Exodul 21

21 ¹„Iată rânduielile pe care să le pui înaintea lor:

²„Când cumperi un rob evreu, el să slujească șase ani; în al șaptelea an să iasă liber, fără să plătească nimic.

³„Dacă a intrat singur, singur să iasă; dacă era însurat, soția lui să iasă împreună cu el. ⁴Dacă stăpânul lui îi dă o soție și ea îi naște fii sau fiice, soția și copiii să fie ai stăpânului ei, iar el să iasă singur. ⁵Dar dacă robul spune limpede: «Îl iubesc pe stăpânul meu, pe soția mea și pe copiii mei; nu vreau să ies liber», ⁶atunci stăpânul lui să-l aducă înaintea Tatălui nostru, apoi la ușă sau la ușorul ușii, și să-i găurească urechea cu o sulă; iar el să-i slujească toată viața. ^a a v6 Urechea robului era găurită la ușorul ușii ca un semn permanent și vizibil al alegerii lui libere de a aparține casei stăpânului său pentru toată viața.

⁷„Când un om își vinde fata ca roabă, ea să nu iasă liberă așa cum ies robii. ⁸Dacă nu place stăpânului ei care a ales-o pentru sine, el să o lase să fie răscumpărată. Nu are voie să o vândă unui popor străin, fiindcă s-a purtat necredincios cu ea. ⁹Dacă o rânduiește pentru fiul său, să se poarte cu ea ca și cu o fiică. ¹⁰Dacă își ia altă soție, să nu-i micșoreze hrana, îmbrăcămintea sau drepturile ei de soție. ¹¹Dacă nu-i dă aceste trei lucruri, ea să iasă liberă, fără plată de bani.

Viață pentru viață

¹²„Cine lovește un om, așa încât acesta moare, să fie dat la moarte. ¹³Dar dacă nu i-a întins curse, ci Eu am îngăduit să se întâmple, îți voi rândui un loc unde să poată fugi. ¹⁴Dar dacă un om uneltește împotriva aproapelui său ca să-l omoare prin viclenie, să-l iei chiar de la altarul meu ca să moară.

¹⁵„Cine își lovește tatăl sau mama să fie dat la moarte.

¹⁶„Cine răpește un om și îl vinde, sau este prins încă ținându-l, să fie dat la moarte.

¹⁷„Cine își blestemă tatăl sau mama să fie dat la moarte.

¹⁸„Când se ceartă niște oameni și unul îl lovește pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul, și omul nu moare, dar cade la pat, ¹⁹atunci, dacă se scoală și umblă afară sprijinit în toiag, cel care l-a lovit să rămână nepedepsit; el trebuie doar să-i plătească timpul pierdut și deplina lui vindecare.

²⁰„Când un om își lovește robul sau roaba cu un băț și robul moare, el trebuie să fie răzbunat. ²¹Dar dacă acesta mai trăiește o zi sau două, nu se ia nicio răzbunare, căci robul este averea lui.

²²„Când niște oameni se bat și lovesc o femeie însărcinată, așa încât copilul ei se naște, dar nu urmează altă vătămare, vinovatul să fie amendat cu cât îi cere soțul femeii și să plătească după cum hotărăsc judecătorii. ²³Dar dacă urmează altă vătămare, atunci să dai viață pentru viață, ²⁴ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, ^b b v24 Această lege punea o limită răzbunării — nu mai mult decât paguba făcută. Mai târziu, Isus a transformat-o, învățându-i pe urmașii Săi să nu se răzbune, ci să biruie răul prin dragoste (Matei 5:38-39). ²⁵arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânătaie pentru vânătaie.

²⁶„Dacă un om lovește ochiul robului său sau al roabei sale și i-l distruge, să-l lase liber ca despăgubire pentru ochi. ²⁷Dacă îi scoate un dinte robului său sau roabei sale, să-l lase liber ca despăgubire pentru dinte.

²⁸„Dacă un bou împunge un bărbat sau o femeie și acesta moare, boul să fie ucis cu pietre și carnea lui să nu fie mâncată, dar stăpânul boului să fie nevinovat. ²⁹Dar dacă boul avea obiceiul să împungă și stăpânul lui fusese înștiințat, dar nu l-a ținut închis, și boul omoară un bărbat sau o femeie, boul să fie ucis cu pietre, iar stăpânul lui să fie și el dat la moarte. ³⁰Dacă i se cere o răscumpărare, el trebuie să plătească tot ce i se cere ca să-și scape viața. ³¹Fie că împunge un fiu, fie o fiică, i se aplică aceeași rânduială. ³²Dacă boul împunge un rob sau o roabă, stăpânul boului să plătească stăpânului lor vreo douăsprezece uncii de argint, iar boul să fie ucis cu pietre.

³³„Dacă un om deschide sau sapă o groapă și o lasă neacoperită, și un bou sau un măgar cade în ea, ³⁴stăpânul gropii să plătească paguba, dând bani stăpânului animalului, iar animalul mort să fie al lui.

³⁵„Când boul unui om rănește boul altuia, așa încât acesta moare, să vândă boul viu, să împartă prețul și să împartă și animalul mort. ³⁶Dar dacă se știa că boul avea obiceiul să împungă și stăpânul lui nu l-a ținut închis, să dea bou pentru bou, iar animalul mort să fie al lui.”