Luca 2

2 ¹În zilele acelea, Cezar August a dat o poruncă să fie înscrisă toată lumea locuită. ^a a v1 „Toată lumea locuită” se referă la teritoriile Imperiului Roman, nu la întregul glob. ²Aceasta a fost cea dintâi înscriere, făcută pe când Quirinius era guvernator al Siriei. ³Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. ⁴Și Iosif s-a suit din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David numită Betleem, pentru că era din casa și din neamul lui David, ⁵ca să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

⁶Pe când erau acolo, a venit vremea să nască. ⁷Și a născut pe Fiul ei cel întâi-născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că nu era loc pentru ei în casa de poposire.

⁸În ținutul acela erau niște păstori care stăteau afară pe câmp și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. ⁹Un înger al Tatălui nostru a venit înaintea lor, și slava Tatălui nostru a strălucit în jurul lor. Și i-a cuprins o mare frică. ¹⁰Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, de mare bucurie pentru toți: ¹¹Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. ¹²Iată semnul pentru voi: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.” ¹³Și deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulțime din oastea cerească, lăudând pe Tatăl nostru și zicând:

¹⁴„Slavă Tatălui nostru în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți lui!” ^b b v14 Doxologia îngerilor îl numește direct pe Tatăl nostru — slava Crăciunului îi aparține lui, care își trimite Fiul în lume.

¹⁵După ce îngerii i-au părăsit ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: „Haidem să mergem până la Betleem și să vedem ce s-a întâmplat acolo, ceea ce Tatăl nostru ne-a făcut cunoscut.” ¹⁶S-au dus în grabă și i-au găsit pe Maria și pe Iosif, și pruncul culcat în iesle. ¹⁷După ce L-au văzut, au făcut cunoscut ce li se spusese despre copilul acesta. ¹⁸Toți cei care au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. ¹⁹Dar Maria păstra toate aceste cuvinte și se gândea la ele în inima ei. ²⁰Și păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Tatăl nostru pentru toate cele ce auziseră și văzuseră, așa cum li se spusese.

Înfățișat Tatălui

²¹Când au trecut cele opt zile pentru tăierea Lui împrejur, I-au pus numele Isus, nume dat de înger înainte ca El să fi fost zămislit în pântece.

²²Când s-au împlinit zilele pentru curățirea lor, după Legea lui Moise, L-au adus la Ierusalim ca să-L înfățișeze Tatălui nostru,

²³(după cum este scris în Legea Tatălui nostru: „Orice întâi-născut de parte bărbătească va fi numit sfânt pentru Tatăl nostru”), ²⁴și ca să aducă jertfă, după cum spune Legea Tatălui nostru: o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.

²⁵Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon, neprihănit și evlavios, care aștepta mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era peste el. ²⁶Duhul Sfânt îi descoperise că nu va muri înainte de a-L vedea pe Hristosul Tatălui nostru. ²⁷Îndemnat de Duhul, a venit în Templu. Și când au adus părinții înăuntru pe pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, ²⁸Simeon L-a luat în brațe, a binecuvântat pe Tatăl nostru și a zis: ²⁹„Acum, Stăpâne Tată, lași pe robul tău să plece în pace, după cuvântul tău. ³⁰căci au văzut ochii mei mântuirea ta, ³¹pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor: ³²o lumină care să lumineze neamurile și slava poporului tău, Israel.”

³³Tatăl și mama Lui se mirau de cele ce se spuneau despre El. ³⁴Și Simeon i-a binecuvântat și i-a zis Mariei, mama Lui: „Iată, copilul acesta este pus pentru căderea și ridicarea multora în Israel și ca să fie un semn care stârnește împotrivire, ³⁵chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie — astfel încât gândurile multor inimi să fie descoperite.”

³⁶Mai era acolo și o prorociță, Ana, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vârstă și trăise cu bărbatul ei șapte ani după fecioria ei, ³⁷apoi rămăsese văduvă și acum avea optzeci și patru de ani. Ea nu se depărta de Templu, ci zi și noapte se închina cu post și rugăciune. ³⁸A venit și ea în același ceas și a început să aducă mulțumiri Tatălui nostru și să vorbească despre copil tuturor celor ce așteptau mântuirea Ierusalimului.

³⁹După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Tatălui nostru, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. ⁴⁰Iar copilul creștea și se întărea, fiind plin de înțelepciune, și harul Tatălui nostru era peste El.

Copilul Isus în casa Tatălui Său

⁴¹Părinții Lui se duceau la Ierusalim în fiecare an, la Sărbătoarea Paștelui. ⁴²Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii. ⁴³Și după ce au trecut zilele sărbătorii, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim, fără să știe părinții Lui. ⁴⁴Crezând că este în ceata de călători, au mers cale de o zi, apoi L-au căutat printre rude și cunoscuți. ⁴⁵Dar fiindcă nu L-au găsit, s-au întors la Ierusalim să-L caute. ⁴⁶După trei zile, L-au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări. ⁴⁷Toți cei care Îl ascultau se mirau de priceperea și de răspunsurile Lui. ⁴⁸Când L-au văzut părinții, au rămas înmărmuriți. Și mama Lui I-a zis: „Copile, de ce ne-ai făcut așa? Iată, tatăl tău și cu mine Te-am căutat cu îngrijorare.”

⁴⁹El le-a zis: „De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” ^c c v49 Isus spune „Tatăl Meu” — relația Lui unică și veșnică. Acolo unde restul Scripturii ne cheamă la „Tatăl nostru”, Isus singur Îl numește „Tatăl Meu” în acest fel aparte: El este Fiul prin fire, iar noi suntem copii prin primirea Lui.

⁵⁰Dar ei n-au înțeles cuvintele pe care li le spusese. ⁵¹Apoi S-a coborât împreună cu ei și a venit la Nazaret și le era supus. Mama Lui păstra toate aceste lucruri în inima ei. ⁵²Și Isus creștea în înțelepciune, în statură și în har înaintea Tatălui nostru și a oamenilor.