Judecătorii 8

8 ¹Atunci bărbații lui Efraim i-au zis: „De ce ne-ai făcut una ca aceasta — să nu ne chemi când ai mers să te lupți cu Madianul?” Și s-au certat aspru cu el. ²Dar el le-a zis: „Ce am făcut eu acum în comparație cu voi? Oare culesul rămas al lui Efraim nu este mai bun decât culesul viei lui Abiezer? ³Tatăl nostru i-a dat în mâinile voastre pe căpeteniile Madianului, pe Oreb și pe Zeeb. Ce am putut face eu în comparație cu voi?” La aceste cuvinte li s-a potolit mânia împotriva lui.

⁴Ghedeon a ajuns la Iordan și l-a trecut, el și cei 300 de bărbați ai săi, sleiți de puteri, dar urmărind mai departe. ⁵El le-a zis bărbaților din Sucot: „Dați, vă rog, pâine oamenilor care mă urmează, căci sunt istoviți, iar eu îi urmăresc pe Zebah și pe Țalmuna, împărații Madianului.”

⁶Dar mai-marii Sucotului au zis: „Ai pus tu oare deja mâna pe Zebah și pe Țalmuna, ca să dăm pâine oștirii tale?”

⁷Atunci Ghedeon a zis: „Când Tatăl nostru mi-i va da în mâini pe Zebah și pe Țalmuna, vă voi zdrobi carnea cu spini din pustie și cu mărăcini.”

⁸De acolo s-a suit la Penuel și le-a vorbit la fel, iar bărbații din Penuel i-au răspuns cum îi răspunseseră bărbații din Sucot. ⁹De aceea le-a zis și bărbaților din Penuel: „Când mă voi întoarce în pace, voi dărâma turnul acesta.”

¹⁰Zebah și Țalmuna erau în Carcor cu oștirile lor — aproape 15.000 de oameni, toți cei rămași din întreaga oștire a popoarelor de la răsărit; căzuseră 120.000 de bărbați care purtau sabia. ¹¹Ghedeon s-a suit pe drumul celor ce locuiau în corturi, la răsărit de Nobah și de Iogbeha, și a atacat oștirea pe când oștirea se credea în siguranță. ¹²Zebah și Țalmuna au fugit; el i-a urmărit, i-a prins pe cei doi împărați ai Madianului, pe Zebah și pe Țalmuna, și a băgat groaza în toată oștirea. ¹³Apoi Ghedeon, fiul lui Ioas, s-a întors de la luptă pe la trecătoarea Heres. ¹⁴A prins un tânăr din Sucot și l-a întrebat, iar acesta i-a scris numele mai-marilor și ale bătrânilor Sucotului — șaptezeci și șapte de bărbați. ¹⁵A venit la bărbații din Sucot și le-a zis: „Iată-i pe Zebah și pe Țalmuna, pentru care v-ați bătut joc de mine, zicând: «Ai pus tu oare deja mâna pe Zebah și pe Țalmuna, ca să dăm pâine oamenilor tăi obosiți?»” ¹⁶A luat pe bătrânii cetății și, cu spini din pustie și cu mărăcini, i-a învățat minte pe bărbații din Sucot. ¹⁷A dărâmat și turnul din Penuel și i-a ucis pe bărbații cetății.

¹⁸I-a întrebat pe Zebah și pe Țalmuna: „Cum erau bărbații pe care i-ați ucis la Tabor?” Ei au răspuns: „Erau ca tine, fiecare semăna cu fiul unui împărat.”

¹⁹El a zis: „Erau frații mei, fiii mamei mele. Viu este Tatăl nostru că, dacă i-ați fi cruțat, nu v-aș ucide.”

²⁰I-a zis lui Ieter, întâiul său născut: „Scoală-te și ucide-i!” Dar tânărul nu și-a scos sabia; îi era frică, fiindcă era încă doar un copil.

²¹Zebah și Țalmuna au zis: „Scoală-te tu însuți și lovește-ne, căci cum este omul, așa este și puterea lui.” Atunci Ghedeon s-a sculat și i-a ucis pe Zebah și pe Țalmuna și a luat podoabele în formă de semilună de la gâtul cămilelor lor.

Ghedeon refuză să domnească

²²Atunci bărbații lui Israel i-au zis lui Ghedeon: „Domnește peste noi — tu, fiul tău și nepotul tău — fiindcă ne-ai scăpat din mâna Madianului.”

²³Ghedeon le-a zis: „Nu voi domni eu peste voi, nici fiul meu; Tatăl nostru va domni peste voi.” ²⁴Ghedeon le-a zis: „Am o rugăminte: fiecare dintre voi să-mi dea câte un cercel din prada lui.” (Dușmanii aveau cercei de aur, pentru că erau ismaeliți.)

²⁵Ei au zis: „Ți-i dăm cu bucurie.” Au întins o manta și fiecare a aruncat pe ea câte un cercel din prada lui. ²⁶Cerceii de aur pe care i-a cerut cântăreau aproape douăzeci de kilograme de aur, în afară de podoabele în formă de semilună, de pandantive și de hainele de purpură purtate de împărații Madianului, și de lănțișoarele de la gâtul cămilelor lor. ²⁷Ghedeon a făcut din ei un efod și l-a așezat în cetatea sa, Ofra, iar tot Israelul s-a prostituat acolo înaintea lui, așa că a ajuns o cursă pentru Ghedeon și pentru casa lui.

Patruzeci de ani de odihnă

²⁸Astfel Madianul a fost smerit înaintea israeliților și nu și-a mai ridicat capul. Și țara a avut pace timp de patruzeci de ani în zilele lui Ghedeon. ²⁹Apoi Ierubaal, fiul lui Ioas, s-a dus și a locuit în casa lui. ³⁰Ghedeon a avut șaptezeci de fii, ieșiți din el, căci avea multe neveste. ³¹Țiitoarea lui, care era în Sihem, i-a născut și ea un fiu, căruia i-a pus numele Abimelec. ^a a v31 Numele Abimelec înseamnă „tatăl meu este împărat” — un nume izbitor, dat fiind refuzul lui Ghedeon de a fi împărat chiar în acest capitol.

³²Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrânețe fericită și a fost îngropat în mormântul tatălui său Ioas, la Ofra abiezriților.

³³După moartea lui Ghedeon, israeliții s-au prostituat din nou înaintea baalilor și l-au făcut pe Baal-Berit dumnezeul lor. ³⁴Poporul lui Israel nu și-a adus aminte de Tatăl nostru, care îi scăpase din mâna tuturor dușmanilor lor de jur împrejur. ³⁵Și nici nu s-au purtat cu bunătate față de casa lui Ierubaal (Ghedeon) pentru tot binele pe care-l făcuse lui Israel.