Deuteronomul 1

1 ¹Moise a rostit aceste cuvinte întregului Israel dincolo de Iordan, în pustiu, în Araba, în fața Sufului, între Paran și Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab. ²De la Horeb până la Cades-Barnea este o călătorie de unsprezece zile pe drumul muntelui Seir. ³În anul al patruzecilea, în ziua întâi a lunii a unsprezecea, Moise a spus lui Israel tot ce-i poruncise Tatăl nostru pentru ei, ⁴după ce l-a învins pe Sihon, împăratul amoriților, care locuia în Heșbon, și pe Og, împăratul Basanului, care locuia în Aștarot și în Edrei. ⁵Dincolo de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să explice această învățătură, zicând:

⁶Tatăl nostru ne-a vorbit la Horeb, zicând: „Ați stat destul lângă muntele acesta.

⁷Întoarceți-vă și porniți spre munții amoriților și spre toți vecinii lor — spre Araba, munți, câmpie, Neghev, coasta mării — spre țara canaaniților, spre Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat. ⁸Iată, am pus țara înaintea voastră. Intrați și luați în stăpânire țara pe care am jurat s-o dau părinților voștri — lui Avraam, Isaac și Iacov — și urmașilor lor după ei.”

Povara purtată împreună

⁹În vremea aceea v-am zis: „Nu vă pot purta singur. ¹⁰Tatăl vostru v-a înmulțit și astăzi sunteți atât de mulți ca stelele cerului. ¹¹Tatăl nostru să vă înmulțească de o mie de ori și să vă binecuvânteze, așa cum v-a promis. ¹²Cum să port eu singur greutatea și povara voastră și certurile voastre? ¹³Alegeți pentru semințiile voastre bărbați înțelepți, pricepuți și încercați, iar eu îi voi pune căpetenii peste voi.”

¹⁴Iar voi mi-ați răspuns: „Lucrul pe care l-ai spus este bine să-l facem.” ¹⁵Așa că am luat căpeteniile semințiilor voastre — bărbați înțelepți și încercați — și i-am pus conducători peste voi: căpetenii peste mii, peste sute, peste cincizeci și peste zeci, și dregători pentru semințiile voastre. ¹⁶În vremea aceea am poruncit judecătorilor voștri: „Ascultați pricinile dintre frații voștri și judecați cu dreptate între un om, fratele lui sau străinul care este cu el. ¹⁷Să nu căutați la fața omului în judecată; ascultați deopotrivă pe cel mic și pe cel mare. Să nu vă temeți de nimeni, căci judecata este a Tatălui nostru. Aduceți-mi orice pricină prea grea pentru voi, și eu o voi asculta.” ¹⁸Și în vremea aceea v-am poruncit toate lucrurile pe care trebuia să le faceți.

Doisprezece oameni trimiși în țară

¹⁹Am plecat de la Horeb și am străbătut tot pustiul acela mare și înfricoșător pe care l-ați văzut, spre ținutul muntos al amoriților, așa cum ne poruncise Tatăl nostru, și am ajuns la Cades-Barnea. ²⁰V-am zis: Ați ajuns la ținutul muntos al amoriților, pe care ni-l dă Tatăl nostru. ²¹Iată, Tatăl vostru a pus țara înaintea voastră. Suiți-vă, luați-o în stăpânire, așa cum a promis Tatăl nostru. Nu vă temeți și nu vă pierdeți cumpătul.

²²Atunci v-ați apropiat toți de mine și ați zis: „Să trimitem înaintea noastră niște oameni ca să cerceteze țara pentru noi și să ne aducă veste despre drumul pe care să mergem și despre cetățile la care vom ajunge.”

²³Planul mi s-a părut bun, așa că am luat doisprezece oameni dintre voi, câte unul de fiecare seminție. ²⁴Ei s-au întors și s-au suit în ținutul muntos, au ajuns la valea Eșcol și au cercetat-o. ²⁵Au luat în mâini din roadele țării, ni le-au adus și ne-au spus: „Țara pe care ne-o dă Tatăl nostru este bună.”

