Tatăl nostru îl cheamă pe Samuel pe nume
Candela încă nu se stinsese când un băiat Își aude Tatăl strigându-l pe nume în întuneric, de trei ori, înainte ca Eli să înțeleagă cine îl cheamă. Cuvântul pe care i-l dă Tatăl nostru este judecată asupra casei lui Eli, iar băiatului îi e frică să-l spună. Eli îl face să-l spună.
3 1Băiatul Samuel îi slujea Tatălui nostru sub îndrumarea lui Eli. În zilele acelea cuvântul Tatălui nostru era rar; vedeniile erau neobișnuite. 2Într-o zi, Eli stătea culcat la locul lui obișnuit. Ochii i se slăbiseră atât de mult, încât nu mai putea să vadă. 3Candela Tatălui nostru nu se stinsese încă; Samuel era culcat în templul Tatălui nostru, unde se afla chivotul lui. 4Atunci Tatăl nostru l-a chemat pe Samuel, iar Samuel a zis: „Iată-mă.”
5A alergat la Eli și a zis: „Iată-mă; m-ai chemat.” Eli a zis: „Nu te-am chemat; întoarce-te și culcă-te.” Așa că s-a dus și s-a culcat.
6Din nou Tatăl nostru a chemat: „Samuele!” Samuel s-a sculat, s-a dus la Eli și a zis: „Iată-mă; m-ai chemat.” „Nu te-am chemat, fiule,” a zis Eli. „Întoarce-te și culcă-te.”
7Samuel nu-l cunoștea încă pe Tatăl nostru; cuvântul Tatălui nostru nu îi fusese încă descoperit. 8Așa că Tatăl nostru l-a chemat pe Samuel din nou, a treia oară. S-a sculat, s-a dus la Eli și a zis: „Iată-mă; m-ai chemat.” Atunci Eli și-a dat seama că Tatăl nostru îl chema pe băiat.
9Eli i-a zis lui Samuel: „Du-te și culcă-te. Dacă te cheamă, să spui: «Vorbește, Tată, căci robul tău ascultă.»” Așa că Samuel s-a dus și s-a culcat la locul lui.
10Atunci Tatăl nostru a venit, a stat acolo și a chemat ca mai înainte: „Samuele! Samuele!” Samuel a zis: „Vorbește, căci robul tău ascultă.”
11Atunci Tatăl nostru i-a zis lui Samuel: „Privește — sunt pe cale să fac în Israel un lucru care va face să țiuie amândouă urechile oricui îl va auzi. 12În ziua aceea voi împlini împotriva lui Eli tot ce am spus despre familia lui, de la început până la sfârșit. 13I-am spus că voi judeca casa lui pentru totdeauna din pricina păcatului de care știa: fiii lui m-au hulit, iar el nu i-a oprit niciodată. 14De aceea am jurat casei lui Eli: vina casei lui Eli nu va fi niciodată ispășită prin jertfă sau prin dar.”
15Samuel a stat culcat până dimineața, apoi a deschis ușile casei Tatălui nostru. Dar îi era frică să-i spună lui Eli vedenia. 16Dar Eli l-a chemat și a zis: „Samuele, fiule.” „Iată-mă,” a răspuns Samuel.
17„Ce ți-a spus?” a întrebat Eli. „Nu o ascunde de mine. Tatăl nostru să te pedepsească aspru dacă îmi ascunzi ceva din tot ce ți-a spus.”
18Samuel i-a spus totul și nu i-a ascuns nimic. Eli a zis: „Este Tatăl nostru; să facă ce crede de cuviință.”
19Samuel a crescut; Tatăl nostru era cu el și n-a lăsat să cadă la pământ niciunul dintre cuvintele lui Samuel. 20Tot Israelul, de la Dan până la Beer-Șeba, a știut că Samuel era adeverit ca prooroc al Tatălui nostru. a a v20 Dan era cel mai nordic oraș al lui Israel, iar Beer-Șeba cel mai sudic — „de la Dan până la Beer-Șeba” înseamnă în toată țara. 21Tatăl nostru a continuat să se arate la Șilo, pentru că acolo i s-a descoperit lui Samuel prin cuvântul lui.