Ioan 12

12 ¹Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde locuia Lazăr, pe care Isus îl înviase din morți. ²Acolo I-au pregătit o cină; Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei ce stăteau la masă cu El. ³Maria a luat aproape o jumătate de litru de mir de nard curat, de mare preț, și a uns picioarele lui Isus, apoi I-a șters picioarele cu părul ei. Casa s-a umplut de mireasma mirului.

⁴Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel ce avea să-L trădeze, a zis: ⁵„De ce nu s-a vândut mirul acesta cu plata pe un an și banii să fie dați săracilor?” ⁶A spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era un hoț și, fiindcă ținea punga cu bani, lua din ce se punea în ea.

⁷De aceea Isus a zis: „Las-o în pace. Ea a păstrat acest mir pentru ziua îngropării Mele. ⁸Pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.”

⁹O mulțime mare de iudei a aflat că Isus era acolo și a venit nu numai pentru El, ci și ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morți. ¹⁰De aceea preoții cei mai de seamă au pus la cale să-l omoare și pe Lazăr, ¹¹căci din pricina lui mulți dintre iudei plecau de la ei și credeau în Isus.

Împăratul vine călare

¹²A doua zi, mulțimea cea mare care venise la sărbătoare a auzit că Isus vine la Ierusalim. ¹³Au luat ramuri de palmier și au ieșit în întâmpinarea Lui, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Tatălui nostru — Împăratul lui Israel!” ^a a v13 Osana înseamnă „Mântuiește acum!” — strigătul mulțimii din Psalmul 118, prin care Îl întâmpină pe Isus ca pe Împăratul mult așteptat.

¹⁴Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, întocmai cum este scris: ¹⁵„Nu te teme, fiică a Sionului; iată, Împăratul tău vine, șezând pe mânzul unei măgărițe.” ¹⁶Ucenicii Lui n-au înțeles aceste lucruri la început; dar, după ce a fost proslăvit Isus, și-au adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei I le făcuseră. ¹⁷Mulțimea care fusese cu El când l-a chemat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți mărturisea întruna. ¹⁸Mulțimea I-a ieșit în întâmpinare, fiindcă auzise că făcuse semnul acesta. ¹⁹De aceea fariseii și-au zis unii altora: „Vedeți că nu izbutiți nimic — lumea întreagă s-a dus după El.”

Grecii Îl caută pe Isus

²⁰Erau și niște greci printre cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare. ²¹Aceștia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, și l-au rugat: „Domnule, vrem să-L vedem pe Isus.” ²²Filip s-a dus și i-a spus lui Andrei; apoi Andrei și Filip s-au dus și I-au spus lui Isus.

²³Isus le-a răspuns: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul Omului. ²⁴Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu nu cade în pământ și nu moare, rămâne singur; dar, dacă moare, aduce multă roadă. ²⁵Cine își iubește viața o pierde; iar cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică. ²⁶Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și, unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă Îmi slujește cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.”

²⁷„Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi spune? «Tată, scapă-Mă din ceasul acesta»? Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta. Tată, proslăvește-Ți Numele.”

²⁸Atunci a venit un glas din cer: „L-am proslăvit și-l voi proslăvi din nou.”

²⁹Mulțimea care stătea acolo a auzit glasul și zicea că a fost un tunet; alții ziceau că i-a vorbit un înger.

³⁰Isus a zis: „Nu pentru Mine a venit glasul acesta, ci pentru voi. ³¹Acum are loc judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. ³²Iar Eu, când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toți oamenii.”

³³A spus aceasta ca să arate prin ce fel de moarte avea să moară.

³⁴Mulțimea I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum poți Tu spune că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al Omului?”

³⁵De aceea Isus le-a zis: „Lumina mai este cu voi încă puțină vreme. Umblați cât aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul. Cine umblă în întuneric nu știe unde merge. ³⁶Cât aveți lumina, credeți în lumină, ca să deveniți fii ai luminii.” După ce a spus acestea, Isus a plecat și S-a ascuns de ei.

Umblați cât aveți lumina

³⁷Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,

³⁸ca să se împlinească cuvântul prorocului Isaia, pe care îl spusese: „Tată, cine a crezut vestea noastră? Și cui i s-a descoperit brațul Tatălui nostru?”

³⁹De aceea nu puteau crede, căci Isaia a mai zis: ⁴⁰„Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, nici să înțeleagă cu inima, nici să se întoarcă — și Eu să-i vindec.”

⁴¹Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut slava lui Isus și a vorbit despre El. ^b b v41 Ioan ne spune limpede: când Isaia a văzut tronul în Templu și serafimii strigau „Sfânt, sfânt, sfânt”, el vedea slava lui Isus. ⁴²Totuși, chiar și dintre fruntași mulți au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie dați afară din sinagogă, ⁴³căci au iubit mai mult slava care vine de la oameni decât slava care vine de la Tatăl nostru.

⁴⁴Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis. ⁴⁵Și cine Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel ce M-a trimis. ⁴⁶Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. ⁴⁷Dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. ⁴⁸Cine Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să-l judece: cuvântul pe care l-am rostit, acela îl va judeca în ziua de apoi. ⁴⁹Căci Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuși Mi-a poruncit ce să spun și cum să vorbesc. ⁵⁰Și știu că porunca Lui este viața veșnică. De aceea spun numai ceea ce Mi-a spus Tatăl să spun.”