Ioan 11

11 ¹Era bolnav un om, pe nume Lazăr, din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei. ²Maria — al cărei frate, Lazăr, era bolnav — L-a uns pe Domnul cu mir înmiresmat și I-a șters picioarele cu părul ei. ³Așadar, surorile au trimis să-I spună: „Doamne, cel pe care-l iubești este bolnav.”

⁴Auzind aceasta, Isus a zis: „Boala aceasta nu va duce la moarte, ci este spre slava Tatălui nostru, ca Fiul Tatălui nostru să fie proslăvit prin ea.”

⁵Iar Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr. ⁶Așadar, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas două zile în locul unde se afla.

⁷Apoi, după aceasta, le-a zis ucenicilor: „Să ne întoarcem în Iudeea.”

⁸Ucenicii I-au zis: „Rabi, iudeii tocmai căutau să Te ucidă cu pietre, și Te întorci acolo?”

⁹Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Cine umblă ziua nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia. ¹⁰Dar dacă umblă cineva noaptea, se poticnește, pentru că lumina nu este în el.” ¹¹După aceasta, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc.”

¹²Atunci ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă a adormit, se va face bine.” ¹³Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre somnul obișnuit.

¹⁴De aceea Isus le-a spus deslușit: „Lazăr a murit, ¹⁵și, pentru voi, mă bucur că n-am fost acolo, ca să credeți. Dar să mergem la el.”

¹⁶Atunci Toma, zis Geamănul, le-a zis celorlalți ucenici: „Să mergem și noi, ca să murim împreună cu el.”

¹⁷Când a ajuns Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zile în mormânt. ¹⁸Betania era aproape de Ierusalim, cam la două mile depărtare, ^a a v18 Cincisprezece stadii însemnau aproape două mile (circa 3 km). ¹⁹și mulți dintre iudei veniseră la Marta și la Maria ca să le mângâie pentru fratele lor. ²⁰Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit în întâmpinare; Maria însă ședea în casă. ²¹Marta I-a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu. ²²Dar și acum știu că orice vei cere de la Tatăl nostru, el îți va da.”

²³Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.”

²⁴Marta I-a zis: „Știu că va învia la înviere, în ziua de apoi.”

²⁵Isus i-a zis: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine va trăi, chiar dacă moare, ²⁶și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”

²⁷Ea I-a zis: „Da, Doamne, cred că Tu ești Hristosul, Fiul Tatălui nostru, Cel care vine în lume.”

²⁸După ce a spus aceasta, s-a dus și a chemat-o deoparte pe sora ei, Maria, zicându-i: „Învățătorul este aici și te cheamă.” ²⁹Când a auzit Maria, s-a ridicat repede și a venit la El. ³⁰Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. ³¹Iudeii care erau cu ea în casă și o mângâiau, când au văzut-o pe Maria ridicându-se repede și ieșind, au urmat-o, crezând că se duce la mormânt ca să plângă acolo. ³²Maria, când a ajuns la Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.”

³³Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat.

³⁴Și a zis: „Unde l-ați pus?” I-au răspuns: „Doamne, vino și vezi.”

³⁵Isus a plâns.

³⁶Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!” ³⁷Dar unii dintre ei au zis: „Nu putea oare Acesta, care a deschis ochii orbului, să facă așa ca nici omul acesta să nu moară?”

³⁸Isus, înfiorându-Se din nou în Sine, a venit la mormânt. Era o peșteră, și o piatră era așezată la intrarea ei.

³⁹Isus a zis: „Dați piatra la o parte!” Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, deja miroase, căci este mort de patru zile.”

⁴⁰Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava Tatălui nostru?”

⁴¹Au luat deci piatra. Isus Și-a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, îți mulțumesc că M-ai ascultat. ⁴²Eu știam că întotdeauna Mă asculți, dar am spus aceasta pentru mulțimea care stă aici, ca să creadă că tu M-ai trimis.” ⁴³După ce a spus aceasta, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”

⁴⁴Și mortul a ieșit, cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză, și cu fața înfășurată într-un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.”

Sinedriul se adună

⁴⁵Mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ce făcuse Isus au crezut în El. ⁴⁶Dar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus. ⁴⁷Atunci preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat Sinedriul și au zis: „Ce facem? Căci Omul acesta face multe semne. ⁴⁸Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El, și vor veni romanii și ne vor lua și locul, și neamul.”

⁴⁹Dar unul dintre ei, Caiafa, care era mare-preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; ⁵⁰nu vă dați seama că este mai de folos pentru voi să moară un singur om pentru popor, decât să piară tot neamul?” ⁵¹Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiind mare-preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam, ⁵²și nu numai pentru neam, ci și ca să-i adune laolaltă pe copiii risipiți ai Tatălui nostru. ^b b v52 Caiafa a vorbit mai bine decât își dădea seama. Isus avea să moară nu doar pentru neamul iudeu, ci ca să-i adune pe toți copiii risipiți ai Tatălui nostru într-o singură familie. ⁵³Așa că, din ziua aceea, au pus la cale să-L omoare. ⁵⁴De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci S-a retras de acolo într-o cetate numită Efraim, aproape de pustie, și a rămas acolo cu ucenicii Săi.

⁵⁵Paștele iudeilor era aproape, și mulți din ținutul acela s-au suit la Ierusalim înainte de Paște, ca să se curețe. ⁵⁶Ei Îl căutau pe Isus și, stând în templu, își ziceau unii altora: „Ce credeți? Oare nu va veni la sărbătoare?” ⁵⁷Iar preoții cei mai de seamă și fariseii dăduseră poruncă: dacă știe cineva unde este, să dea de știre, ca să-L prindă.