1 Samuel 1

1 ¹Era un om din Ramataim-Țofim, din ținutul muntos al lui Efraim, pe nume Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efraimit. ²Avea două soții, Ana și Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea niciunul. ³În fiecare an se suia din cetatea sa ca să se închine și să aducă jertfe Tatălui oștirilor cerești la Șilo, unde cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, erau preoți ai Tatălui nostru. ⁴Când Elcana aducea jertfă, dădea părți soției sale Penina și tuturor fiilor și fiicelor ei. ⁵Dar Anei îi dădea o parte îndoită, pentru că o iubea, deși Tatăl nostru îi închisese pântecele. ⁶Fiindcă Tatăl nostru îi închisese pântecele, potrivnica ei o întărâta amarnic, ca s-o amărască. ⁷An de an, ori de câte ori Ana se suia la casa Tatălui nostru, Penina o întărâta, așa că ea plângea și nu voia să mănânce. ⁸Elcana, soțul ei, a întrebat-o: „Ano, de ce plângi? De ce nu mănânci? De ce îți este inima întristată? Oare nu sunt eu pentru tine mai mult decât zece fii?”

⁹După ce au mâncat și au băut la Șilo, Ana s-a ridicat. Preotul Eli ședea pe scaun, lângă ușorul templului Tatălui nostru. ¹⁰Cu sufletul adânc mâhnit, s-a rugat Tatălui nostru și a plâns amarnic. ¹¹A făcut o juruință, zicând: „Tată al oștirilor cerești, dacă vei privi la suferința slujitoarei tale, dacă îți vei aminti de mine și nu o vei uita pe slujitoarea ta, ci îi vei da un fiu, îl voi dărui Tatălui nostru în toate zilele vieții lui și briciul nu va trece peste capul lui.” ^a a v11 Lăsarea părului copilului netuns era semnul exterior al unei juruințe de nazireu — o consacrare pe viață lui Dumnezeu (vezi Numeri 6).

¹²Fiindcă ea se ruga întruna înaintea Tatălui nostru, Eli se uita la gura ei. ¹³Ana se ruga în inima ei; buzele i se mișcau, dar glasul nu i se auzea. De aceea Eli a crezut că era beată. ¹⁴I-a zis: „Până când vei fi beată? Lasă-te de vin!”

¹⁵„Nu, domnul meu”, a răspuns Ana. „Sunt o femeie cu duhul adânc tulburat. N-am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi-am vărsat sufletul înaintea Tatălui nostru. ¹⁶Nu o lua pe slujitoarea ta drept o femeie netrebnică; din marea mea durere și mâhnire m-am rugat aici până acum.”

¹⁷Eli a răspuns: „Du-te în pace, și Tatăl lui Israel să-ți împlinească ceea ce ai cerut de la el.”

¹⁸Ea a zis: „Fie ca slujitoarea ta să capete trecere în ochii tăi.” Apoi femeia a plecat în drumul ei și a mâncat, iar fața ei nu mai era mâhnită.

¹⁹A doua zi dis-de-dimineață s-au sculat, s-au închinat înaintea Tatălui nostru și s-au întors acasă, la Rama. Elcana s-a împreunat cu Ana, soția lui, și Tatăl nostru și-a adus aminte de ea.

²⁰După o vreme, Ana a rămas însărcinată și a născut un fiu. I-a pus numele Samuel, zicând: „Pentru că l-am cerut de la Tatăl nostru.” ^b b v20 Numele Samuel sună asemenea cuvântului ebraic pentru „cerut de la Dumnezeu” — Ana i-a dat numele după însuși fiul pe care îl ceruse stăruitor de la Tatăl nostru.

²¹Când Elcana și toată casa lui s-au suit ca să aducă Tatălui nostru jertfa de peste an și să-și împlinească juruința, ²²Ana nu s-a dus. I-a spus soțului ei: „După ce va fi înțărcat copilul, îl voi aduce ca să se înfățișeze înaintea Tatălui nostru, și va rămâne acolo pentru totdeauna.”

²³„Fă ce crezi că este mai bine”, i-a zis Elcana, soțul ei. „Rămâi până îl vei înțărca; numai Tatăl nostru să-și împlinească cuvântul.” Așa că Ana a rămas și și-a alăptat fiul până l-a înțărcat.

²⁴După ce l-a înțărcat, a luat băiatul cu ea, împreună cu un taur de trei ani, vreo douăzeci și cinci de livre de făină și un burduf cu vin, și l-a adus la casa Tatălui nostru, la Șilo; iar copilul era mic. ²⁵Au înjunghiat taurul și au adus băiatul la Eli. ²⁶Ana a zis: „Ah, domnul meu, viu ești tu, domnul meu, că eu sunt femeia care a stat aici, lângă tine, rugându-se Tatălui nostru. ²⁷Pentru copilul acesta m-am rugat, și Tatăl nostru mi-a împlinit ceea ce am cerut de la el. ²⁸De aceea îl dăruiesc Tatălui nostru. Toată viața lui este dăruit lui.” Și s-a închinat Tatălui nostru acolo.