Luca 23

23 ¹Apoi toată adunarea s-a ridicat și L-a dus înaintea lui Pilat. ²Au început să-L acuze: „L-am găsit pe omul acesta ațâțând neamul nostru, oprind să se dea dări Cezarului și zicând că El este Hristos, un împărat.”

³Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” El i-a răspuns: „Tu o spui.”

⁴Atunci Pilat a zis preoților celor mai de seamă și mulțimilor: „Nu găsesc nicio vină în omul acesta.”

⁵Dar ei stăruiau: „Întărâtă poporul și învață prin toată Iudeea, din Galileea până aici.”

⁶Când a auzit Pilat aceasta, a întrebat dacă omul era galileean. ⁷Aflând că era sub autoritatea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în zilele acelea.

⁸Când L-a văzut pe Isus, Irod s-a bucurat mult, căci de multă vreme dorea să-L vadă, fiindcă auzise despre El, și nădăjduia să-L vadă făcând vreun semn. ⁹I-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a răspuns nimic. ¹⁰Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau acolo, acuzându-L cu înverșunare. ¹¹Irod și ostașii lui L-au disprețuit și L-au batjocorit, L-au îmbrăcat într-o haină strălucitoare și L-au trimis înapoi la Pilat. ¹²În ziua aceea, Irod și Pilat s-au împrietenit, căci înainte fuseseră dușmani.

¹³Atunci Pilat a chemat la un loc pe preoții cei mai de seamă, pe fruntași și poporul, ¹⁴și le-a zis: „Mi-ați adus pe omul acesta ca pe unul care întoarce poporul de la calea lui. L-am cercetat înaintea voastră și n-am găsit în omul acesta nicio vină din cele de care Îl învinuiți. ¹⁵Nici Irod, căci ni L-a trimis înapoi. Iată, n-a făcut nimic vrednic de moarte. ¹⁶De aceea, Îl voi pedepsi și Îl voi elibera.” ^a a v16 Cele mai vechi manuscrise nu au aici un verset 17; copiile mai târzii adaugă: „Căci era dator să le elibereze un întemnițat la sărbătoare.” ¹⁸Dar toți au strigat împreună: „La moarte cu omul acesta! Eliberează-ni-l pe Baraba!” ¹⁹un om aruncat în temniță pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru omor.

²⁰Pilat le-a vorbit din nou, dorind să-L elibereze pe Isus, ²¹dar ei strigau întruna: „Răstignește-L, răstignește-L!”

²²A treia oară le-a zis: „De ce? Ce rău a făcut omul acesta? Nu găsesc în El niciun temei de moarte. De aceea, Îl voi pedepsi și Îl voi elibera.” ²³Dar ei strigau tare, cerând să fie răstignit, și strigătele lor au biruit. ²⁴Așa că Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. ²⁵L-a eliberat pe cel pe care-l cereau, întemnițat pentru răscoală și omor, dar pe Isus L-a dat în voia lor.

Fiul este răstignit

²⁶Pe când Îl duceau, au pus mâna pe un om, pe nume Simon din Cirene, care venea de la câmp, și au pus crucea pe el, ca s-o ducă în urma lui Isus. ²⁷O mare mulțime de popor Îl urma, printre care și femei care plângeau și se boceau după El.

²⁸Dar Isus S-a întors spre ele și le-a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri. ²⁹Căci vin zile când se va spune: «Ferice de cele sterpe, de pântecele care n-au născut și de sânii care n-au alăptat.» ³⁰Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!» și dealurilor: «Acoperiți-ne!» ³¹Căci, dacă se fac acestea cu lemnul verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?” ^b b v31 Un proverb: dacă Roma face aceasta celui nevinovat (lemnul verde), cu cât mai rău îi așteaptă pe cei vinovați (lemnul uscat) când va veni judecata.

³²Împreună cu El au mai fost duși și alți doi, care erau răufăcători, ca să fie dați la moarte. ³³Când au ajuns la locul numit Căpățâna, L-au răstignit acolo pe El și pe răufăcători, unul la dreapta și altul la stânga Lui.

³⁴Isus a zis: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac.” Apoi au împărțit hainele Lui, trăgând la sorți. ^c c v34 Aceste cuvinte lipsesc din unele manuscrise timpurii. Ele sunt tipărite aici, ca în cele mai multe Biblii moderne.

³⁵Poporul stătea acolo și privea; fruntașii își băteau joc de El: „Pe alții i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine, dacă El este Hristosul lui Dumnezeu, Cel Ales!”

³⁶Și ostașii Îl batjocoreau; se apropiau să-I dea oțet ³⁷și ziceau: „Dacă ești Tu Împăratul iudeilor, mântuiește-Te pe Tine Însuți!”

³⁸Deasupra Lui era și o inscripție: „Acesta este Împăratul iudeilor.”

³⁹Unul dintre răufăcătorii răstigniți Îl batjocorea: „Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine și pe noi!”

⁴⁰Dar celălalt l-a mustrat: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași osândă? ⁴¹Și noi, pe drept, căci primim răsplata cuvenită pentru faptele noastre; dar Acesta n-a făcut niciun rău.” ⁴²Apoi a zis: „Isuse, adu-Ți aminte de mine când vei veni în Împărăția Ta.”

⁴³Și Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”

Fiul își dă duhul

⁴⁴Era deja pe la amiază și întuneric s-a lăsat peste toată țara până la ora trei după-amiază, ⁴⁵căci lumina soarelui s-a stins; și perdeaua templului s-a rupt în două.

⁴⁶Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Apoi Și-a dat duhul.

⁴⁷Când a văzut ce s-a întâmplat, sutașul L-a slăvit pe Tatăl nostru și a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit.” ⁴⁸Și toate mulțimile care se adunaseră la priveliștea aceasta, când au văzut ce s-a întâmplat, s-au întors acasă bătându-se în piept. ⁴⁹Toți cunoscuții Lui și femeile care-L urmaseră din Galileea stăteau departe și priveau aceste lucruri.

Fiul este pus în mormânt

⁵⁰Și era un om pe nume Iosif, membru al sfatului, om bun și neprihănit, ⁵¹care nu fusese de acord cu planul și fapta lor. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta Împărăția Tatălui nostru. ⁵²Omul acesta s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. ⁵³L-a dat jos, L-a înfășurat într-o pânză de in și L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. ⁵⁴Era ziua Pregătirii și începea Sabatul. ⁵⁵Femeile care veniseră cu El din Galileea au mers după Iosif, au văzut mormântul și cum fusese pus trupul Lui. ⁵⁶Apoi s-au întors și au pregătit miresme și miruri; iar în ziua Sabatului s-au odihnit, după poruncă.