1 Samuel 4

4 ¹Cuvântul lui Samuel a ajuns la tot Israelul. Israel a ieșit la luptă împotriva filistenilor și a tăbărât la Eben-Ezer, iar filistenii au tăbărât la Afec.

²Filistenii s-au așezat în linie de luptă împotriva lui Israel; lupta s-a întins, iar Israel a fost bătut de filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă aproape patru mii de oameni. ³Când s-a întors poporul în tabără, bătrânii lui Israel au întrebat: „De ce ne-a lăsat astăzi Tatăl nostru să fim bătuți de filisteni? Să aducem din Șilo chivotul legământului Tatălui nostru, ca să vină în mijlocul nostru și să ne scape de vrăjmașii noștri.”

⁴Așa că poporul a trimis la Șilo și a adus chivotul legământului Tatălui oștirilor cerești, care șade deasupra heruvimilor. Cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, erau acolo, cu chivotul legământului Tatălui nostru. ⁵Când a intrat în tabără chivotul legământului Tatălui nostru, tot Israelul a strigat atât de tare, încât s-a cutremurat pământul. ⁶Filistenii au auzit strigătul și au întrebat: „Ce înseamnă strigătul acesta mare din tabăra evreilor?” Atunci au aflat că în tabără intrase chivotul Tatălui nostru. ⁷Filistenii s-au temut, căci au zis: „Un dumnezeu a intrat în tabără!” Apoi au zis: „Vai de noi! Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată. ⁸Vai de noi! Cine ne va scăpa din mâna acestor dumnezei puternici? Aceștia sunt dumnezeii care i-au lovit pe egipteni cu tot felul de urgii în pustie. ⁹Fiți tari, filistenilor! Fiți bărbați, altfel veți sluji evreilor, așa cum v-au slujit ei vouă. Fiți bărbați și luptați! ¹⁰Filistenii au luptat; Israel a fost bătut și au fugit fiecare la cortul lui. Măcelul a fost cumplit: au căzut treizeci de mii de pedestrași din Israel.” ¹¹Chivotul Tatălui nostru a fost luat, iar cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, au murit.

Eli cade și slava se depărtează

¹²Un om din Beniamin a alergat din linia de luptă până la Șilo în ziua aceea, cu hainele sfâșiate și cu țărână pe cap. ^a a v12 Sfâșierea hainelor și punerea țărânei pe cap erau semne străvechi de durere adâncă și de jale. ¹³Când a sosit el, Eli ședea pe scaunul lui lângă drum și privea, căci îi tremura inima pentru chivotul Tatălui nostru. Omul a intrat în cetate și a dat de veste, iar toată cetatea a început să strige. ¹⁴Când a auzit Eli strigătul, a întrebat: „Ce înseamnă zarva aceasta?” Atunci omul a venit în grabă și i-a spus lui Eli.

¹⁵Eli era în vârstă de nouăzeci și opt de ani, iar ochii i se întunecaseră atât de tare, încât nu mai putea vedea. ¹⁶Omul i-a zis lui Eli: „Eu vin de la luptă, chiar astăzi am fugit din linia de luptă.” Eli a întrebat: „Ce s-a întâmplat, fiule?”

¹⁷Solul a răspuns: „Israel a fugit dinaintea filistenilor; a fost și un mare măcel în popor; și cei doi fii ai tăi, Hofni și Fineas, au murit; iar chivotul Tatălui nostru a fost luat.”

¹⁸Când a amintit de chivotul Tatălui nostru, Eli a căzut pe spate de pe scaunul lui de lângă poartă, și-a frânt gâtul și a murit, căci era bătrân și greoi. El fusese judecător în Israel patruzeci de ani.

¹⁹Nora lui, soția lui Fineas, era însărcinată și aproape să nască. Când a auzit că a fost luat chivotul Tatălui nostru și că socrul și soțul ei muriseră, s-a ghemuit și a născut, căci au cuprins-o durerile. ²⁰În timp ce trăgea să moară, femeile de lângă ea i-au zis: „Nu te teme, căci ai născut un fiu!” Dar ea n-a răspuns și n-a luat seama. ²¹A pus băiatului numele Icabod, zicând: „S-a depărtat slava de la Israel” — din pricina luării chivotului Tatălui nostru, a socrului și a soțului ei. ^b b v21 Numele Icabod înseamnă „fără slavă” — strigătul mamei că slava Tatălui nostru se depărtase de la Israel odată cu chivotul. ²²Ea a zis: „S-a dus slava de la Israel, căci chivotul Tatălui nostru a fost luat.”