Glasul pe care oile Îl cunosc
Isus este ușa și păstorul cel bun, care își cheamă oile pe nume și Își dă viața de bunăvoie. Înconjurat la Sărbătoarea Târnosirii, El spune că oile Lui sunt ținute în mâna Lui și în mâna Tatălui Său, și nimeni nu le poate smulge de acolo.
10 1„Adevărat, adevărat vă spun: cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare pe altundeva, acela este un hoț și un tâlhar. 2Dar cine intră pe poartă este păstorul oilor. 3Portarul îi deschide, iar oile îi aud glasul. El își cheamă oile pe nume și le scoate afară. 4După ce și-a scos afară toate oile, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. 5Pe un străin niciodată nu-l vor urma, ci vor fugi de el, fiindcă nu cunosc glasul străinilor.”
6Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înțeles ce voia să le spună.
7De aceea Isus a zis din nou: „Adevărat, adevărat vă spun, Eu sunt poarta oilor.
8„Toți cei care au venit înaintea Mea sunt hoți și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. 9Eu sunt poarta; cine intră prin Mine va fi mântuit, va intra și va ieși și va găsi pășune. 10Hoțul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viață și s-o aibă din belșug.
11„Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi. a a v11 Isus ia titlul de păstor pe care Tatăl nostru l-a purtat peste Israel și îl face al Său — Păstorul care face ceea ce niciun simbriaș nu ar face: își dă viața pentru oi. 12Simbriașul, care nu este păstor și căruia nu-i sunt ale lui oile, când vede lupul venind, lasă oile și fuge — iar lupul le înșfacă și le împrăștie. 13Omul fuge pentru că este simbriaș și nu-i pasă de oi.
14„Eu sunt păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale Mele și ale Mele Mă cunosc pe Mine, 15așa cum Mă cunoaște Tatăl și Eu Îl cunosc pe Tatăl; și Îmi dau viața pentru oi. 16Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc, iar ele vor auzi glasul Meu. Vor fi o singură turmă și un singur păstor. 17De aceea Mă iubește Tatăl: pentru că Îmi dau viața ca iarăși s-o iau. 18Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu Însumi o dau. Am putere s-o dau și am putere iarăși s-o iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.”
19Din pricina acestor cuvinte s-a făcut iarăși dezbinare între iudei. 20Mulți dintre ei spuneau: „Are demon și este nebun. De ce să-L mai ascultați?” 21Dar alții spuneau: „Acestea nu sunt cuvintele unui om care are demon. Poate oare un demon să deschidă ochii orbilor?”
Sărbătoarea Înnoirii Templului
22Atunci a fost Sărbătoarea Înnoirii Templului la Ierusalim. Era iarnă, b b v22 Sărbătoarea Înnoirii Templului (Hanuka) sărbătorea reînnoirea templului; ea cade iarna și nu se află printre sărbătorile poruncite în Legea lui Moise. 23iar Isus Se plimba prin templu, în pridvorul lui Solomon. 24Iudeii L-au înconjurat și I-au zis: „Până când ne vei ține sufletele în cumpănă? Dacă ești Tu Hristosul, spune-ne deslușit.”
25Isus le-a răspuns: „V-am spus, și nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu mărturisesc despre Mine, 26dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele. 27Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează. 28Eu le dau viața veșnică și niciodată nu vor pieri, și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui. 30Eu și Tatăl una suntem.” c c v30 Isus pretinde unitatea cu Tatăl Său — Persoane distincte care împărtășesc o singură ființă. Mulțimea aude aceasta ca pe o blasfemie și pune mâna pe pietre (v. 33).
31Iudeii au luat iarăși pietre ca să-L ucidă cu pietre.
32Isus le-a răspuns: „V-am arătat multe lucrări bune de la Tatăl. Pentru care dintre ele vreți să Mă ucideți cu pietre?”
33„Nu pentru o lucrare bună vrem să Te ucidem cu pietre”, I-au răspuns ei, „ci pentru blasfemie, pentru că Tu, un simplu om, Te faci Dumnezeu.”
34Isus le-a răspuns: „Oare nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: Sunteți dumnezei»? d d v34 Isus citează Psalmul 82, unde judecătorii lui Israel sunt numiți „dumnezei” pentru că la ei a venit cuvântul lui Dumnezeu — nu o afirmație că ar exista mai mulți dumnezei, ci un argument din propria lor Scriptură. 35Dacă pe aceia i-a numit «dumnezei», aceia la care a venit cuvântul Tatălui Meu — și Scriptura nu poate fi desființată — 36ce spuneți atunci despre Cel pe care Tatăl L-a pus deoparte și L-a trimis în lume, că rostește blasfemie, pentru că am zis: «Eu sunt Fiul Tatălui nostru»?
37„Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți. 38Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți lucrările, ca să știți și să cunoașteți mereu că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl.”
39Atunci au căutat iarăși să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.
40Isus S-a dus apoi iarăși dincolo de Iordan, în locul unde boteza Ioan la început, și a rămas acolo. 41Mulți au venit la El și spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat.” 42Și în locul acela mulți au crezut în El.