Judecătorii 9

9 ¹Abimelec, fiul lui Ierubaal, s-a dus la Sihem, la frații mamei sale, și le-a vorbit lor și întregii familii din casa tatălui mamei sale, zicând: ²Întrebați-i pe toți locuitorii Sihemului: „Ce este mai bine pentru voi: să vă stăpânească șaptezeci de oameni, toți fiii lui Ierubaal, sau să vă stăpânească un singur om?” Nu uitați că eu sunt carne din carnea voastră și os din oasele voastre.

³Frații mamei sale au spus toate aceste cuvinte despre el locuitorilor Sihemului, iar inima lor s-a întors spre Abimelec, căci își ziceau: „Este fratele nostru.” ⁴I-au dat șaptezeci de sicli de argint din templul lui Baal-Berit, iar cu ei Abimelec a tocmit niște oameni de nimic și nesăbuiți, care l-au urmat. ⁵Apoi, la casa tatălui său din Ofra, i-a ucis pe frații săi, cei șaptezeci de fii ai lui Ierubaal, pe o singură piatră. Dar Iotam, cel mai mic dintre fiii lui Ierubaal, a scăpat, pentru că s-a ascuns. ⁶Atunci toți locuitorii Sihemului și tot Bet-Milo s-au adunat, s-au dus și l-au făcut împărat pe Abimelec, lângă stejarul stâlpului de la Sihem.

⁷Când i s-a spus lui Iotam, s-a dus și a stat pe vârful muntelui Garizim și, ridicându-și glasul, a strigat: „Ascultați-mă, locuitori ai Sihemului, ca Tatăl nostru să vă asculte pe voi! ⁸Într-o zi, copacii au ieșit să-și ungă un împărat peste ei. Și au zis măslinului: «Domnește peste noi!» ⁹Dar măslinul le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu untdelemnul, prin care sunt cinstiți deopotrivă Tatăl nostru și oamenii, ca să mă duc să mă clatin peste copaci?» ¹⁰Apoi copacii au zis smochinului: «Vino tu și domnește peste noi!» ¹¹Dar smochinul le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu dulceața și rodul meu cel bun, ca să mă duc să mă clatin peste copaci?» ¹²Apoi copacii au zis viței-de-vie: «Vino tu și domnește peste noi!» ¹³Dar vița-de-vie le-a răspuns: «Să-mi părăsesc eu mustul, care înveselește deopotrivă pe Tatăl nostru și pe oameni, ca să mă duc să mă clatin peste copaci?» ¹⁴Atunci toți copacii au zis mărăcinelui: «Vino tu și domnește peste noi!» ¹⁵Și mărăcinele a zis copacilor: «Dacă într-adevăr vreți să mă ungeți împărat peste voi, atunci veniți și adăpostiți-vă la umbra mea; dar dacă nu, să iasă foc din mărăcine și să mistuie cedrii Libanului!»

¹⁶Acum, dacă ați lucrat cu cinste și cu curăție de inimă când l-ați făcut împărat pe Abimelec, dacă v-ați purtat bine cu Ierubaal și cu casa lui și i-ați răsplătit după faptele mâinilor lui, ¹⁷căci tatăl meu s-a luptat pentru voi, și-a pus viața în primejdie ca să vă scape din mâna lui Madian, ¹⁸dar voi v-ați ridicat astăzi împotriva casei tatălui meu, i-ați ucis fiii, șaptezeci de oameni pe o singură piatră, și l-ați făcut pe Abimelec, fiul roabei lui, împărat peste locuitorii Sihemului, pentru că este fratele vostru, ¹⁹dacă ați lucrat astăzi cu credincioșie și curăție față de Ierubaal și casa lui, atunci bucurați-vă de Abimelec și să se bucure și el de voi! ²⁰Dar dacă nu, să iasă foc din Abimelec și să mistuie pe locuitorii Sihemului și Bet-Milo, și să iasă foc din locuitorii Sihemului și din Bet-Milo și să-l mistuie pe Abimelec!”

²¹Apoi Iotam a fugit, a scăpat și s-a dus la Beer; și a locuit acolo, departe de fratele său Abimelec.

Tatăl nostru răsplătește vărsarea de sânge

²²După ce Abimelec a stăpânit trei ani peste Israel, ²³Tatăl nostru a trimis un duh rău între Abimelec și locuitorii Sihemului, iar locuitorii Sihemului s-au purtat cu vicleșug față de Abimelec, ^a a v23 Tatăl nostru nu a sădit răul în inimile lor; i-a lăsat pe Abimelec și pe oamenii Sihemului pradă vicleniei pe care o aleseseră ei înșiși, pentru ca sângele fraților uciși să-și afle dreptatea. ²⁴Pentru ca silnicia făcută celor șaptezeci de fii ai lui Ierubaal să fie răsplătită și sângele lor să cadă asupra fratelui lor Abimelec, care i-a ucis, și asupra locuitorilor Sihemului, care i-au întărit mâinile ca să-și ucidă frații. ²⁵Locuitorii Sihemului au pus la pândă împotriva lui oameni pe vârfurile munților, care jefuiau pe oricine trecea pe lângă ei, pe drum. Și i s-a spus lui Abimelec.

²⁶Gaal, fiul lui Ebed, a venit cu frații săi și s-a mutat în Sihem, iar locuitorii lui s-au încrezut în el. ²⁷Au ieșit la câmp, au cules strugurii din viile lor, i-au călcat în picioare și au ținut o sărbătoare în templul dumnezeului lor, unde au mâncat, au băut și l-au blestemat pe Abimelec.

