Luca 1

1 ¹Fiindcă mulți s-au apucat să întocmească o istorisire rânduită a faptelor care s-au împlinit printre noi, ²așa cum ni le-au predat cei care au fost de la început martori oculari și slujitori ai Cuvântului, ³am hotărât și eu, după ce am cercetat cu de-amănuntul toate lucrurile de la început, să ți le scriu în bună rânduială, preaalesule Teofil, ⁴ca să poți cunoaște temeinicia lucrurilor în care ai fost învățat.

Tatăl îi făgăduiește un fiu lui Zaharia

⁵În zilele lui Irod, regele Iudeii, era un preot pe nume Zaharia, din ceata preoțească a lui Abia. Soția lui, Elisabeta, se trăgea din Aaron. ^a a v5 Preoții erau împărțiți în douăzeci și patru de cete care slujeau pe rând la templu; ceata lui Abia era a opta. ⁶Amândoi erau neprihăniți înaintea Tatălui nostru, umblând fără vină în toate poruncile și rânduielile lui. ⁷Dar nu aveau niciun copil, fiindcă Elisabeta era stearpă și amândoi erau foarte înaintați în vârstă.

⁸Pe când slujea ca preot înaintea Tatălui nostru, la rândul cetei sale, ⁹după obiceiul preoției, a fost ales prin sorți să intre în Locașul lui cel Sfânt și să ardă tămâie. ¹⁰Și toată mulțimea norodului se ruga afară, în ceasul tămâierii. ^b b v10 Tămâia se ardea înăuntrul Locașului Sfânt în fiecare dimineață și seară, în timp ce poporul se aduna afară ca să se roage în acele ceasuri.

¹¹Atunci i s-a arătat un înger al Tatălui nostru, stând în picioare la dreapta altarului tămâierii. ¹²Când l-a văzut, Zaharia s-a tulburat și l-a cuprins frica. ¹³Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Soția ta, Elisabeta, îți va naște un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. ¹⁴Vei avea bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. ¹⁵El va fi mare înaintea Tatălui nostru, nu va bea niciodată vin, nici altă băutură amețitoare, și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale. ¹⁶Și pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Tatăl lor. ¹⁷Va merge înaintea Tatălui nostru în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la înțelepciunea celor neprihăniți, ca să pregătească Tatălui nostru un popor gata pregătit.”

¹⁸Zaharia i-a zis îngerului: „După ce voi cunoaște lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, iar soția mea este înaintată în vârstă.”

¹⁹Îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gavril, care stau înaintea Tatălui nostru; am fost trimis să-ți vorbesc și să-ți aduc această veste bună. ²⁰Și iată, vei fi mut și nu vei putea vorbi până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.”

²¹În vremea aceasta, norodul îl aștepta pe Zaharia și se mira că întârzie atât de mult în Locașul Sfânt. ²²Când a ieșit, nu putea să le vorbească; și au înțeles că avusese o vedenie în Locașul Sfânt. El le făcea semne și a rămas mut. ²³Și când i s-au împlinit zilele slujbei, s-a dus acasă. ²⁴După zilele acestea, Elisabeta, soția lui, a rămas însărcinată și, timp de cinci luni, s-a ținut ascunsă, zicând: ²⁵„Iată ce mi-a făcut Tatăl nostru în zilele când și-a îndreptat privirea spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.”

Tatăl îl trimite pe Gavril la Maria

²⁶În luna a șasea, Tatăl nostru l-a trimis pe îngerul Gavril într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, ²⁷la o fecioară logodită cu un bărbat pe nume Iosif, din casa lui David; și numele fecioarei era Maria. ²⁸Îngerul a intrat la ea și i-a zis: „Bucură-te, tu, cea plină de har! Tatăl nostru este cu tine.”

²⁹Dar ea s-a tulburat foarte mult de cuvintele lui și se întreba ce fel de salutare ar putea fi aceasta. ³⁰Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Maria, fiindcă ai găsit har înaintea Tatălui nostru. ³¹Iată, vei rămâne însărcinată și vei naște un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. ³²El va fi mare și va fi numit Fiul Celui Preaînalt; și Tatăl nostru îi va da tronul lui David, tatăl său, ³³va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția lui nu va avea sfârșit.”

³⁴Maria i-a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu sunt fecioară?”

³⁵Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea Pruncul sfânt care se va naște va fi numit Fiul Tatălui nostru. ³⁶Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe; și aceasta este a șasea lună pentru cea numită stearpă. ³⁷Căci la Tatăl nostru nimic nu este cu neputință.”

