Deuteronomul 3

3 ¹Apoi ne-am întors și am luat drumul spre Basan, iar Og, împăratul Basanului, a ieșit cu tot poporul lui să se lupte cu noi la Edrei.

²Și Tatăl nostru mi-a zis: „Nu te teme de el, căci ți l-am dat în mâini, pe el, tot poporul lui și țara lui; fă-i cum i-ai făcut lui Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Heșbon.”

³Astfel, Tatăl nostru ni l-a dat în mâini și pe Og, împăratul Basanului, cu tot poporul lui, și i-am lovit până nu a mai rămas niciun supraviețuitor. ⁴În vremea aceea i-am cucerit toate cetățile — toate cele șaizeci, niciuna nu ne-a scăpat — tot ținutul Argob, împărăția lui Og din Basan. ⁵Toate acestea erau cetăți întărite cu ziduri înalte, cu porți și zăvoare, pe lângă foarte multe sate fără ziduri. ⁶Le-am dat spre nimicire, cum făcusem cu Sihon, împăratul Heșbonului, nimicind fiecare cetate — bărbați, femei și copii. ⁷Dar toate vitele și prada cetăților le-am luat pentru noi. ⁸Așa am luat în vremea aceea țara celor doi împărați amoriți de dincolo de Iordan, de la valea Arnonului până la muntele Hermon ⁹(sidonienii numesc Hermonul Sirion, iar amoriții îl numesc Senir), ¹⁰toate cetățile podișului, tot Galaadul și tot Basanul până la Saleca și Edrei — cetățile împărăției lui Og din Basan. ¹¹(Numai Og, împăratul Basanului, mai rămăsese din rămășița refaimiților. Patul lui era un pat de fier; nu este el oare în Raba amoniților? Avea aproape patru metri lungime și un metru optzeci lățime.). ^a a v11 Refaimiții erau o rasă legendară de războinici uriași care au locuit cândva în Canaan.

Împărțirea țării la răsărit de Iordan

¹²Țara aceasta am luat-o atunci: de la Aroer, de pe marginea văii Arnonului, și jumătate din ținutul muntos al Galaadului, cu cetățile lui, le-am dat rubeniților și gadiților. ¹³Restul Galaadului și tot Basanul — împărăția lui Og — le-am dat jumătății din seminția lui Manase: tot ținutul Argob. (Tot ținutul acela al Basanului era numit țara refaimiților. ¹⁴Iair, fiul lui Manase, a luat tot ținutul Argob până la hotarul gheșuriților și al maacatiților și a numit Basanul după numele său, Havot-Iair, până în ziua de azi.). ¹⁵Iar lui Machir i-am dat Galaadul. ¹⁶Rubeniților și gadiților le-am dat de la Galaad până la valea Arnonului — mijlocul văii fiind hotarul — până la râul Iaboc, hotarul amoniților. ¹⁷De asemenea, Araba, cu Iordanul ca hotar, de la Chineret până la marea Arabei (Marea Moartă), sub poalele muntelui Pisga, spre răsărit.

¹⁸În vremea aceea v-am poruncit: „Tatăl vostru v-a dat țara aceasta în stăpânire; toți oamenii voștri în stare de luptă să treacă înarmați înaintea fraților voștri, israeliții. ¹⁹Numai soțiile voastre, copiii și vitele — știu că aveți multe vite — să rămână în cetățile pe care vi le-am dat, ²⁰până când Tatăl nostru le va da odihnă fraților voștri, ca și vouă, și vor lua și ei țara pe care Tatăl vostru le-o dă dincolo de Iordan. Apoi fiecare dintre voi se va întoarce la moștenirea pe care v-am dat-o.”

²¹Lui Iosua i-am poruncit atunci: „Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Tatăl tău acestor doi împărați. Așa va face Tatăl tău tuturor împărățiilor spre care treci.

Nu te teme — El luptă pentru tine

²²Nu te teme de ele, căci însuși Tatăl tău luptă pentru tine.”

²³Și m-am rugat stăruitor Tatălui nostru în vremea aceea, zicând: ²⁴„Stăpâne, Tată al meu, ai început să-i arăți robului tău măreția ta și mâna ta cea puternică. Care dumnezeu din cer sau de pe pământ poate face lucrări și fapte mărețe ca ale tale? ²⁵Lasă-mă, te rog, să trec și să văd țara cea bună de dincolo de Iordan, acest ținut muntos minunat și Libanul.”

²⁶Dar Tatăl nostru s-a mâniat pe mine din cauza voastră și nu m-a ascultat; Tatăl nostru mi-a zis: „Destul! Să nu-mi mai vorbești despre lucrul acesta. ²⁷Suie-te pe vârful muntelui Pisga, ridică-ți ochii spre apus, spre miazănoapte, spre miazăzi și spre răsărit și privește cu ochii tăi, căci nu vei trece Iordanul acesta. ²⁸Ci dă-i porunci lui Iosua, întărește-l și încurajează-l, căci el va trece înaintea poporului acestuia și le va da ca moștenire țara pe care o vei vedea.”

²⁹Așa că am rămas în valea din fața Bet-Peorului.