Deuteronomul 4

4 ¹Acum, Israele, ascultă hotărârile și rânduielile pe care te învăț să le împlinești, ca să trăiești și să mergi să iei în stăpânire țara pe care ți-o dă Tatăl tău, Dumnezeul strămoșilor tăi. ²Să nu adăugați nimic la cuvântul pe care vi-l poruncesc și să nu scoateți nimic din el, ci să păziți poruncile Tatălui vostru pe care vi le dau. ³Ochii voștri au văzut ce a făcut Tatăl vostru la Baal-Peor: a nimicit din mijlocul vostru pe orice om care umblase după Baalul din Peor. ⁴Dar voi, care v-ați ținut strâns de Tatăl vostru, Domnul, sunteți toți vii astăzi. ⁵Iată, v-am învățat hotărâri și rânduieli, așa cum mi-a poruncit Tatăl vostru, ca să le împliniți în țara în care intrați ca s-o luați în stăpânire. ⁶Să le păziți și să le împliniți, căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi toate aceste hotărâri și vor zice: „Neamul acesta mare este într-adevăr un popor înțelept și priceput.” ⁷Care neam mare are un dumnezeu atât de aproape de el cum este Tatăl nostru de noi ori de câte ori Îl chemăm? ⁸Și care neam mare are hotărâri și rânduieli atât de drepte ca toată legea aceasta pe care o pun astăzi înaintea voastră?

⁹Numai ia seama și păzește-ți cu grijă sufletul, ca să nu uiți lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi și să nu-ți iasă din inimă în toate zilele vieții tale. Fă-le cunoscute copiilor tăi și copiilor copiilor tăi.

¹⁰Adu-ți aminte de ziua când ai stat înaintea Tatălui tău la Horeb, când mi-a zis: „Adună poporul la Mine, ca să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să învețe să se teamă de Mine în toate zilele cât vor trăi pe pământ, și să-și învețe și copiii.”

¹¹Voi v-ați apropiat și ați stat la poalele muntelui, în timp ce muntele ardea cu foc până în inima cerului, învăluit în întuneric, nori și negură adâncă. ¹²Tatăl vostru v-a vorbit din mijlocul focului. Ați auzit sunetul cuvintelor, dar n-ați văzut niciun chip, ci doar un glas. ¹³El v-a vestit legământul Său, poruncindu-vă să-l păziți — cele Zece Cuvinte — și le-a scris pe două table de piatră. ¹⁴Și Tatăl vostru mi-a poruncit atunci să vă învăț hotărâri și rânduieli, ca să le împliniți în țara în care treceți ca s-o luați în stăpânire.

Niciun chip nu-L poate cuprinde pe Tatăl tău

¹⁵De aceea, luați bine seama la sufletele voastre, căci n-ați văzut niciun chip în ziua când Tatăl vostru v-a vorbit la Horeb din mijlocul focului, ¹⁶ca să nu vă stricați făcându-vă vreun chip cioplit, înfățișarea vreunui idol, asemănarea unui bărbat sau a unei femei, ¹⁷asemănarea vreunui animal de pe pământ, asemănarea vreunei păsări înaripate care zboară pe cer, ¹⁸asemănarea vreunei vietăți care se târăște pe pământ, a vreunui pește din apele de sub pământ. ¹⁹Și să nu-ți ridici ochii spre ceruri și, văzând soarele, luna și stelele — toată oștirea cerului — să fii târât să te închini înaintea lor și să le slujești, lucruri pe care Tatăl tău le-a dat tuturor popoarelor de sub cerul întreg. ²⁰Pe voi Tatăl vostru v-a luat și v-a scos din Egipt, din cuptorul de fier, ca să fiți poporul Lui, moștenirea Lui, cum sunteți astăzi. ^a a v20 „Cuptorul de fier” închipuie un furnal al topitorului, cu arșița lui dogoritoare — imaginea lui Moise pentru încercarea zdrobitoare și lămuritoare a robiei din Egipt. ²¹Tatăl vostru s-a mâniat pe mine din pricina voastră și a jurat că nu voi trece Iordanul și nu voi intra în țara cea bună pe care v-o dă Tatăl vostru de moștenire. ²²Eu trebuie să mor în țara aceasta; nu voi trece Iordanul. Dar voi îl veți trece și veți lua țara aceea bună. ²³Luați seama să nu uitați legământul pe care Tatăl vostru l-a făcut cu voi și să nu vă faceți vreun chip cioplit în înfățișarea vreunui lucru pe care Tatăl vostru vi l-a oprit. ²⁴Căci Tatăl vostru este un foc mistuitor, un Tată gelos. ²⁵Când vei avea copii și nepoți și vei fi îmbătrânit în țară, dacă vă veți strica făcându-vă vreun chip cioplit în înfățișarea vreunui lucru și veți face ce este rău înaintea Tatălui vostru, întărâtându-L la mânie, ²⁶iau astăzi cerul și pământul martori împotriva voastră că veți pieri curând de tot din țara pe care o luați în stăpânire trecând Iordanul. Zilele voastre acolo vor fi puține; veți fi nimiciți cu desăvârșire. ²⁷Tatăl vostru vă va împrăștia printre popoare și veți rămâne puțini la număr printre neamurile unde vă va mâna Tatăl vostru. ²⁸Acolo veți sluji unor dumnezei de lemn și de piatră, lucrarea mâinilor omenești, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să mănânce, nici să miroasă. ²⁹Dar de acolo Îl vei căuta pe Tatăl tău și Îl vei găsi, dacă Îl vei căuta din toată inima și din tot sufletul tău. ³⁰Când vei fi în strâmtorare și toate aceste lucruri vor veni peste tine în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Tatăl tău și vei asculta de glasul Lui. ³¹Căci Tatăl vostru este un Tată îndurător; nu vă va părăsi, nu vă va nimici și nu va uita legământul pe care l-a jurat strămoșilor voștri.

