Judecătorii 5

5 ¹În ziua aceea, Debora și Barac, fiul lui Abinoam, au cântat cântarea aceasta: ²„Când căpeteniile conduc în Israel, când poporul se dăruiește de bunăvoie – lăudați-l pe Tatăl nostru! ³Ascultați, împăraților! Luați aminte, domnitorilor! Eu, chiar eu, voi cânta Tatălui nostru; voi înălța cântări Tatălui nostru, Dumnezeul lui Israel. ⁴Tată, când ai ieșit din Seir, când ai pornit din țara Edomului, pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat, norii au turnat apă. ⁵Munții s-au clătinat înaintea Tatălui nostru, Cel de la Sinai, înaintea Tatălui nostru, Dumnezeul lui Israel. ⁶În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat, în zilele Iaelei, drumurile mari erau pustii, iar călătorii mergeau pe cărări ocolite. ⁷Viața satelor din Israel încetase, încetase – până când m-am ridicat eu, Debora, m-am ridicat ca o mamă în Israel. ⁸Au ales dumnezei noi; atunci războiul a ajuns la porți. Nu se vedea nici scut, nici suliță printre cei patruzeci de mii din Israel. ⁹Inima mea este alături de căpeteniile lui Israel, care s-au dăruit de bunăvoie în mijlocul poporului – lăudați-l pe Tatăl nostru! ¹⁰Voi care călăriți pe măgari albi, voi care ședeți pe covoare de șa, și voi care mergeți pe drum – istorisiți despre aceasta! ¹¹Mai tare decât glasul celor ce împart turmele la adăpători, acolo se istorisesc faptele drepte ale Tatălui nostru, faptele drepte ale sătenilor săi din Israel. Atunci poporul Tatălui nostru a coborât la porți. ¹²Trezește-te, trezește-te, Debora! Trezește-te, trezește-te, izbucnește în cântare! Ridică-te, Barac! Du-ți robii, fiule al lui Abinoam. ¹³Atunci cei rămași au coborât la cei de seamă; poporul Tatălui nostru a coborât la mine împotriva celor puternici. ¹⁴Din Efraim au venit cei ale căror rădăcini erau în Amalec, în urma ta, Beniamine, cu rudele tale; din Machir au coborât căpeteniile, iar din Zabulon cei ce poartă toiagul cârmuitorului. ¹⁵Domnitorii lui Isahar erau cu Debora; da, Isahar a fost credincios lui Barac, năpustindu-se în vale pe urmele lui. În ținuturile lui Ruben au fost mari frământări de inimă. ¹⁶De ce ai rămas între staule, ca să asculți fluieratul pentru turme? În ținuturile lui Ruben au fost mari frământări de inimă. ¹⁷Galaadul a rămas dincolo de Iordan. Iar Dan, de ce a zăbovit la corăbii? Așer a stat liniștit pe țărmul mării, așezându-se lângă limanurile sale. ¹⁸Zabulon a fost un popor care și-a pus viața în primejdie; la fel și Neftali, pe înălțimile câmpului. ¹⁹Au venit împărați și au luptat; atunci împărații Canaanului au luptat la Taanac, lângă apele Meghidonului, dar n-au luat niciun argint, nicio pradă. ²⁰Din ceruri au luptat stelele; din mersul lor au luptat împotriva lui Sisera. ²¹Râul Chișon i-a măturat, râul cel străvechi, râul Chișon. Înaintează, suflete al meu, cu putere! ²²Atunci au răsunat copitele cailor – goana, goana armăsarilor lui puternici.

²³„Blestemați Merozul”, a zis solul Tatălui nostru, „blestemați amarnic pe locuitorii lui, pentru că n-au venit în ajutorul lui, în ajutorul Tatălui nostru împotriva celor puternici.” ²⁴Binecuvântată între femei să fie Iael, soția lui Heber Chenitul, binecuvântată între femeile din cort. ²⁵El a cerut apă, iar ea i-a dat lapte; într-un vas vrednic de domni i-a adus lapte închegat. ²⁶Mâna ei a apucat țărușul cortului, dreapta ei, ciocanul lucrătorului. L-a lovit pe Sisera, i-a zdrobit capul, i-a sfărâmat și i-a străpuns tâmpla. ²⁷La picioarele ei s-a prăbușit, a căzut, a rămas nemișcat; la picioarele ei s-a prăbușit, a căzut. Unde s-a prăbușit, acolo a căzut – mort. ²⁸Pe fereastră se uita mama lui Sisera; de după zăbrele a strigat: „De ce întârzie atât de mult să vină carul lui? De ce zăbovește huruitul carelor lui?” ²⁹Cele mai înțelepte dintre doamnele ei îi răspund – ba chiar ea își tot spune în sine. ³⁰„Oare nu găsesc și împart prada? – câte o fată sau două de fiecare bărbat, pradă de pânzeturi colorate pentru Sisera, pradă de pânzeturi colorate, bogat brodate, două pânzeturi brodate pentru gâtul prădătorului?” ³¹Așa să piară toți vrăjmașii tăi, Tată! Dar cei ce te iubesc să fie ca soarele când răsare în puterea lui. Și țara a avut pace timp de patruzeci de ani.