³⁸Maria a zis: „Iată, eu sunt roaba Tatălui nostru; facă-mi-se după cuvântul tău!” Și îngerul a plecat de la ea.

Maria o vizitează pe Elisabeta

³⁹În zilele acelea, Maria s-a sculat și a plecat în grabă spre ținutul muntos, într-o cetate din Iuda, ⁴⁰a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. ⁴¹Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, i-a săltat pruncul în pântece; și Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. ⁴²Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! ⁴³Și cum mi-a fost dat mie să vină la mine mama Domnului meu? ⁴⁴Căci iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul salutului tău, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. ⁴⁵Ferice de cea care a crezut, pentru că lucrurile spuse ei de Tatăl nostru se vor împlini!”

Cântarea de laudă a Mariei

⁴⁶Maria a zis: „Sufletul meu îl preamărește pe Tatăl nostru, ⁴⁷și mi se bucură duhul în Tatăl nostru, Mântuitorul meu, ⁴⁸pentru că a privit spre starea smerită a roabei sale. Căci iată, de acum încolo toate neamurile mă vor numi fericită; ⁴⁹căci Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine, și numele lui este sfânt. ⁵⁰Și îndurarea lui este peste cei ce se tem de el din neam în neam. ⁵¹A arătat putere cu brațul lui; i-a risipit pe cei mândri în gândurile inimii lor; ⁵²i-a dat jos pe cei puternici de pe tronurile lor și i-a înălțat pe cei smeriți; ⁵³pe cei flămânzi i-a săturat cu bunătăți, iar pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. ⁵⁴A venit în ajutorul robului său Israel, aducându-și aminte de îndurarea lui, ⁵⁵așa cum le-a spus părinților noștri, lui Avraam și seminței lui, în veci.”

⁵⁶Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni, apoi s-a întors acasă.

Nașterea lui Ioan

⁵⁷Elisabetei i s-a împlinit vremea să nască și a născut un fiu. ⁵⁸Vecinii și rudele ei au auzit că Tatăl nostru și-a arătat marea îndurare față de ea și se bucurau împreună cu ea. ⁵⁹În ziua a opta, au venit să taie împrejur copilul și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, ⁶⁰dar mama lui a răspuns: „Nu, ci se va numi Ioan.”

⁶¹Ei i-au zis: „Nimeni din rudele tale nu poartă numele acesta.” ⁶²Și au început să-i facă semne tatălui său, ca să afle ce nume voia el să-i pună copilului.

⁶³El a cerut o tăbliță și a scris: „Numele lui este Ioan.” Și toți s-au mirat. ⁶⁴În clipa aceea i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba și a început să vorbească, binecuvântându-l pe Tatăl nostru. ⁶⁵Pe toți vecinii lor i-a cuprins frica și, în tot ținutul muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri. ⁶⁶Toți cei ce le auzeau le păstrau în inima lor și ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta?” Căci mâna Tatălui nostru era cu el.

Zaharia prorocește

⁶⁷Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit și a zis: ⁶⁸„Binecuvântat să fie Tatăl nostru al lui Israel, căci a cercetat și a răscumpărat pe poporul său, ⁶⁹și ne-a ridicat un Mântuitor puternic în casa robului său David, ⁷⁰așa cum a vestit prin gura sfinților săi proroci din vechime, ⁷¹ca să ne izbăvească de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc; ⁷²ca să-și arate îndurarea față de părinții noștri și să-și aducă aminte de legământul său cel sfânt, ⁷³de jurământul pe care l-a făcut părintelui nostru Avraam, că ne va da, ⁷⁴ca noi, izbăviți din mâna vrăjmașilor noștri, să-i slujim fără frică, ⁷⁵în sfințenie și neprihănire înaintea lui, în toate zilele noastre. ⁷⁶Iar tu, copile, vei fi numit prorocul Celui Preaînalt; căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregătești căile lui, ⁷⁷ca să dai poporului său cunoștința mântuirii, prin iertarea păcatelor lor, ⁷⁸datorită duioasei îndurări a Tatălui nostru, prin care ne va cerceta Soarele care răsare din înălțime, ^c c v78 «Soarele care răsare din înălțime» este un nume al lui Isus — lumina zorilor pe care Tatăl nostru o trimite celor din întuneric, ca să ne călăuzească spre casă. ⁷⁹ca să lumineze pe cei ce stau în întuneric și în umbra morții, ca să ne îndrepte picioarele pe calea păcii.”

⁸⁰Iar copilul creștea și se întărea în duh. Și a stat în locuri pustii până în ziua când s-a arătat înaintea lui Israel.