Luca 22

Capitolul 22.

22 ¹Se apropia Sărbătoarea Pâinii fără drojdie, numită Paște. ²Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să-L omoare, căci se temeau de popor.

³Atunci a intrat Satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era unul dintre cei doisprezece. ⁴El s-a dus și a vorbit cu preoții cei mai de seamă și cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile lor. ⁵Ei s-au bucurat și s-au învoit să-i dea bani. ⁶El s-a învoit și a început să caute un prilej ca să-L dea în mâinile lor departe de mulțime.

Pregătirea ultimului Paște

⁷Apoi a venit ziua Azimelor, în care trebuia jertfit mielul de Paște.

⁸Isus i-a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: „Duceți-vă și pregătiți-ne Paștele, ca să-l mâncăm.”

⁹Ei I-au zis: „Unde vrei să-l pregătim?”

¹⁰El le-a zis: „Când veți intra în cetate, vă va ieși în întâmpinare un om care duce un urcior cu apă. Mergeți după el în casa în care va intra,”

¹¹„și spuneți stăpânului casei: «Învățătorul îți zice: Unde este odaia de oaspeți în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?»” ¹²„Iar el vă va arăta o odaie mare de sus, mobilată; acolo să pregătiți.”

¹³Ei s-au dus și au găsit totul așa cum le spusese și au pregătit Paștele.

¹⁴Când a sosit ceasul, S-a așezat la masă, și apostolii împreună cu El.

¹⁵El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de a pătimi. ¹⁶Căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când nu se va împlini în Împărăția Tatălui nostru.” ¹⁷Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit, a zis: „Luați-l și împărțiți-l între voi. ¹⁸„Căci vă spun că de acum nu voi mai bea din rodul viței până când nu va veni Împărăția Tatălui nostru.”

¹⁹Apoi a luat pâinea și, după ce a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” ²⁰Tot astfel a făcut și cu paharul, după cină: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi. ²¹Dar iată, mâna celui ce Mă trădează este cu Mine la masă. ²²Fiul Omului Se duce după cum a fost rânduit, dar vai de omul acela prin care este vândut!”

²³Și au început să se întrebe unii pe alții care dintre ei avea să facă lucrul acesta.

²⁴S-a iscat între ei și o ceartă, care dintre ei să fie socotit cel mai mare.

²⁵El le-a zis: „Împărații neamurilor le stăpânesc, și cei ce au stăpânire peste ele sunt numiți binefăcători. ²⁶Cu voi să nu fie așa, ci cel mai mare dintre voi să se facă precum cel mai tânăr, iar cârmuitorul precum cel ce slujește. ²⁷Căci cine este mai mare: cel ce șade la masă sau cel ce slujește? Oare nu cel ce șade la masă? Totuși Eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește.

²⁸„Voi sunteți aceia care ați rămas cu Mine în încercările Mele, ²⁹și Eu vă încredințez o Împărăție, așa cum Mi-a încredințat-o Tatăl Meu, ³⁰ca să mâncați și să beți la masa Mea în Împărăția Mea și să ședeți pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.”

³¹„Simone, Simone, iată, Satana a cerut să vă cearnă pe toți ca grâul, ³²dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu-ți piară credința. Și tu, după ce te vei întoarce, întărește-i pe frații tăi.”

³³Petru I-a zis: „Doamne, sunt gata să merg cu Tine și la temniță, și la moarte.”

³⁴Isus i-a zis: „Îți spun, Petre: nu va cânta astăzi cocoșul până nu te vei lepăda de trei ori că Mă cunoști.”

³⁵Apoi le-a zis: „Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără sandale, ați dus voi lipsă de ceva?” „De nimic”, au răspuns ei.

³⁶El le-a zis: „Dar acum, cine are o pungă s-o ia, la fel și o traistă; și cine nu are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere una. ³⁷Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine Scriptura aceasta: «A fost pus în numărul celor fărădelege.» Căci ceea ce este scris despre Mine se împlinește.”

