1 Samuel 2

2 ¹Ana s-a rugat: „Inima mea se bucură în Tatăl meu; cornul meu este înălțat în Tatăl meu. Gura mea vorbește cu îndrăzneală împotriva vrăjmașilor mei, căci mă bucur de izbăvirea ta.

²„Nimeni nu este sfânt ca Tatăl nostru; nu este altul afară de tine; nu este nicio stâncă precum Tatăl nostru.

³„Nu mai vorbiți cu atâta mândrie; să nu iasă trufie din gura voastră, căci Tatăl nostru este un Tată al cunoașterii, și de el sunt cântărite faptele.

⁴Arcurile celor viteji sunt sfărâmate, dar cei care se poticneau sunt încinși cu putere.

⁵Cei sătui se tocmesc pentru pâine, dar cei flămânzi nu mai flămânzesc. Cea stearpă a născut șapte, dar cea cu mulți copii se ofilește.

⁶Tatăl nostru dă moartea și dă viața; el coboară în mormânt și ridică din nou.

⁷Tatăl nostru sărăcește și îmbogățește; el smerește și el înalță.

⁸El ridică pe cel sărac din țărână și înalță pe cel nevoiaș din gunoi, ca să-i așeze cu domnii și să le dea un scaun de cinste. Căci stâlpii pământului sunt ai Tatălui nostru, și pe ei a așezat lumea.

⁹„El păzește pașii credincioșilor săi, dar cei răi sunt reduși la tăcere în întuneric; căci nu prin putere biruie omul.

¹⁰Cei ce se împotrivesc Tatălui nostru vor fi sfărâmați; el va tuna împotriva lor din cer. Tatăl nostru va judeca marginile pământului; el va da putere împăratului său și va înălța cornul unsului său.”

¹¹Apoi Elcana s-a dus acasă, la Rama, iar băiatul slujea Tatălui nostru înaintea preotului Eli.

Fiii netrebnici ai lui Eli

¹²Fiii lui Eli erau niște oameni netrebnici; nu-l cunoșteau pe Tatăl nostru. ^a a v12 Acești preoți împlineau ritualurile, dar nu l-au cunoscut niciodată pe Tatăl nostru ca fiind al lor — tragedia unei slujbe religioase lipsite de relație. ¹³Iată care era obiceiul preoților față de popor: când cineva aducea o jertfă, venea slujitorul preotului, în timp ce fierbea carnea, cu o furculiță cu trei dinți în mână. ¹⁴O înfigea în oală, în căldare, în cazan sau în tigaie; tot ce scotea furculița lua preotul pentru sine. Așa se purtau cu toți israeliții care veneau la Șilo. ¹⁵Chiar înainte de a arde grăsimea, venea slujitorul preotului și îi zicea celui ce aducea jertfa: „Dă-i preotului carne de fript, căci el nu primește de la tine carne fiartă, ci numai crudă.”

¹⁶Dacă omul îi zicea: „Arde mai întâi grăsimea, apoi ia-ți cât vrei”, el îi răspundea: „Nu, dă-mi-o acum, altfel o iau cu sila.” ¹⁷Păcatul tinerilor era foarte mare înaintea Tatălui nostru, căci ei disprețuiau jertfa Tatălui nostru. ¹⁸Dar Samuel slujea înaintea Tatălui nostru, un băiat îmbrăcat cu un efod de in. ^b b v18 Efodul era veșmântul de in deosebit purtat de preoții lui Israel în timp ce slujeau la sanctuar. ¹⁹În fiecare an, mama lui îi făcea o mantie mică și i-o aducea când se suia cu soțul ei pentru jertfa de peste an. ²⁰Eli îl binecuvânta pe Elcana și pe soția lui, zicând: „Tatăl nostru să-ți dea urmași din femeia aceasta în locul celui pe care ea l-a cerut de la el și l-a dat Tatălui nostru.” Apoi se duceau acasă. ²¹Tatăl nostru a avut grijă de Ana; ea a rămas însărcinată și a născut trei fii și două fiice. Iar băiatul Samuel creștea înaintea Tatălui nostru.

²²Eli era foarte bătrân. El auzea mereu tot ce făceau fiii săi întregului Israel și cum se culcau cu femeile care slujeau la intrarea cortului întâlnirii. ²³El i-a întrebat: „De ce faceți așa? Aud de la tot poporul acesta despre faptele voastre rele. ²⁴Nu, fiii mei; vestea pe care o aud nu este bună — ea se răspândește în poporul Tatălui nostru. ²⁵Dacă un om păcătuiește împotriva altuia, Tatăl nostru poate mijloci pentru el. Dar dacă un om păcătuiește împotriva Tatălui nostru, cine poate mijloci pentru cel ce păcătuiește?” Totuși ei n-au ascultat glasul tatălui lor, căci Tatăl nostru voia să-i omoare.

²⁶Iar băiatul Samuel creștea mereu în statură și în bunăvoință înaintea Tatălui nostru și a oamenilor.

Tatăl nostru judecă casa lui Eli

²⁷Un om al Tatălui nostru a venit la Eli și i-a zis: „Așa vorbește Tatăl nostru: «Nu m-am descoperit eu limpede casei tatălui tău, când erau în Egipt, sub casa lui faraon?

²⁸L-am ales dintre toate semințiile lui Israel ca să-mi fie preot, ca să se suie la altarul meu, să ardă tămâie și să poarte un efod înaintea mea. Am dat casei tatălui tău toate jertfele mistuite de foc ale lui Israel. ²⁹De ce călcați în picioare jertfa mea și darul meu, pe care le-am poruncit pentru locuința mea, și îi cinstești pe fiii tăi mai mult decât pe mine, îngrășându-vă din tot ce este mai bun din fiecare dar al poporului meu, Israel?»

³⁰Așa că Tatăl nostru al lui Israel zice: «Am spus că familia ta și casa tatălui tău vor umbla înaintea mea pentru totdeauna.» Dar acum Tatăl nostru zice: «Nicidecum! Îi cinstesc pe cei ce mă cinstesc, dar cei ce mă disprețuiesc vor fi disprețuiți.» ³¹Vin zile când voi tăia puterea ta și puterea casei tatălui tău, așa că nimeni din casa ta nu va ajunge la bătrânețe. ³²Vei vedea necaz în locuința mea, în ciuda a tot binele făcut lui Israel; și niciodată nu va mai fi vreun om bătrân în casa ta. ³³Totuși nu voi nimici pe niciunul dintre ai tăi de la altarul meu; unul va fi cruțat, ca să-ți istovească ochii și să-ți mâhnească inima, dar toți urmașii tăi vor muri în floarea vârstei. ³⁴Iar semnul tău va fi acesta: cei doi fii ai tăi, Hofni și Fineas, vor muri amândoi în aceeași zi. ³⁵Îmi voi ridica un preot credincios, care va face după cum este în inima și în gândul meu. Îi voi zidi o casă trainică, iar el va umbla înaintea unsului meu pentru totdeauna. ^c c v35 Preotul credincios pe care l-a promis Tatăl nostru arată dincolo de Samuel și de Țadoc, spre Isus, Marele Preot desăvârșit, care face întotdeauna ce este în inima Tatălui. ³⁶Și oricine va fi rămas în casa ta va veni să i se închine pentru un ban de argint și o bucată de pâine, zicând: «Pune-mă, te rog, într-o slujbă preoțească, ca să pot mânca o bucată de pâine.»”