Deuteronomul 5

5 ¹Moise a chemat tot Israelul și le-a zis: „Ascultă, Israele, hotărârile și rânduielile pe care le rostesc astăzi în auzul vostru. Învățați-le și împliniți-le cu grijă.” ²Tatăl nostru a încheiat un legământ cu noi la Horeb. ³Nu cu părinții noștri a încheiat Tatăl nostru acest legământ, ci cu noi, cu toți cei care suntem astăzi aici în viață. ⁴Tatăl nostru a vorbit cu voi față în față pe munte, din mijlocul focului.

⁵În vremea aceea, eu stăteam între Tatăl nostru și voi, ca să vă vestesc cuvântul Tatălui nostru, pentru că vă temeați de foc și nu v-ați urcat pe munte. El a zis:

⁶„Eu sunt Tatăl tău, care te-a scos din Egipt, din casa robiei.

⁷„Să nu ai alți dumnezei afară de mine.

⁸„Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, jos pe pământ sau în apele de sub pământ. ⁹Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci eu, Tatăl tău, sunt un Tată gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii, până la al treilea și al patrulea neam al celor ce mă urăsc, ¹⁰dar arăt dragoste de legământ până la a mia generație a celor ce mă iubesc și păzesc poruncile mele.

¹¹„Să nu iei în deșert numele Tatălui tău, căci Tatăl nostru nu-l va lăsa nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele lui.

¹²„Ține ziua de Sabat, ca s-o sfințești, așa cum ți-a poruncit Tatăl tău. ¹³Șase zile să lucrezi și să-ți faci toată lucrarea, ¹⁴dar ziua a șaptea este un Sabat închinat Tatălui tău. Să nu faci nicio lucrare — nici tu, nici fiul tău sau fiica ta, nici robul tău sau roaba ta, nici boul tău, nici măgarul tău sau vreo altă vită a ta, nici străinul care este în cetățile tale — ca robul tău și roaba ta să se odihnească precum tine. ¹⁵Adu-ți aminte că ai fost rob în Egipt și că Tatăl tău te-a scos de acolo cu mână tare și cu braț întins. De aceea ți-a poruncit Tatăl tău să ții ziua de Sabat.

¹⁶„Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, așa cum ți-a poruncit Tatăl tău, ca să ai zile multe și să-ți fie bine în țara pe care ți-o dă Tatăl tău.

¹⁷„Să nu ucizi.

¹⁸„Să nu săvârșești adulter.

¹⁹„Să nu furi.

²⁰„Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.

²¹„Să nu poftești pe soția aproapelui tău. Să nu râvnești la casa aproapelui tău, nici la ogorul lui, nici la robul sau roaba lui, nici la boul sau măgarul lui, nici la vreun lucru care este al aproapelui tău.”

²²Aceste cuvinte le-a rostit Tatăl nostru către toată adunarea voastră pe munte, din mijlocul focului, al norului și al negurii adânci, cu glas puternic; și nu a mai adăugat nimic. Le-a scris pe două table de piatră și mi le-a dat mie. ²³Când ați auzit glasul din mijlocul întunericului, în timp ce muntele ardea în flăcări, v-ați apropiat de mine, toate căpeteniile semințiilor voastre și bătrânii voștri,

²⁴și ați zis: „Iată, Tatăl nostru ne-a arătat slava și măreția lui și i-am auzit glasul din mijlocul focului. Astăzi am văzut că Tatăl nostru poate să vorbească cu un om, iar omul acela rămâne în viață. ²⁵Dar acum, de ce să murim? Focul acesta mare ne va mistui. Dacă vom mai auzi încă glasul Tatălui nostru, vom muri. ²⁶Căci cine din toți oamenii a auzit vreodată glasul Tatălui celui viu vorbind din mijlocul focului, ca noi, și a rămas în viață? ²⁷Apropie-te tu și ascultă tot ce spune Tatăl nostru, apoi spune-ne tot ce-ți va zice Tatăl nostru, iar noi vom asculta și vom împlini.”

²⁸Tatăl nostru a auzit cuvintele pe care mi le-ați spus, și Tatăl nostru mi-a zis: „Am auzit cuvintele pe care ți le-a spus poporul acesta. Tot ce au spus este bine. ²⁹O, de ar rămâne mereu cu inima aceasta, ca să se teamă de mine și să păzească toate poruncile mele, ca să le fie bine, lor și copiilor lor, în veci! ³⁰Du-te și spune-le: «Întoarceți-vă în corturile voastre.» ³¹Dar tu rămâi aici cu mine și îți voi spune toată porunca — hotărârile și rânduielile — pe care să-i înveți, ca să le împlinească în țara pe care le-o dau în stăpânire.”

³²Luați seama, așadar, să faceți așa cum v-a poruncit Tatăl vostru; să nu vă abateți nici la dreapta, nici la stânga. ³³Să umblați în toată calea pe care v-a poruncit-o Tatăl vostru, ca să trăiți, să prosperați și să aveți zile multe în țara pe care o veți stăpâni.