Osea 2

2 ¹Spuneți fraților voștri: „Poporul Meu”, iar surorilor voastre: „Cea miluită”. ²Mustrați-o pe mama voastră, mustrați-o—căci ea nu este soția mea, iar eu nu sunt soțul ei— ca să-și îndepărteze curvia de pe față și necredincioșia dintre sânii ei, ³altfel o voi despuia și o voi lăsa goală ca în ziua în care s-a născut; o voi face ca o pustie, o voi preface într-un pământ uscat și o voi lăsa să moară de sete. ⁴Nu voi avea milă de copiii ei, căci sunt copii din curvie. ⁵Mama lor s-a prostituat; cea care i-a purtat în pântece s-a făcut de rușine. Ea a zis: „Voi alerga după iubiții mei, care îmi dau pâinea și apa, lâna și inul, uleiul și băutura.”

⁶De aceea, iată, îi voi îngrădi calea cu spini; o voi împrejmui cu un zid, ca să nu-și mai găsească cărările. ⁷Va alerga după iubiții ei, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va găsi. Atunci va zice: „Mă voi întoarce la cel dintâi soț al meu, căci atunci îmi era mai bine decât acum.” ⁸Ea nu și-a dat seama că eu i-am dat grâul, mustul și uleiul, eu, cel care a revărsat argint și aur asupra ei—pe care ei le-au cheltuit pentru Baal. ^a a v8 Trecerea la „ei” reflectă textul ebraic — poporul lui Israel a luat darurile date ei și le-a folosit ca să slujească lui Baal.

⁹De aceea îmi voi lua înapoi grâul când se coace și mustul la vremea lui; îmi voi lua înapoi lâna și inul, date ca să-i acopere goliciunea. ¹⁰Acum îi voi descoperi rușinea înaintea ochilor iubiților ei și nimeni nu o va scăpa din mâna mea. ¹¹Voi pune capăt întregii ei veselii—sărbătorilor ei, lunilor noi, sabaturilor ei, tuturor praznicelor ei rânduite. ¹²Îi voi pustii viile și smochinii, despre care zicea: „Acestea sunt plățile mele pe care iubiții mei mi le-au dat.” Le voi preface într-un desiș și fiarele câmpului le vor mânca. ¹³O voi pedepsi pentru zilele în care ardea jertfe Baalilor, când se gătea cu inele și podoabe și alerga după iubiții ei— dar pe mine m-a uitat, zice Tatăl nostru.

¹⁴„De aceea, iată, o voi recâștiga: o voi duce în pustie și-i voi vorbi duios inimii. ¹⁵Acolo îi voi da înapoi viile și voi face din Valea Acor o ușă a nădejdii. Acolo va răspunde ca în zilele tinereții ei, ca în ziua când s-a suit din Egipt.” ^b b v15 Valea Acor înseamnă „necaz”—locul unui vechi eșec pe care Tatăl nostru îl preface chiar în ușa spre nădejde și restaurare.

¹⁶În ziua aceea, zice Tatăl nostru, mă vei numi „soțul meu” și nu mă vei mai numi „Baalul meu”. ^c c v16 Ținta Tatălui nostru este apropierea, nu stăpânirea—să fie numit „soțul meu”, nu „stăpânul meu”. „Baal” era deopotrivă cuvântul obișnuit pentru „stăpân” și numele idolului după care alergase Israel; el nu va mai împărți inima ei cu acesta. ¹⁷Voi îndepărta numele Baalilor din gura ei și nu vor mai fi chemate niciodată pe nume. ¹⁸În ziua aceea voi face pentru ei un legământ cu fiarele câmpului, cu păsările cerului și cu târâtoarele pământului; voi izgoni din țară arcul, sabia și războiul, ca toți să se poată culca în liniște. ¹⁹Te voi logodi cu mine pe vecie; te voi logodi cu mine în neprihănire și dreptate, în dragoste de legământ și în îndurare. ²⁰Te voi logodi cu mine în credincioșie și îl vei cunoaște pe Tatăl tău.

²¹În ziua aceea voi răspunde, zice Tatăl nostru—voi răspunde cerurilor, iar ele vor răspunde pământului; ²²iar pământul va răspunde grâului, mustului și uleiului, iar acestea vor răspunde lui Izreel. ^d d v22 Izreel înseamnă „Dumnezeu seamănă”. Numele care odinioară vestea împrăștierea și judecata devine acum o făgăduință—Tatăl nostru își sădește din nou poporul în țară ca pe al Lui. ²³O voi sădi pentru mine în țară. Voi arăta milă celei numite „Fără milă” și voi zice celui numit „Nu poporul Meu”: „Voi sunteți copiii mei”; iar ei vor zice: „Tu ești Tatăl meu.” ^e e v23 Răsturnarea este deplină: cei numiți odinioară „Nu poporul Meu” sunt acum copiii Lui, iar ei îi răspund nu ca unei divinități îndepărtate, ci ca unui Tată—relația spre care a tins întreaga carte.