi, ridicându-și ochii spre cer, a oftat adânc și i-a zis: „Efata!”, adică: „Deschide-te!”

³⁵Și îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba și a început să vorbească deslușit. ³⁶Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât ei vesteau mai mult. ³⁷Erau peste măsură de uimiți și ziceau: „Toate le-a făcut bine; îi face și pe surzi să audă, și pe muți să vorbească.”