Judecătorii 6

6 ¹Israel a făcut ce este rău înaintea Tatălui nostru, iar Tatăl nostru i-a dat în mâna Madianului timp de șapte ani. ²Mâna Madianului a apăsat greu asupra lui Israel, așa că fiii lui Israel și-au făcut ascunzători în munți, în peșteri și în locuri întărite. ³Ori de câte ori Israel își semăna holdele, Madianul, Amalecul și popoarele de la răsărit se ridicau împotriva lui. ⁴Își așezau tabăra împotriva lor, nimiceau roadele țării până la Gaza și nu lăsau lui Israel nimic de mâncare—nici oaie, nici bou, nici măgar. ⁵Veneau cu turmele și cu corturile lor, năvălind ca lăcustele; ei și cămilele lor erau fără număr și cotropeau țara ca s-o pustiască. ⁶Astfel, Israel a ajuns într-o mare strâmtorare din pricina Madianului, iar fiii lui Israel au strigat către Tatăl nostru.

⁷Când fiii lui Israel au strigat către Tatăl nostru din pricina Madianului,

⁸Tatăl nostru a trimis un proroc fiilor lui Israel, care le-a zis: „Așa vorbește Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel: Eu v-am scos din Egipt, din casa robiei. ⁹Eu v-am izbăvit din mâna Egiptului și din mâna tuturor celor ce vă asupreau; i-am izgonit dinaintea voastră și v-am dat țara lor. ¹⁰V-am spus: Eu sunt Tatăl vostru; să nu vă temeți de dumnezeii amoriților, în a căror țară locuiți. Dar voi n-ați ascultat glasul meu.”

¹¹Îngerul Tatălui nostru a venit și s-a așezat sub stejarul din Ofra, care era al lui Ioas, abiezritul, pe când fiul său Ghedeon treiera grâu în teasc, ca să-l ascundă de Madian.

¹²Îngerul Tatălui nostru i s-a arătat și i-a zis: „Tatăl nostru este cu tine, viteazule!”

¹³Ghedeon i-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Tatăl nostru este cu noi, de ce ni s-au întâmplat toate acestea? Și unde sunt toate minunile lui despre care ne-au povestit părinții noștri, zicând: «Nu ne-a scos oare din Egipt?» Dar acum Tatăl nostru ne-a părăsit și ne-a dat în mâna Madianului.”

¹⁴Tatăl nostru S-a întors spre el și i-a zis: „Du-te cu puterea aceasta a ta și izbăvește-l pe Israel din mâna Madianului. Oare nu te-am trimis eu?”

¹⁵El a zis: „Rogu-te, Stăpâne Tată, cum să-l izbăvesc eu pe Israel? Neamul meu este cel mai slab din Manase, iar eu sunt cel mai neînsemnat din casa tatălui meu.”

¹⁶Tatăl nostru i-a zis: „Dar eu voi fi cu tine și îl vei bate pe Madian ca pe un singur om.”

¹⁷Ghedeon a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi un semn că într-adevăr tu ești cel ce vorbește cu mine.

¹⁸Rogu-te, nu pleca până nu mă voi întoarce la tine și nu voi aduce darul meu, ca să-l pun înaintea ta.” El a zis: „Voi rămâne până te vei întoarce.”

¹⁹Ghedeon a intrat, a pregătit un ied și azime din aproape douăzeci de litri de făină; a pus carnea într-un coș, iar zeama într-o oală, le-a adus la el sub stejar și i le-a înfățișat.

²⁰Îngerul Tatălui nostru i-a zis: „Ia carnea și azimele, pune-le pe stânca aceasta și varsă zeama.” Așa a făcut.

²¹Îngerul Tatălui nostru a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână și a atins carnea și azimele. Din stâncă s-a ridicat un foc, care a mistuit carnea și azimele, iar Îngerul Tatălui nostru a pierit din ochii lui.