Numai Tatăl nostru este Dumnezeu

³²Privește înapoi la zilele de demult, de când Tatăl nostru l-a făcut pe om pe pământ, și întreabă de la o margine a cerului până la cealaltă: s-a mai întâmplat vreodată un lucru atât de mare sau s-a mai auzit ceva asemenea? ³³A auzit vreun popor glasul unui dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, și să fi rămas viu? ³⁴Sau a cutezat vreun dumnezeu să vină să-și ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni, război, mână tare, braț întins și spaime mari, după tot ce a făcut pentru voi Tatăl vostru în Egipt, sub ochii voștri? ³⁵Ție ți s-a arătat aceasta, ca să știi că Tatăl nostru este Tatăl; nu este altul în afară de El. ^b b v35 Când Moise vestește că nu este alt Dumnezeu decât Tatăl, el Îl numește pe singurul Dumnezeu pe care Isus L-a descoperit ca Tată — o unime care ține laolaltă pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul ca un singur Dumnezeu. ³⁶Din cer te-a făcut să-I auzi glasul, ca să te mustre; pe pământ ți-a arătat focul Lui cel mare, și ai auzit cuvintele Lui din mijlocul focului. ³⁷Fiindcă i-a iubit pe strămoșii tăi și a ales sămânța lor după ei, te-a scos El Însuși din Egipt, prin puterea Lui cea mare, ³⁸izgonind dinaintea ta neamuri mai mari și mai puternice decât tine, ca să te ducă înăuntru și să-ți dea țara lor de moștenire, cum este astăzi. ³⁹Să știi astăzi și pune-ți în inimă că Tatăl nostru este Tatăl, sus în cer și jos pe pământ; nu este altul. ⁴⁰Păzește hotărârile și poruncile Lui, pe care ți le dau astăzi, ca să-ți fie bine, ție și copiilor tăi după tine, și să trăiești multe zile în țara pe care ți-o dă Tatăl tău pentru totdeauna.

Moise pune deoparte cetăți de scăpare

⁴¹Atunci Moise a pus deoparte trei cetăți dincolo de Iordan, spre răsăritul soarelui, ⁴²ca oricine și-ar fi ucis aproapele fără voie, fără să-l fi urât mai înainte, să poată fugi într-una din aceste cetăți și să rămână viu: ⁴³Bețerul în pustie, pe podișul șes, pentru rubeniți, Ramotul în Galaad pentru gadiți și Golanul în Basan pentru manasiți.

Legea pe care Moise a pus-o înaintea lui Israel

⁴⁴Aceasta este legea pe care Moise a pus-o înaintea copiilor lui Israel. ⁴⁵Acestea sunt mărturiile, hotărârile și rânduielile pe care Moise le-a spus lui Israel după ieșirea lor din Egipt. ⁴⁶La răsărit de Iordan, în valea din fața Bet-Peorului, în țara lui Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon și pe care Moise și Israel l-au biruit după ieșirea din Egipt. ⁴⁷Ei au luat în stăpânire țara lui și țara lui Og, împăratul Basanului, cei doi împărați amoriți care locuiau dincolo de Iordan, spre răsăritul soarelui, ⁴⁸de la Aroer, de pe marginea văii Arnonului, până la muntele Sion (adică Hermonul), ⁴⁹cu toată Araba de dincolo de Iordan, spre răsărit, până la Marea Arabei, sub poalele muntelui Pisga.