Deuteronomul 2

2 ¹Apoi ne-am întors și am călătorit spre pustiu pe drumul Mării Roșii, așa cum îmi spusese Tatăl nostru, și am ocolit muntele Seir multe zile.

²Apoi Tatăl nostru mi-a zis:

³„Destul ați ocolit ținutul acesta muntos. Întoarceți-vă spre miazănoapte. ⁴Poruncește poporului: Treceți prin teritoriul fraților voștri, urmașii lui Esau, care locuiesc în Seir. Se vor teme de voi—fiți foarte atenți. ⁵Nu-i provocați; nu vă voi da nimic din țara lor, nici măcar un loc cât o talpă de picior, căci i-am dat muntele Seir lui Esau în stăpânire. ⁶Să cumpărați de la ei hrană cu argint, ca să mâncați, și să cumpărați de la ei și apă cu argint, ca să beți.

⁷„Căci Tatăl tău te-a binecuvântat în toată lucrarea mâinilor tale. El a cunoscut călătoria ta prin pustiul acesta mare. În acești patruzeci de ani Tatăl tău a fost cu tine; nu ți-a lipsit nimic.”

⁸Așa că am trecut pe lângă frații noștri, urmașii lui Esau care locuiesc în Seir, departe de drumul Arabei care urcă de la Elat și Ețion-Gheber. Apoi ne-am întors și am mers mai departe spre pustiul Moabului.

⁹Iar Tatăl nostru mi-a zis: „Nu hărțui Moabul și nu-l provoca la luptă, căci nu-ți voi da nimic din țara lui în stăpânire, fiindcă am dat Arul urmașilor lui Lot în stăpânire.”

¹⁰(Emimii locuiau odinioară acolo, un popor mare și puternic, înalt ca anachimii. ¹¹Ca și anachimii, și ei sunt socotiți refaimi, dar moabiții îi numesc emimi. ¹²Horiții locuiau cândva în Seir, dar urmașii lui Esau i-au izgonit și i-au nimicit, așezându-se în locul lor—așa cum a făcut Israel în țara pe care i-a dat-o Tatăl nostru.).

¹³„Acum ridicați-vă și treceți pârâul Zered.” Așa că am trecut pârâul Zered.

¹⁴De la Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered au trecut treizeci și opt de ani, până când întreaga generație de luptători a pierit din tabără, așa cum le jurase Tatăl nostru. ¹⁵Într-adevăr, mâna Tatălui nostru a fost împotriva lor, nimicindu-i din tabără până au pierit. ¹⁶Așa că, după ce toți luptătorii au pierit și au murit în cele din urmă din mijlocul poporului, ¹⁷Tatăl nostru mi-a zis:

¹⁸„Astăzi vei trece hotarul Moabului la Ar. ¹⁹Când te vei apropia de amoniți, nu-i ataca și nu-i provoca, căci nu-ți voi da nimic din țara lor în stăpânire—am dat-o urmașilor lui Lot în stăpânirea lor.”

²⁰(Și aceasta este socotită țară a refaimilor—refaimii locuiau acolo mai înainte, deși amoniții îi numesc zamzumimi, ²¹un popor mare și puternic, înalt ca anachimii. Dar Tatăl nostru i-a nimicit dinaintea amoniților, care i-au izgonit și s-au așezat în locul lor, ²²așa cum a făcut pentru urmașii lui Esau care locuiesc în Seir, când i-a nimicit pe horiți dinaintea lor; aceștia i-au izgonit și s-au așezat în locul lor, rămânând acolo până în ziua de azi. ²³Aviții locuiau în sate până la Gaza; caftoriții, care au venit din Caftor, i-au nimicit și s-au așezat în locul lor.). ^a a v23 Caftor este numele antic al Cretei și al regiunii egeene înconjurătoare; caftoriții erau un popor de navigatori care s-a așezat de-a lungul coastei, lângă Gaza.

²⁴„Pornește și treci pârâul Arnon. Iată, l-am dat în mâna ta pe Sihon amoritul, regele Hesbonului, și țara lui. Începe să iei în stăpânire—luptă-te cu el. ²⁵Astăzi voi începe să pun groaza și frica de tine peste toate popoarele de sub cer. Ele vor auzi vestea despre tine, vor tremura și se vor zvârcoli de spaimă din cauza ta.”

Moise îi oferă pace lui Sihon

²⁶Am trimis soli din pustiul Chedemot la Sihon, regele Hesbonului, cu cuvinte de pace, zicând: ²⁷„Lasă-mă să trec prin țara ta. Voi merge numai pe drum, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga. ²⁸Să-mi vinzi hrană pe bani, ca să mănânc, și să-mi dai apă pe bani, ca să beau—numai lasă-mă să trec pe jos, ²⁹așa cum au făcut pentru mine urmașii lui Esau care locuiesc în Seir și moabiții care locuiesc în Ar, până voi trece Iordanul în țara pe care ne-o dă Tatăl nostru.” ³⁰Dar Sihon, regele Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem, căci Tatăl nostru i-a împietrit duhul și i-a învârtoșat inima, ca să-l dea în mâna ta, cum se vede în ziua de azi.

³¹Iar Tatăl nostru mi-a zis: „Iată, am început să ți-l dau pe Sihon și țara lui. Începe acum să iei în stăpânire—ia în stăpânire țara lui.”

³²Atunci Sihon a ieșit împotriva noastră, el și tot poporul lui, ca să lupte la Iahaț. ³³Și Tatăl nostru ni l-a dat, iar noi l-am bătut pe el, pe fiii lui și tot poporul lui. ³⁴În vremea aceea am cucerit toate cetățile lui și am nimicit cu desăvârșire fiecare cetate—bărbați, femei, copii—fără să lăsăm vreun supraviețuitor. ³⁵Am luat ca pradă pentru noi numai vitele, împreună cu prada din cetățile pe care le-am cucerit. ³⁶De la Aroer, de pe malul pârâului Arnon, și de la cetatea din vale, până la Galaad, nicio cetate n-a fost prea tare pentru noi; Tatăl nostru ni le-a dat pe toate. ³⁷Dar nu te-ai apropiat de țara amoniților, de tot malul pârâului Iaboc și de cetățile din ținutul muntos, așa cum ne poruncise Tatăl nostru.