Luca 24

24 ¹În prima zi a săptămânii, în zorii zilei, au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. ²Au găsit piatra rostogolită de la mormânt, ³dar, când au intrat, n-au găsit trupul Domnului Isus. ⁴Pe când stăteau nedumerite în privința aceasta, deodată doi bărbați au stat lângă ele, în haine strălucitoare. ⁵Înspăimântate, și-au plecat fețele la pământ. Bărbații le-au întrebat: „De ce-l căutați pe Cel viu printre cei morți? ⁶Nu este aici, ci a înviat. Amintiți-vă ce v-a spus pe când era încă în Galileea, ⁷că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși, să fie răstignit și a treia zi să învie.”

⁸Și ele și-au amintit cuvintele lui, ⁹iar la întoarcerea de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți. ¹⁰Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și celelalte femei împreună cu ele au spus acestea apostolilor. ¹¹Dar cuvintele acestea li s-au părut vorbe fără noimă și nu le-au dat crezare. ¹²Petru s-a sculat și a alergat la mormânt; aplecându-se, a văzut doar fâșiile de pânză, apoi s-a întors acasă mirându-se de ce se întâmplase.

Drumul spre Emaus

¹³Chiar în ziua aceea, doi dintre ei se îndreptau spre un sat numit Emaus, cam la șapte mile de Ierusalim, ¹⁴și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. ¹⁵Pe când vorbeau și se întrebau unul pe altul, Isus însuși s-a apropiat și mergea împreună cu ei. ¹⁶Dar ochii lor erau împiedicați să-l recunoască.

¹⁷El i-a întrebat: „Despre ce vorbiți între voi pe drum?” Ei s-au oprit, cu fețele triste.

¹⁸Unul dintre ei, Cleopa, i-a răspuns: „Ești tu singurul străin din Ierusalim care nu știe ce s-a întâmplat acolo în zilele acestea?”

¹⁹El i-a întrebat: „Care anume?” Ei i-au răspuns: „Cele despre Isus din Nazaret, un profet puternic în faptă și în cuvânt înaintea Tatălui nostru și a întregului popor,

²⁰și cum preoții noștri de seamă și conducătorii noștri l-au dat să fie osândit la moarte și l-au răstignit. ²¹Noi nădăjduiserăm că el este Cel ce avea să izbăvească Israelul. Dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au întâmplat acestea. ²²Ba încă niște femei de-ale noastre ne-au uimit: fiind dis-de-dimineață la mormânt ²³și, negăsindu-i trupul, s-au întors spunând că au văzut și o vedenie de îngeri, care spuneau că el este viu. ²⁴Unii dintre însoțitorii noștri s-au dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe el nu l-au văzut.”

²⁵El le-a zis: „Cât de neînțelepți sunteți și greoi la inimă ca să credeți tot ce au spus profeții! ²⁶Nu trebuia oare ca Hristosul să sufere aceste lucruri și să intre în slava sa?”

²⁷Și, începând de la Moise și de la toți Profeții, le-a tâlcuit din toate Scripturile ce era cu privire la el însuși.

²⁸Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că vrea să meargă mai departe. ²⁹Dar ei l-au rugat stăruitor: „Rămâi cu noi, căci se face seară și ziua e pe sfârșite.” Și a intrat să rămână cu ei.

³⁰Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o. ³¹Atunci li s-au deschis ochii și l-au recunoscut. Dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. ³²Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea oare inima în noi când ne vorbea pe drum și când ne deschidea Scripturile?” ³³Chiar în ceasul acela, s-au sculat, s-au întors la Ierusalim și i-au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei adunați laolaltă, ³⁴care ziceau: „A înviat cu adevărat Domnul și i s-a arătat lui Simon!” ³⁵Iar ei au istorisit ce se întâmplase pe drum și cum l-au cunoscut la frângerea pâinii.

Isus Se arată alor Săi

³⁶Pe când vorbeau ei acestea, Isus însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”

³⁷Dar ei, înspăimântați și îngroziți, credeau că văd un duh.

³⁸El însă le-a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce se ridică îndoieli în inimile voastre? ³⁹Priviți-mi mâinile și picioarele: sunt chiar eu. Pipăiți-mă și vedeți: un duh n-are carne și oase, cum vedeți că am eu.”

⁴⁰Și, zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele.

⁴¹Fiindcă de bucurie ei tot nu credeau și se minunau, el le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?”

⁴²I-au dat o bucată de pește fript, ⁴³iar el a luat-o și a mâncat-o înaintea lor.

⁴⁴Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam pe când eram încă împreună cu voi: că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi.”

⁴⁵Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile

⁴⁶și le-a zis: „Așa este scris: Hristosul trebuie să sufere și să învie din morți a treia zi, ⁴⁷și în Numele lui să se propovăduiască pocăința spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând din Ierusalim. ⁴⁸Voi sunteți martori ai acestor lucruri. ⁴⁹Și iată, eu trimit peste voi făgăduința Tatălui meu. Dar voi să rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.”

Tatăl Îl primește pe Fiul Său

⁵⁰Apoi i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat. ⁵¹Și, pe când îi binecuvânta, s-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer. ⁵²Iar ei, după ce i s-au închinat, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie ⁵³și erau neîncetat în Templu, binecuvântând pe Tatăl nostru.