Împotrivirea lui Israel

²⁶Totuși, voi n-ați vrut să vă suiți și v-ați răzvrătit împotriva poruncii Tatălui vostru. ²⁷Ați cârtit în corturile voastre și ați zis: „Pentru că Dumnezeu ne urăște, ne-a scos din țara Egiptului ca să ne dea în mâinile amoriților și să ne nimicească. ^a a v27 Aici poporul îl acuză pe Tatăl nostru tocmai de opusul inimii lui — vechea minciună că Tatăl nu-și iubește copiii, când, de fapt, el îi purta pe tot drumul. ²⁸Unde să ne suim? Frații noștri ne-au înmuiat inimile, zicând: «Un popor mai mare și mai înalt decât noi; cetăți uriașe, întărite până la cer; și am văzut acolo și pe fiii lui Anac.»” ^b b v28 Anachiții erau un neam de războinici uriași, de care se temeau în tot Canaanul.

²⁹Atunci v-am zis: „Nu vă îngroziți și nu vă temeți de ei. ³⁰Tatăl vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta el însuși pentru voi, așa cum a făcut pentru voi în Egipt, înaintea ochilor voștri, ³¹și în pustiu, unde ați văzut cum Tatăl vostru v-a purtat, cum poartă un tată pe fiul său, pe tot drumul pe care l-ați străbătut până ați ajuns în locul acesta.”

³²Totuși, în ciuda acestui cuvânt, n-ați crezut în Tatăl vostru, ³³care mergea înaintea voastră pe drum ca să vă caute un loc de tabără — în foc noaptea și în nor ziua — ca să vă arate drumul pe care să mergeți.

³⁴Și Tatăl nostru a auzit ce ați spus, s-a mâniat și a jurat,

³⁵„Niciunul dintre oamenii aceștia, din acest neam rău, nu va vedea țara cea bună pe care am jurat s-o dau părinților voștri, ³⁶afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, și îi voi da țara pe care a călcat-o, lui și copiilor lui, pentru că l-a urmat pe deplin pe Tatăl nostru.”

³⁷„Tatăl nostru s-a mâniat și pe mine din pricina voastră, zicând: «Nici tu nu vei intra acolo.» ³⁸Iosua, fiul lui Nun, care stă înaintea ta, va intra acolo. Întărește-l, căci el îi va da lui Israel moștenirea. ³⁹Copilașii voștri, despre care ați spus că vor fi pradă, și copiii voștri, care astăzi nu cunosc nici binele, nici răul — ei vor intra în ea. Lor le-o voi da, și ei o vor stăpâni. ⁴⁰Dar voi — întoarceți-vă și porniți spre pustiu, pe drumul Mării Roșii.”

⁴¹Atunci mi-ați răspuns: „Am păcătuit împotriva Tatălui nostru. Ne vom sui și ne vom lupta, așa cum ne-a poruncit Tatăl nostru.” Și fiecare dintre voi și-a încins armele, crezând că este ușor să se suie în ținutul muntos.

⁴²Tatăl nostru mi-a zis: „Spune-le: «Nu vă suiți și nu vă luptați, căci eu nu sunt în mijlocul vostru, ca să nu fiți bătuți înaintea vrăjmașilor voștri.»”

⁴³V-am vorbit, dar n-ați ascultat. V-ați răzvrătit împotriva poruncii Tatălui nostru, v-ați purtat cu îngâmfare și v-ați suit în ținutul muntos. ⁴⁴Amoriții care locuiau în ținutul acela muntos au ieșit împotriva voastră, v-au urmărit ca albinele și v-au zdrobit în Seir, până la Horma. ⁴⁵V-ați întors și ați plâns înaintea Tatălui nostru, dar Tatăl nostru nu v-a auzit glasul și nu v-a ascultat. ⁴⁶Așa că ați rămas la Cades multe zile, atâtea zile câte ați rămas acolo.