Toată inima unei văduve
O văduvă aruncă doi bănuți și despre ea se spune că a dat mai mult decât toți. În timp ce alții admiră pietrele templului, Isus spune că nimic din toate acestea nu va rămâne și descrie războaie, arestări, trădări în familie și Ierusalimul împresurat, spunându-le urmașilor lui să stea drepți și să vegheze.
21 1Ridicându-Și privirea, Isus i-a văzut pe cei bogați punându-și darurile în vistieria templului. 2A văzut și o văduvă săracă punând două monede mici de aramă.
3„Adevărat vă spun”, a zis El, „această văduvă săracă a pus mai mult decât toți ceilalți. 4Căci toți aceștia au dat daruri din prisosul lor, dar ea a dat din sărăcia ei tot ce avea ca să trăiască.”
Templul va cădea
5Pe când unii vorbeau despre templu, cum era împodobit cu pietre frumoase și cu daruri închinate Tatălui nostru, El a zis:
6„Cât despre ce priviți, vor veni zile când nu va rămâne piatră pe piatră; toate vor fi dărâmate.”
7„Învățătorule”, L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla acestea și care va fi semnul că sunt pe cale să se întâmple?”
8„Luați seama să nu fiți înșelați”, a zis El. „Mulți vor veni în Numele Meu, spunând: «Eu sunt El» și «Vremea este aproape». Nu-i urmați. 9Când veți auzi de războaie și răscoale, nu vă îngroziți. Acestea trebuie să se întâmple mai întâi, dar sfârșitul nu va veni îndată.”
10Apoi le-a zis: „Un neam se va ridica împotriva altui neam și o împărăție împotriva altei împărății. 11Vor fi cutremure mari și, pe alocuri, foamete și molime; vor fi spaime și semne mari din cer. 12Dar, înainte de toate acestea, vor pune mâna pe voi și vă vor persecuta, dându-vă pe mâna sinagogilor și în temnițe, târându-vă înaintea împăraților și a guvernatorilor din pricina Numelui Meu. 13Acesta va fi prilejul vostru să dați mărturie. 14De aceea, puneți-vă în inimă să nu vă pregătiți dinainte apărarea, 15căci Eu vă voi da cuvinte și înțelepciune cărora niciun potrivnic nu le va putea sta împotrivă, nici să le combată. 16Veți fi trădați chiar de părinți și frați și rude și prieteni, și vor ucide pe unii dintre voi. 17Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu. 18Dar nu va pieri niciun fir de păr din capul vostru. 19Prin răbdarea voastră vă veți câștiga viețile.”
20„Când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oștiri, să știți că pustiirea lui s-a apropiat. 21Atunci cei din Iudeea să fugă la munți, cei din cetate să plece, iar cei de la țară să nu intre în ea, 22căci acestea sunt zile de judecată, când se va împlini tot ce este scris. 23Vai de femeile însărcinate și de cele care alăptează în zilele acelea! Căci va fi mare strâmtorare peste țară și mânie împotriva acestui popor. 24Vor cădea sub ascuțișul sabiei și vor fi duși robi printre toate neamurile. Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.”
25„Vor fi semne în soare, în lună și în stele, iar pe pământ, neamurile vor fi în strâmtorare, înspăimântate de vuietul și de valurile mării. 26Oamenii își vor da sufletul de frică, în așteptarea a ceea ce va veni peste lume, căci puterile cerurilor vor fi clătinate. 27Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere și slavă mare. 28Când vor începe să se întâmple acestea, ridicați-vă și înălțați-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră este aproape.”
29Apoi le-a spus o pildă: „Priviți smochinul și toți copacii. 30Când înmuguresc, vedeți singuri și știți că vara este deja aproape. 31Tot așa, când veți vedea întâmplându-se acestea, să știți că Împărăția Tatălui nostru este aproape. 32Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate acestea. 33Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece niciodată.”
34„Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze cu îmbuibarea, cu beția și cu grijile vieții, și ziua aceea să vină peste voi fără veste, ca o cursă. 35Căci va veni peste toți cei ce locuiesc pe fața întregului pământ. 36Vegheați în tot timpul și rugați-vă să aveți putere să scăpați de tot ce este pe cale să se întâmple și să stați în picioare înaintea Fiului Omului.”
37Ziua, El învăța în templu, iar noaptea ieșea și rămânea pe Muntele Măslinilor. 38Și tot poporul venea la El dis-de-dimineață în templu, ca să-L asculte.