²⁸Gaal, fiul lui Ebed, a zis: „Cine este Abimelec și cine este Sihem, ca să-i slujim lui? Nu este el fiul lui Ierubaal și nu este Zebul locțiitorul lui? Slujiți oamenilor lui Hamor, tatăl Sihemului! De ce să-i slujim noi lui Abimelec? ²⁹O, de ar fi poporul acesta sub porunca mea! Atunci l-aș îndepărta pe Abimelec; i-aș zice: «Cheamă-ți toată oștirea și ieși la luptă!»”

³⁰Când a auzit Zebul, mai-marele cetății, cuvintele lui Gaal, fiul lui Ebed, s-a aprins de mânie. ³¹A trimis în ascuns soli la Abimelec, ca să-i spună: „Iată, Gaal, fiul lui Ebed, și frații săi au venit la Sihem și întărâtă cetatea împotriva ta. ³²Acum, scoală-te noaptea, tu și poporul care este cu tine, și stai la pândă în câmp. ³³Dimineața, la răsăritul soarelui, scoală-te devreme și năvălește asupra cetății. Și iată, când Gaal și oamenii lui vor ieși împotriva ta, fă-le ce-ți va veni la îndemână!”

³⁴Abimelec și tot poporul care era cu el s-au sculat noaptea și s-au așezat la pândă împotriva Sihemului, în patru cete. ³⁵Gaal, fiul lui Ebed, a ieșit și a stat la intrarea porții cetății; iar Abimelec și poporul care era cu el s-au ridicat din locul unde stăteau la pândă.

³⁶Gaal a văzut poporul și i-a zis lui Zebul: „Iată niște oameni coborând de pe vârfurile munților!” Dar Zebul i-a zis: „Tu vezi umbra munților și o iei drept oameni.”

³⁷Gaal a vorbit din nou: „Iată niște oameni coborând din mijlocul țării și o ceată venind dinspre Stejarul Ghicitorilor.”

³⁸Atunci Zebul i-a zis: „Unde îți este acum gura cu care ziceai: «Cine este Abimelec, ca să-i slujim lui?» Nu sunt aceștia oamenii pe care i-ai disprețuit? Ieși acum și luptă-te cu ei!”

³⁹Gaal a ieșit în fruntea locuitorilor Sihemului și s-a luptat cu Abimelec. ⁴⁰Dar Abimelec l-a urmărit, și Gaal a fugit dinaintea lui; și mulți au căzut răniți până la intrarea porții. ⁴¹Abimelec a rămas la Aruma, iar Zebul i-a izgonit pe Gaal și pe frații lui, ca să nu mai locuiască în Sihem. ⁴²A doua zi, poporul a ieșit la câmp. Și i s-a spus lui Abimelec. ⁴³El și-a luat oamenii, i-a împărțit în trei cete și a stat la pândă în câmp. Când a văzut poporul ieșind din cetate, s-a ridicat împotriva lor și i-a lovit. ⁴⁴Abimelec și cetele care erau cu el au năvălit și s-au așezat la intrarea porții cetății, iar celelalte două cete s-au năpustit asupra tuturor celor ce erau pe câmp și i-au lovit. ⁴⁵Abimelec s-a luptat împotriva cetății toată ziua aceea, a cucerit-o, a ucis poporul care era în ea, a dărâmat cetatea și a semănat-o cu sare. ^b b v45 A semăna cu sare o cetate cucerită era, în vechime, o faptă de blestem — un semn că pământul avea să rămână sterp și că locul nu avea să mai fie zidit niciodată.

⁴⁶Când au auzit aceasta, toate căpeteniile din Turnul Sihemului au intrat în cetățuia templului lui El-Berit. ⁴⁷I s-a spus lui Abimelec că toate căpeteniile din Turnul Sihemului se adunaseră acolo, ⁴⁸atunci Abimelec s-a suit pe muntele Țalmon, el și tot poporul care era cu el. A luat o secure în mână, a tăiat o creangă dintr-un copac, a ridicat-o, și-a pus-o pe umăr și a zis poporului care era cu el: „Ce m-ați văzut pe mine făcând, grăbiți-vă și faceți la fel!” ⁴⁹Astfel, fiecare și-a tăiat câte o creangă și au mers după Abimelec; le-au pus grămadă lângă cetățuie și i-au dat foc peste cei dinăuntru. Așa au murit și toți oamenii din Turnul Sihemului, aproape o mie de bărbați și femei.

⁵⁰Apoi Abimelec s-a dus la Tebeț, a tăbărât împotriva lui și l-a cucerit. ⁵¹În mijlocul cetății era un turn întărit, și acolo au fugit toți bărbații și femeile, toate căpeteniile cetății; au încuiat ușa după ei și s-au suit pe acoperișul turnului. ⁵²Abimelec a ajuns până la turn, l-a atacat și s-a apropiat de ușa turnului ca să-i dea foc. ⁵³Dar o femeie a aruncat piatra de sus a unei mori peste capul lui Abimelec și i-a zdrobit țeasta. ⁵⁴El și-a chemat îndată pe cel ce-i purta armele și i-a zis: „Scoate-ți sabia și ucide-mă, ca să nu se spună despre mine: «L-a ucis o femeie!»” Și tânărul l-a străpuns, și el a murit.

⁵⁵Când au văzut bărbații lui Israel că Abimelec murise, s-au dus fiecare acasă la el. ⁵⁶Astfel a răsplătit Tatăl nostru răul pe care Abimelec îl făcuse tatălui său, ucigându-și cei șaptezeci de frați. ⁵⁷Tatăl nostru a întors asupra capului lor tot răul oamenilor Sihemului, și a venit peste ei blestemul lui Iotam, fiul lui Ierubaal.