Exodul 22

22 ¹„Cine fură un bou sau o oaie și apoi îl taie sau îl vinde să dea înapoi cinci vite pentru bou și patru oi pentru oaie. ²Dacă un hoț este prins spărgând casa și este lovit de moarte, nu este vină de sânge pentru el. ³Dar dacă răsăritul soarelui îl găsește, vina de sânge este a lui. El trebuie să dea înapoi; dacă nu are nimic, să fie vândut pentru furtul său. ⁴Dacă animalul furat este găsit viu în mâna lui—bou, măgar sau oaie—să dea înapoi îndoit.

⁵„Dacă cineva lasă vitele slobode și ele pasc în ogorul sau în via altuia, să dea înapoi din ce are mai bun în ogorul său și din ce are mai bun în via sa.

⁶„Dacă izbucnește un foc și cuprinde mărăcinii, arzând grâul strâns în stoguri, grâul în picioare sau ogorul, cel care a aprins focul trebuie să dea înapoi pe deplin.

⁷„Dacă cineva îi încredințează aproapelui său argint sau lucruri și acestea sunt furate din casa lui, hoțul—dacă este prins—să dea înapoi îndoit. ⁸Dacă hoțul nu este găsit, stăpânul casei să vină înaintea Tatălui nostru, ca să se vadă dacă nu a pus mâna pe averea aproapelui său. ⁹Pentru orice bou, măgar, oaie, haină sau lucru pierdut care este în dispută și pe care cineva îl pretinde ca fiind al său, amândoi să vină înaintea Tatălui nostru; cel pe care Tatăl nostru îl osândește să dea înapoi îndoit aproapelui său.

¹⁰„Dacă cineva îi dă aproapelui său un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal în pază și acesta moare, se rănește sau este luat fără să vadă nimeni, ¹¹un jurământ înaintea Mea să hotărască lucrul între ei: că păzitorul nu a pus mâna pe averea aproapelui său. Stăpânul să îl primească; nu se cuvine nicio despăgubire. ¹²Dar dacă animalul i-a fost într-adevăr furat, să dea despăgubire stăpânului lui. ¹³Dacă a fost sfâșiat, să îl aducă drept dovadă; nu datorează nimic pentru animalul sfâșiat.

¹⁴„Dacă cineva împrumută un animal de la aproapele său și acesta se rănește sau moare fără ca stăpânul lui să fie de față, se cere despăgubire deplină. ¹⁵Dacă stăpânul lui a fost cu el, nu datorează nimic; dacă animalul a fost închiriat, plata acoperă paguba.

Cinstea unei tinere

¹⁶„Dacă un bărbat ademenește o fecioară nelogodită și se culcă cu ea, să plătească prețul miresei și să o ia de soție. ^a a v16 Prețul miresei era o plată obișnuită făcută tatălui miresei în momentul căsătoriei. ¹⁷Dacă tatăl ei refuză categoric să i-o dea, el să cântărească argint cât prețul miresei pentru fecioare.

¹⁸„Să nu lași o vrăjitoare să trăiască.

¹⁹„Oricine se împreunează cu un animal să fie neapărat pedepsit cu moartea.

²⁰„Cine aduce jertfă oricărui alt dumnezeu afară de Mine singur să fie nimicit cu desăvârșire.

²¹„Să nu nedreptățești și să nu asuprești pe străin, căci ați fost străini în țara Egiptului.

²²„Să nu asuprești nicio văduvă și niciun orfan. ²³Dacă totuși îi asuprești și ei strigă către Mine, voi auzi negreșit strigătul lor. ²⁴Mânia Mea se va aprinde; vă voi ucide cu sabia—nevestele voastre vor rămâne văduve, iar copiii voștri orfani.

²⁵„Dacă împrumuți cu bani pe poporul Meu, pe săracul dintre voi, să nu te porți cu el ca un cămătar și să nu-i iei dobândă. ²⁶Dacă iei zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi până la apusul soarelui, ²⁷căci ea este singura lui învelitoare, haina pentru pielea lui. În ce va dormi? Când va striga către Mine, îl voi auzi, căci sunt plin de îndurare.

²⁸„Să nu-L vorbești de rău pe Tatăl nostru și să nu blestemi pe o căpetenie a poporului tău.

²⁹„Să nu întârzii să dai din belșugul secerișului tău și din mustul tău. Să-Mi dai pe întâiul născut dintre fiii tăi. ³⁰Să faci la fel cu boul și cu oaia ta: să-l lași cu mama lui șapte zile, iar în ziua a opta să Mi-l dai.

³¹„Să-Mi fiți oameni sfinți. Să nu mâncați carne sfâșiată de fiare pe câmp—aruncați-o la câini.”