²²Dându-și seama că era Îngerul Tatălui nostru, Ghedeon a zis: „Vai, Stăpâne Tată! Căci l-am văzut pe îngerul tău față în față!”

²³Dar Tatăl nostru i-a zis: „Pace ție! Nu te teme, nu vei muri.”

²⁴Ghedeon a zidit acolo un altar Tatălui nostru și i-a pus numele „Tatăl nostru este pace”. Acesta se află și astăzi la Ofra abiezriților. ^a a v24 Ghedeon a numit acest altar „Tatăl nostru este pace” — o aducere-aminte a păcii pe care Tatăl nostru a rostit-o asupra lui când era îngrozit că va muri pentru că îl văzuse.

²⁵În noaptea aceea, Tatăl nostru i-a zis: „Ia taurul tatălui tău, și anume al doilea taur, de șapte ani, dărâmă altarul lui Baal pe care-l are tatăl tău și taie stâlpul Așerei de lângă el. ²⁶Apoi zidește un altar cum se cuvine mie, Tatăl tău, pe vârful acestei întărituri. Ia al doilea taur și adu-l ca ardere-de-tot pe lemnele stâlpului Așerei pe care-l vei tăia.”

²⁷Ghedeon a luat zece slujitori și a făcut cum îi spusese Tatăl nostru. Fiindcă se temea prea mult de casa tatălui său și de oamenii cetății ca s-o facă ziua, a făcut lucrul acesta noaptea.

²⁸Când oamenii cetății s-au sculat dis-de-dimineață, iată că altarul lui Baal era dărâmat, stâlpul Așerei de lângă el era tăiat, iar al doilea taur era adus pe altarul proaspăt zidit. ²⁹S-au întrebat unii pe alții: „Cine a făcut lucrul acesta?” După ce au căutat și au întrebat, li s-a spus: „Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut-o.”

³⁰Oamenii cetății i-au zis lui Ioas: „Scoate-ți afară fiul ca să moară, căci a dărâmat altarul lui Baal și a tăiat stâlpul Așerei de lângă el.” ³¹Ioas a zis mulțimii care se ridicase împotriva lui: „Oare voi vreți să apărați cauza lui Baal? Voi vreți să-l scăpați? Cine îi va lua apărarea să fie dat morții până dimineață! Dacă este dumnezeu, să se apere singur, fiindcă i-a fost dărâmat altarul.” ³²În ziua aceea, Ghedeon a fost numit Ierubaal—adică „Să se certe Baal împotriva lui”—pentru că dărâmase altarul lui Baal.

³³Tot Madianul, Amalecul și popoarele de la răsărit s-au strâns laolaltă, au trecut dincolo și și-au așezat tabăra în valea Izreel. ³⁴Atunci Duhul Tatălui nostru l-a îmbrăcat pe Ghedeon; el a sunat din trâmbiță, iar abiezriții au fost chemați să-l urmeze. ³⁵A trimis soli în tot ținutul lui Manase, care s-au strâns și ei în jurul lui, și la Așer, Zabulon și Neftali, care s-au suit în întâmpinarea lor.

³⁶Ghedeon i-a zis Tatălui nostru: „Dacă vrei să-l izbăvești pe Israel prin mâna mea, cum ai făgăduit, ³⁷iată, pun un val de lână pe arie. Dacă roua va fi numai pe lână, iar tot pământul va rămâne uscat, voi ști că vei izbăvi pe Israel prin mâna mea, cum ai spus.”

³⁸Și așa a fost. A doua zi de dimineață a stors lâna și a scos din ea roua—un vas plin cu apă.

³⁹Atunci Ghedeon i-a zis Tatălui nostru: „Să nu te aprinzi de mânie împotriva mea; lasă-mă să mai vorbesc o dată. Lasă-mă să mai fac o încercare cu lâna: lâna să rămână uscată, iar roua să fie pe tot pământul.”

⁴⁰În noaptea aceea, Tatăl nostru a făcut așa. Numai lâna a rămas uscată, iar roua a acoperit tot pământul.