³⁸Ei au zis: „Doamne, iată aici două săbii.” El le-a zis: „Este de ajuns.”

Fiul Se predă Tatălui

³⁹Apoi a ieșit și S-a dus, după obiceiul Său, la Muntele Măslinilor, și ucenicii L-au urmat.

⁴⁰Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.”

⁴¹Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și S-a rugat,

⁴²zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, nu voia Mea, ci a ta să se facă.”

⁴³Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. ^a a v43 Versetele 43-44 lipsesc din unele manuscrise timpurii. Sunt tipărite aici, ca în majoritatea Bibliilor moderne. ⁴⁴Fiind în chin de moarte, Se ruga și mai stăruitor; și sudoarea Lui s-a făcut ca niște picături mari de sânge care cădeau pe pământ.

⁴⁵Când S-a ridicat de la rugăciune, a venit la ucenici și i-a găsit adormiți de întristare

⁴⁶și le-a zis: „De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.”

Trădat cu o sărutare

⁴⁷Pe când vorbea El încă, a venit o mulțime, iar cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea în fruntea ei. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute,

⁴⁸dar Isus i-a zis: „Iuda, cu o sărutare Îl trădezi pe Fiul Omului?”

⁴⁹Cei din jurul Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” ⁵⁰Și unul dintre ei l-a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.

⁵¹Dar Isus a răspuns: „Lăsați, ajunge!” Și, atingând urechea omului, l-a vindecat. ⁵²Apoi Isus le-a zis preoților celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului și bătrânilor care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit cu săbii și ciomege, ca împotriva unui tâlhar? ⁵³În fiecare zi eram cu voi în Templu și n-ați pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru și stăpânirea întunericului.”

Petru se leapădă de Isus

⁵⁴După ce L-au prins, L-au dus și L-au adus în casa marelui preot. Iar Petru mergea după El de departe. ⁵⁵Au aprins un foc în mijlocul curții și au șezut împreună; și Petru a șezut în mijlocul lor. ⁵⁶O slujnică, văzându-l șezând la lumina focului, s-a uitat țintă la el și a zis: „Și acesta era cu El.”

⁵⁷Dar el a tăgăduit, zicând: „Femeie, nu-L cunosc.”

⁵⁸Peste puțin, l-a văzut altul și a zis: „Și tu ești unul dintre ei.” Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt.”

⁵⁹Cam după un ceas, altul stăruia, zicând: „Nu mai încape îndoială că și omul acesta era cu El, căci și el este galileean.”

⁶⁰Dar Petru a zis: „Omule, nu știu ce spui.” Și îndată, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul. ⁶¹Domnul S-a întors și S-a uitat la Petru. Și Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Domnul: „Astăzi, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” ⁶²Și a ieșit afară și a plâns cu amar.

⁶³Oamenii care Îl păzeau pe Isus Îl batjocoreau și-L băteau. ⁶⁴I-au legat ochii și-L tot întrebau: „Prorocește! Cine Te-a lovit?” ⁶⁵Și rosteau multe alte vorbe de hulă împotriva Lui.

Isus înaintea Soborului

⁶⁶Când s-a făcut ziuă, s-a adunat sfatul bătrânilor poporului, preoții cei mai de seamă și cărturarii, și L-au dus în Soborul lor, zicând:

⁶⁷„Dacă ești Tu Hristosul, spune-ne!” El le-a zis: „Dacă vă voi spune, nu veți crede,

⁶⁸„și dacă vă voi întreba, nu-Mi veți răspunde.

⁶⁹„Dar de acum încolo Fiul Omului va ședea la dreapta puterii Tatălui nostru.”

⁷⁰Atunci toți au zis: „Așadar, Tu ești Fiul lui Dumnezeu?” El le-a răspuns: „Voi înșivă ziceți că Eu sunt.”

⁷¹Și au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înșine am auzit din gura Lui.”